6,312 matches
-
mai bună și mai fericită. Printr-o susținută muncă ideologică, Uniunea Scriitorilor trebuie să înlesnească membrilor săi cunoașterea acelei minunate busole care este marxism-leninismul, concepția despre viață și lume a partidului clasei muncitoare materialismului dialectic și istoric, teoria literară și estetica marxist-leninistă, politica regimului democrat-popular din patria noastră". Și se continuă cu aceeași limbă de lemn pe încă multe paragrafe, pentru a trece la al treilea capitol al noului statut. Aici sînt reguli privind calitatea de membru al U.S.R. dar și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
descoperă la el o critică a orînduirii sociale și în numele acestei note bune se mai trece cu vederea peste alte păcate literare, a căror existență este explicată prin faptul că autorul nu putea fi încă pe acea vreme luminat de estetica partidului comunist. Totul ia aspectul primar al unei împărțiri de premii sau al unei consfătuiri dintre învățători și părinți, pentru o mai bună îndrumare a elevilor". Tehnica este exemplificată de Emil Iordache pe studiul lui Ov. S. Crohmălniceanu, Humorul lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
forțelor invizibile pentru darul sau darurile care li se fac, fără a le Înțelege prea bine pe toate sau rostul lor. „Natura este posibilă datorită intelectului nostru” sună, porfund paradoxal și pentru mulți chiar enigmatic, una din frazele cheie ale Esteticii transcendentale a lui Immanuel Kant. Aceasta vrea să spună, pe scurt, că individul uman este apt de a percepe realitatea din jur ce-i cade sub simțuri, spațiul, dar și timpul, prin ceea ce Kant numește categoriile apriorice, existente deci Înainte de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a fost aruncată În groapa comună de la Jilava. Am citit cartea În momente de așteptarea Învierii. Și mi-a sporit speranța că nu ne vom prăbuși. Prefața scrisă de Domnul Constantin Severin este a unui scriitor, care cunoaște ce Însemnează Estetica și cunoștințele filosofice. Din păcate rar se mai Întâlnesc, la noi, asemenea oameni. Dar bine că mai există. Camera cu lucrurile lui Petru Comarnescu, am vizitat-o cu soția mea, ea a fost de mai multe ori. Am stat la
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
raționale. Printre zecile de volume ce se îngrămădeau lângă patul meu, în camera mea extrem igrasioasă (și care mi-a provocat acea gravă maladie a lui Bouillaud, de care am vorbită, se găseau și unele cărți semnate de Tudor Vianu, Estetica, în primul rând, pe care o citeam și reciteam ca pe un roman, Arta prozatorilor români etc. Îl admiram în acea vreme - și acum! - și pe „îndepărtatul” și dispărutul G. Ibrăileanu, mentorul critic al școlii literare ieșene, un formidabil complice
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
să mă primească, voiam „să-i cer sfatul” într-o problemă dramatică pentru tinerelul care eram. M-a primit fără multe fasoane în vila din Confederației unde locuia; în cabinetul lui de lucru; pe al cărui birou, țin minte, trona Estetica lui Hegel. Vianu se găsea atunci, ca și Călinescu, într-o perioadă de semi-dizgrație, dar, spre deosebire de autorul marii Istorii a literaturii, și-a păstrat cursul de literatură universală. Cum aveam să mai constat și altă dată când m-am dus
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și nu numai dintre oficiali, dar și pentru scriitori de diferite vârste, satisfăcuți, probabil, de „noile ierarhii”, conștienți sau nu, de a fi „debarasați” de forțe rivale, altfel competente și prestigioase, și satisfăcuți de a trebui să îndeplinească doar comandamentele „esteticii revoluționare”, realist-socialiste, inaugurate de Maxim Gorki, alias Peșcov, prietenul de surghiun al lui Lenin. Și azi, de altfel, când „îndrăznesc” să lărgesc aria comparatistă a valorilor naționale, citând un Zola sau un Tolstoi, Dostoievski sau Proust, sunt întâmpinat cu ridicări
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și sociale. Or, tocmai aici, pe acest teren sensibil și nu totdeauna vizibil, spectaculos, s-au dus acele încleștări din care, cred eu, am ieșit învingători în toate zonele de expresie artistică și literară. Nu modelul comunist, realist-socialist, ci „vechea estetică” ieșită din tiparele Renașterii și Europei moderne s-a afirmat plenar și a trebuit să fie înghițită și acceptată de ciracii și oportuniștii momentului politic. Mai mult, au apărut, în acești cincizeci de ani de confuzie și teroare ideologică, personalități
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
alexandrini, care, „alergând după Idee”, ajung în vecinătatea gândirii mistice... Sunt eu însumi un „idealist”, cred adică în „primatul ideii” sau, mai exact, ca la „tata Kant”, în categoriile apriorice de spațiu, timp, cauzalitate, substanță, în ceea ce el a numit „Estetica transcendentală”, estetica aici în sensul de cult al formelor absolute, transcendentale, apriorice, înaintea experienței și depășind-o. Și fiind eu un harnic și obedient al acestor mari magiștrii nemți, cred și în noțiunea, și în realitatea „idealului” ca motor primordial
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
alergând după Idee”, ajung în vecinătatea gândirii mistice... Sunt eu însumi un „idealist”, cred adică în „primatul ideii” sau, mai exact, ca la „tata Kant”, în categoriile apriorice de spațiu, timp, cauzalitate, substanță, în ceea ce el a numit „Estetica transcendentală”, estetica aici în sensul de cult al formelor absolute, transcendentale, apriorice, înaintea experienței și depășind-o. Și fiind eu un harnic și obedient al acestor mari magiștrii nemți, cred și în noțiunea, și în realitatea „idealului” ca motor primordial al energiei
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
transforme în „altceva”, în ceea ce numim om, omul depozitar al Gândului și al febrei de a se gândi, al acelui unruhe Prinzip hegelian, principiul neliniștii ce-l duce la tragic și la sublim. Tragicul și Sublimul, două categorii esențiale ale esteticii germane - și ea, o estetică aproape obsoletă, „depășită”! -, Tragicul de care noi, oamenii moderni și postmoderni, nu mai suntem capabili să ne apropiem, trebuind să ne „mulțumim” cu Grotescul (am experimentat grotescul, ca o cale spre tragic, în romanul meu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
numim om, omul depozitar al Gândului și al febrei de a se gândi, al acelui unruhe Prinzip hegelian, principiul neliniștii ce-l duce la tragic și la sublim. Tragicul și Sublimul, două categorii esențiale ale esteticii germane - și ea, o estetică aproape obsoletă, „depășită”! -, Tragicul de care noi, oamenii moderni și postmoderni, nu mai suntem capabili să ne apropiem, trebuind să ne „mulțumim” cu Grotescul (am experimentat grotescul, ca o cale spre tragic, în romanul meu Bunavestireă. Sublimul, uitat azi ca
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
un public al lui, relativ larg, pentru a putea fi și un factor de influență al suprastructurii, al „luminării neamului”! Sigur, în felul meu de a demonstra rolul și profilul unui romancier se trădau „relicvele” ideologiei post-memorandiste ardelene și, deși estetica mea e mai aproape de Camil Petrescu sau H.P. Bengescu, de fapt, în anii aceia, Liviu Rebreanu sau un Victor Hugo mi-erau modelele și mai puțin „experimentaliștii”și admirabilii Svevo, Proust sau Joyce. De Proust m-am apropiat însă, ca
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
atunci, la începutul anilor ’60, o adevărată generație literară, nu o simplă promoție, după vârsta de pe buletin și anul apariției, cum se întâmplă azi; o „mișcare amplă literară” care venea cu un „crez” ce nu era altul decât regăsirea criteriilor esteticii clasice, cea care permisese României și românilor să creeze cele două mari generații literare: cea a lui Maiorescu, cea „clasică”, și cea „modernă”, a lui Lovinescu. Și acest „crez”, acest „ideal” era mai mult decât atât, ca orice ideal major
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
considerăm, în plenitudinea și în toate formele ei, ca instrumentul esențial nu numai al Artei, dar și ca o „cale” a Iraționalului, cea de-a doua față a umanului, și așa cum Nietzsche, în mod revoluționar pentru gândirea modernă, a adăugat esteticii clasice dimensiunea dionisiacului artei și gândirii vechii Grecii, oferindu-ne astfel, nouă, „figura plenară” nu numai a omului, a artistului antic, dar și a celui etern, în creație, prin Metaforă, prin „fanta” sau „calea” iraționalului, a „dionisiacului”, suntem capabili nu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
să se afunde în superstiția forței, în virilitatea cuceritoare și în reaua-credință naționalistă. Genealogia obligă. Neuronul va învinge mușchii! Era deja acolo la începuturi, de ce n-ar fi și la sfârșit? 5. Sexul frumos este mereu în câmpul vizual, în ciuda esteticii ambiante a forței și a vociferărilor bădărănești auzite adesea în autobuz. Am încercat efectiv un sentiment de fericire intimă retrecând îndărăt podul Allenby (o pasarelă de ciment peste un vag pârâiaș cu apa cam tulbure, ascuns în stufăriș, și care
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și de timp. Protagonist: Dumnezeu-Tatăl. Locul: doi kilometri pătrați. Durata: între momentul Revelației divine și Judecata de Apoi. "Poezia istoriei" este un gen academic care place iubitorilor de rime bogate. De Gaulle avea de ce să guste spectacolul, în materie de estetică el avea niște gusturi așezate: "Levantul este o răscruce de drumuri unde totul trece: religii, armate, imperii, mărfuri, dar fără ca ceva să se miște", îi scria el unui prieten, de la Beirut în 1930. Amatori de noi frisoane, continuați-vă drumul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și discurile smălțuite crează, în schimb, în registrele superioare ale fațadei, zone cu sclipiri ușoare în nuanțe variate. Astfel, bisericile moldovenești, de obicei de proporții medii, și mai degrabă mici, dobândesc prin acest factor policrom, eleganță și gingășie constituind specificul esteticii arhitectonice din perioada lui Ștefan cel Mare.” Fațada cea mai bogat decorată este aceea a bisericii Sfântul Gheorghe din Hârlău, alcătuită dintr-o friză dublă cu ocnițe, cornișa fiind acoperită cu o friză bogată formată din trei rânduri de discuri
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
la vânătoare,/ Ș-au vânat în țara de sus,/ Despre apus” (Borca - Neamț). Funcție declanșatoare a procesului eroic, absența miresei constituie și ea un indiciu de solaritate prin atributele pe care le presupune aleasa. Idealul feminin tradițional depășește, așadar, limitele esteticii și devine o marcă pentru eroul solar căruia îi este destinată. Colindele de fecior promit, prin cuvântul ritual, mireasa solară: „De frumoasă - e frumoasă,/ De-mbrăcatăe-mbrăcată,/ Ca soarele-i poleită/ Și lui Gheorghe [i] dăruită.” (Stâlpu - Buzău). Singularizarea flăcăului cu puteri
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
prelegeri audiate ca student la Facultatea de Litere din București. Am urmat apoi, cu regularitate cursurile de limbă română veche a prof. Nicolae Cartojan, de limbă română modernă a prof. George Călinescu, de limbă franceză a prof. Bazil Munteanu, de estetică a prof. Tudor Vianu, de istoria artei a prof. George Oprescu, uneori cel de istoria Românilor a prof. Constantin Giurescu, titanii epocii de aur ai Universității bucureștene, cât și seminariile de gramatică, bibliologie, limba română veche și modernă și altele
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
final la o formă admisă de majoritatea colegilor și aprobată de Consiliul profesoral. Lucrările au Început cu Pavilionul 6 (Anatomie patologică și Clinica de Boli infecțioase). La Începutul proiectării, pavilionul trebuia să fie etajat. Cercetarea solului pe de o parte, estetica ansamblului de clădiri pe de altă parte, ne-a obligat să renunțăm la etaj În favoarea unui subsol utilizabil ca magazii și spălătorii. Lucrările s-au desfășurat Într-un ritm alert și În primăvara anului 1966 am părăsit etajul II din
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Poezii alese" (2006); "O dramă la vânătoare. Antologie de poezie" (2008); "Frig", roman epistolar, în colaborare cu Aurel Dumitrașcu (2008; ediția a II-a în 2013); "Iadul etic, iadul estetic" (2008, conferințe, studii, eseuri); "Paznicul ploii" (poezie, 2010); "Contribuții la estetica umbrei" (2012; eseuri, dialoguri, conferințe); "Părintele Iustin Pârvu: o misiune creștină și românească" (dialoguri, 2013); "Urma", roman (Editura Cartea Românească, București, 2013); "Laika", roman (Editura "Cartea Românească", 2014); "Luna Zadar", roman (Editura "Cartea Românească", 2016) . * A îngrijit opera postumă a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ba poate chiar mai jos. În cartea despre Călinescu, Andrei Terian face o analiză atentă, minuțioasă și neconformistă asupra problemei. Să citez un fragment doar, o concluzie: "Prin urmare, spune criticul acesta de anvergură, trebuie spus că autorul Principiilor de estetică nu poate sta pe același plan cu Thibaudet. E drept că, în anumite privințe, Opera lui Mihai Eminescu ar putea concura La poésie de Stéphane Mallarmé; în schimba, monografia Gustave Flaubert e net superioară volumului despre Creangă. [...] Nici argumentul cantității
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
plus e de prisos. Deși, l-aș cita tot pe Andrei Terian: "Pe scurt, limitele criticii lui G. Călinescu sunt, înainte de toate, limitele culturii române. Dacă s-ar fi născut francez, englez sau italian, fără îndoială că autorul Principiilor de estetică ar fi respirat în altă atmosferă intelectuală, și-ar fi pus alte probleme, ar fi lucrat cu alte instrumente și ar fi comentat alți scriitori și alte opere. Și poate că el n-ar fi fost considerat astfel mai puțin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
știu, atestat și de docu mente. Până azi, cel puțin. Fapt este însă că tânărul Paul Geor gescu avea suficientă motivație interioară pentru a se manifesta, în acei ani, ca promotor al noului curs în cultură, ca susținător înfocat al esteticii marxist leniniste, întemeiată pe ideea luptei de clasă. Textele sale militante, de care am amintit, vehiculau, fără teamă de repetare, aceleași și aceleași teze despre cum trebuie să fie cultura nouă, literatura revoluționară, în formulări clișeizate care, într-adevăr, nu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]