5,331 matches
-
pot susține c] Vito a inc]lcat dreptul negativ al lui Rocco de a nu fi v]ț]maț. Deși libertarienii au identificat aspecte importante ale moralei - noțiunile de libertate individual] și autonomie - se poate spune c] aceștia le-au exagerat pan] în punctul în care aceste aspecte constituie întreaga moral]. 3) Modific]ri kantiene Este posibil s] venim în întâmpinarea obiecției de mai sus prin modificarea viziunii libertariene. O cale pentru a face acest lucru este aceea de a încorpora
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
acest fel, Marx crede c] materialismul istoric a „distrus morală” dezv]luindu-i temelia ascuns] în interesele de clas]. Poate c] nu suntem surprinși s] îl vedem pe Marx atacând morală în felul acesta, dar putem crede c] atitudinea lui este exagerat] și inutil paradoxal], chiar dac] îi suntem recunosc]tori, de dragul argumentului, c] materialismul istoric este adev]rât. Unele percepții morale (că și respectul minim pentru viețile și interesele altora) par imposibil de influențat de c]tre clas], dar aparent aparțin
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
politică generate de alegeri, în vreme ce pesimiștii par a fi mult mai sensibili la schimbările economice. Am analizat apoi principalele paradigme ale identității colective, și rezultatele ne-au condus la ideea că atât de trâmbițatele opoziții între esențialiști și constructiviști sunt exagerate. Ne-am aplecat asupra concepțiilor esențialiste și am constatat că, în mare parte, sunt fals acuzate de inflexibilitate, prin focalizarea criticilor doar asupra unora din aspectele lor teoretice de exemplu, pe ideile de suprastructură și diacronism. Am studiat perspectivele constructiviste
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
somptuosul hol al Casei Cantacuzino-Enescu, sălașul lumii bogate și fine din cealaltă Românie. De pe scaune, țoșcăind după break-fast-ul cu usturoi, vreo trei tîrtani: nu se poate! nu e voie! Țară de analiști politici și de tîrtani. Ei, ei, să nu exagerez! Pe aleea spre Teatrul Național, Marin Moraru. Ce față trăsnet! Ne privim curioși. Să rîd? Să nu rîd? Birlic, pășind ca un pinguin prin dreptul Capșei, zîmbind cu tot nasul în dreapta și-n stînga, făcea spectacol. Marin Moraru? E prea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
prețios în care-și exprimă pasiunile amoroase, a declarat revistei "Lui": "Cele trei femei care mă fac să visez sînt: Dna Thatcher pentru energia ei, Montserat Caballé pentru vocea ei și Maica Tereza pentru credința ei. Vedeți deci că se exagerează". Cu astfel de subțirimi voltairiene, te și miri că Roland Dumas ăsta e de stînga. (A propos: Voltaire o fi fost de dreapta?) "Acroșajele" copților (nu populația, ci vîrsta a treia, cei copți). Dar nu copții de rînd. Personalitățile. Una
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de totalitarism dar predestinat, prin origini, să supraviețuiască nobil. Iar cele trei categorii să fie una: artistul, pur și simplu. 16 septembrie Trece cu regularitate de metronom pe sub fereastră și sînt înclinat să-l așez în categoria anonimilor care-și exagerează ținuta corectă, și-o hipercorectează, pentru a face impresie, a epata. Are aerul unui manechin desuet, uitat între celelalte manechine, modernele, de ultimă oră. E, tot, numai costum. Uscat, mîinile și picioarele par să nu atingă mînecile hainei, cracii pantalonilor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în ușă: era el, debutantul fără creion, la fel de roșcovan, la fel de viking, la fel de... I-am întins exemplarul pe a cărui copertă era tipărit: Cristian Irinescu, Biblia poetică sau Întoarcerea în eden și am așteptat să-mi scrie autograful. Rugîndu-l să nu exagereze: " Scrie cam așa: lui Val Gheorghiu, cu interes maxim..., la care vikingul de Tătărași a început să rîdă gîlgîit, adăugînd cu creionul meu: ... și echidistant". Reacția lui brusc-amuzată a și fost cea care m-a făcut să-i citesc, în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mai ales emoțională a chestionaților. E bine că n-a murit nimeni (în afară de cel mușcat, na). Și mai ales nu s-a aruncat cu pietre. În cine? Pentru că, tot cam o dată cu momentul maidanezului antinipon, în alt cotlon al pămîntului nu exagerat de departe s-a consumat un mînios bombardament cu pietre (din caldarîm? din buzunare?) în care au mai și murit cîte unu, doi. În cine ținteau halebardierii fără halebardă? Păi, în niște arătoase clădiri ale unor arătoase ambasade, ale unor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
supoziții referitoare la posibile rosturi ale părții nerealizate din proiectul inițial al analiticii existențiale formulate, de altfel, de mulți dintre exegeții operei heideggeriene nu au scopul de a completa, în privința înțelesurilor filosofice, partea lipsă dintr-un proiect de discurs, pretenție exagerată de partea celui care le avansează; reamintite aici, ele mai degrabă semnalează atât posibilitatea de a încadra discursul heideggerian partea sa realizată ca atare, precum și cea rămasă la primul gând al unui plan în orizontul judicativului constitutiv, deocamdată, doar într-
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
creștin și chiar după. 2.5 Severino Boezio (476-525 d. Cr.) De origine roman, Boezio a fost autorul căruia îi datorăm opera cea mai importantă care a transmis informațiile din Antichitate în Evul Mediu. În ceea ce privește gândirea muzicală medievală, nu este exagerat să spunem că Boezio a fost autorul cel mai citit și care a influențat cel mai mult Evul Mediu, după cum demonstrează răspândirea tratatului său, De institutione musica, ale cărui citate și referințe sunt prezente în toate lucrările medievale și ale
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
într-un efort meritoriu al autorilor, dus uneori până la capăt, de a evada din tiparele policier-ului și de a se sustrage schematismului caracterologic agreat oficial. SCRIERI: La revedere, pe curând! (în colaborare cu Mia Morogan), București, 1980; Să nu exagerăm! (în colaborare cu Mia Morogan), București, 1981; Scuzați deranjul! (în colaborare cu Mia Morogan), București, 1982; Agepsina și bătrânii (în colaborare cu Mia Morogan), București, 1984; Amnezii de iarnă (în colaborare cu Mia Morogan), București, 1985; Să nu ne enervăm
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289449_a_290778]
-
acceptă formularea problemei, directorul s-ar putea întreba dacă este atât de importantă încât să intre în centrul atenției în respectivul moment sau există probleme mult mai importante. De pildă, el ar putea conclude că, deși reală, importanța ei este exagerată, șeful de secție dorind să mascheze și să justifice prin ridicarea ei deficiențele de organizare provenite din lipsa sa de competență. Este deci evident că directorul nostru nu va lua ca dată formularea problemei; înainte de a trece la soluționarea ei
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
cotidian, ci și În privința lărgirii bazei de surse ale acestei istorii. Jurnalele, corespondența, memoriile, povestirile de viață ale martorilor activității gustiștilor și a rețelei activate de ei pot oferi o bogată informație asupra realității sociale. ( În acest sens, nu este exagerată afirmația că publicarea volumelor de corespondență a lui Anton Golopenția va răscoli imaginea Încremenită a Școlii.) Pe baza imaginii compuse din aceste surse vom Înțelege nu numai comportamentul gustiștilor, ci și studiile lor publicate. Cu certitudine, se vor impune reinterpretări
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
alegeri libere și corecte. (Mudde și Rovira Kaltwasser 2010). De asemenea, relația populismului cu democrația reprezentativă este și ea predominant pozitivă. Numeroși autori au argumentat că populismul este în mod fundamental opus mecanismului reprezentării (Taggart, 2002), însă această afirmație este exagerată. Chiar dacă o parte importantă a populiștilor au, într-adevăr, o atitudine manifestă împotriva reprezentanților politici din țara lor sau dacă ei susțin că sistemul de reprezentare eșuează și că acesta ar trebui îmbunătățit cu ajutorul intrumentelor plebiscitare, ei se opun doar
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
cum ar fi suprageneralizarea, cognițiile iraționale, etc. care n-au nici o legătură cu științele cognitive de bază. Intr-adevăr, aceste concepte nu sunt cognitive decât în sensul comun al termenului, deoarece ele se centrează asupra „gândurilor”. Am putea, fără să exagerăm, să spunem că în această situație este vorba despre variabile „virtuale” ale căror relații cu schema sunt departe de a putea fi demonstrate. Pornind de la această teorie, tehnicile cognitive s-au dezvoltat într-o manieră impresionantă, fără să putem afirma
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
observ realitatea - Ușurința cu care îmi procur produsul și cu care îl folosesc ca anesteziant - Pot face față privirilor celorlalți - Mă simt mai puternică - Nu mă mai tem să comunic - Când consumam alcool, credeam că știu să spun „nu”. Dar exageram. 80 80 100 100 100 100 100 Moartea - Suferință personală și suferință provocată copiilor mei - Pericolul de a-mi trăi viața sub influența alcoolului - Pierderea controlului de sine - Pierderea stimei copiilor mei - Decăderea sub toate formele sale - Ascendentul celorlalți asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
cea a contemplării și a deducției ce își are originea în contemplare, datorită faptului că noțiunile și conceptele reprezintă realitatea. Asemenea greșeli nu mai pot fi urmate, crede Golopenția, într-un mod inocent fără a trebui să plătim un preț exagerat pentru acest idealism ce nu-și găsește locul în lumea de azi. Lumea este dinamică și nu poate fi niciodată cunoscută în totalitatea ei. Experiența este singura cale prin care putem cunoaște și înțelege această lume, toate conceptele fiind situate
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Numeroase cercetări au arătat că publicul este selectiv în receptarea mesajelor mass-media, că le decodifică și le înțelege în maniere diferite, iar trecerea de la informație la acțiune este multiplu mediată. Totuși, unii specialiști de la noi consideră - după părerea mea, oarecum exagerând - că prin informațiile pe care le transmit „mass media [...] promovează criminalitatea prin constanta avertizare și exagerare a incidenței criminalității” (Sandu și Ioniță, 2004, 52). Se acceptă însă fără rezerve de către specialiști că mass-media acordă o atenție deosebită crimelor comise cu
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
și pentru bunurile de folosință îndelungată - mașini de spălat, automobile etc. În schimb, sumele cheltuite pentru achiziționarea acestor bunuri nu se mai includ în agregatul de consum, spre deosebire de sumele pentru gospodăriile care au făcut achiziții importante, ce tind să fie exagerate, sporindu-le artificial bunăstarea aparentă. Pe de altă parte, specialiștii Institutului Național de Statistică nu folosesc aceste măsuri în construcția agregatului de consum. Ei argumentează că bunurile de folosință îndelungată din România sunt de multe ori foarte vechi și cu
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
din mușchi de vită, ea e universal cunoscută și savurată, numai că nu putem fi de acord cu afirmațiile laudative ale lui Păstorel Teodoreanu: meșteri la această friptură nu suntem, din moment ce gustul românilor se îndreaptă către carnea „pătrunsă“, iar expunerea exagerată la jar nu face decât să transforme bunătatea de mușchi într-o talpă cauciucoasă și lipsită de gust. Arareori poți găsi în vreun restaurant tradițional românesc un bucătar care să știe că, la această bucată din vită, miezul trebuie să
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
prin metode socio-psihologice și se bazează pe distincția dintre cei din interiorul grupului și cei din exterior, implicând noțiunea de a fi diferit. Importanța unei anumite culturi poate fi mărită sau, dimpotrivă, minimalizată. Chiar dacă diferențele sunt mici, ele pot fi exagerate pentru a crea distincții care să separe oamenii. Echitatea se referă la corectitudine, justețe/dreptate, exploatare, opresiune, probleme legate de putere, discriminare. Ea sugerează relații de tip colonial, cum ar fi cazul americanilor nativi care și-au pierdut proprietățile sau
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
opinii, se cunosc, se acceptă, se ating unul pe celălalt. Interacțiunea socială și cea culturală trebuie să fie negociată printr-un procedeu, iar acest procedeu este comunicarea. Hartley și Hartley (1961, p. 16) au scris că ar fi greu să exagerăm importanța comunicării. Întrucât comunicarea este mijlocul prin care o persoană o influențează pe alta și, la rândul ei, este influențată de acea persoană, comunicarea este adevăratul agent al procesului social și cultural. Ea face posibilă interculturalitatea. 2.6. Conceptul cultural
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
i s-a întâmplat. Aproximativ 2/3 dintre respondenți consideră că situația de hărțuire este provocată chiar de către aceasta, prin ținută și comportament. Opinia dominantă este că persoana hărțuită poartă o parte din vină, de multe ori având tendința să exagereze dimensiunile problemei, pe care ar fi putut-o evita dacă ar fi descurajat categoric agresorul. Bărbații, într-o măsură mai mare comparativ cu femeile, consideră că femeile abuzează de acuzațiile de acest tip. Credința că este de ajuns un refuz
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
286 O evoluție analoagă se observă și în cadrul Școlii politehice. Tot aceeași armată care defilase la 14 iulie va oferi un derivativ sentiment-tului patriotic al burgheziei și aristocrației. Rămîne de înțeles doar de ce a făcut-o și de ce această admirație exagerată față de cariera armelor va degenera în preajma lui 1914 într-o mistică patriotico-religioasă împărtășită deopotrivă de foștii adversari catolici ai Republicii cît și de republicanii convertiți la catolicism, precum Charles Péguy și Ernest Psichari. În cazul celor dintîi, evoluția s-ar
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
copiii surzi de vârstă mică (riscurile medicale ale procedurii, posibilitatea infectării urechii, paralizia facială, eșecul unor aparate depășite tehnic, posibilitatea reimplantării copilului ș.a.). Aceast protest a avut efecte limitate și a fost repede respins de adepții chirurgiei implantului cohlear ca exagerând riscul procedeelor medicale și împiedicând dorința părinților care au copiii surzi și a unor surzi care au dorit astfel de aparate. H. Lane a scris mai multe articole care au pus sub semnul întrebării obiectivele și promisiunile specialiștilor în implant
Cultura surzilor ?i viitorul comunit??ii lor by Florea Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/84045_a_85370]