6,294 matches
-
sistem de gândire nu poate porni decât de la un „punct arhimedic”, de la o afirmație primă, incontestabilă și apodictică, obținută prin reducție și luată ca bază pentru deducția tezelor următoare. Camil Petrescu respinge ceea ce se numește, peiorativ, „logismul”, ca un tic filozofic care siluește realul sau abate inteligența de la aprehendarea lui adecvată, concretă. Dau aici patru scurte citate din prima parte a Doctrinei Substanței, care arată libertatea cu care se situa Camil Petrescu față de toată tradiția filozofiei clasice : „...toată filozofia nu e
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
normativ și imperios. Există foarte decis imperativul eticei noocratice, o etică trans-individuală, pentru perpetuarea substanței. „Descoperirea Americii, descoperirea tiparului, descoperirea electricității, piramidele, Iliada, opera lui Shakespeare, opera lui Michelangelo sunt structuri concrete, pe când structurarea «teoretică» a lumii într-un sistem filozofic este pseudo-structură, fiindcă e inadecvată” (ibid., vol. 1, p. 295). După concepția substanțialistă, geniul nu trebuie să fie o excepție, omul de geniu nu e de o speță diferită, ci e tipul adevărat al omului normal. A nu fi geniu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Kierkegaard, la un Nietzsche, dar nu capătă prin asta condiționarea restrictivă de „filozof al artei”, ci rămâne filozof pur și simplu. Din ambiția de a acoperi toate domeniile, sau, mai echitabil spus, din nevoia rotunjimii speculative, autori de mari sisteme filozofice au dat și câte o estetică. Critica puterii de judecată a lui Kant e o prea frumoasă speculație, de o extraordinară profunzime, dar ca estetică rămâne cam alături de drum (iar din obsesia ierarhizării ajunge bunăoară să plaseze muzica pe ultimul
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
în imagini, pe un cilindru, cu tensiunea mare a spiralei, povestea tragică a ocupării Daciei, spărgându-se undeva în sus, unde neantul primește cele mai înalte vibrații. Obsedată mai mult de Marcus Aurelius decât de împăratul Traian, de strigătul lui filozofic în realitatea vieții mele, i-am invitat pe toți colegii mei la o masă copioasă, într-o trattoria din apropierea statuii ecvestre. Primisem telegrafic o sumă importantă de bani și un bilet de avion, de la René, pentru a-l întâlni la
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
acești așa-ziși prieteni a căror stare depresivă e contaminantă? Scuturându-te de ei cu o singură mișcare, spune cineva din mine. E greu pentru că eu am slăbiciunea milei, care nu e sinonimă cu blândețea, ce e o stare profund filozofică în care ești fidel mai mult în fața orizontului cosmic decât în fața celui familiar, trivial. Pianista mi-a explicat cauza handicapului ei, a eșecului din ultimul timp, când se pare că a cântat prea repede într-un concert: corpul său e
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
luna descompunerii - peste tot văd disoluția formelor naturii, și totuși versul lui Arghezi „N iciodată toamna nu fu mai frumoasă, sufletului nostru bucuros de moarte” îmi sună luminos în inimă și minte. Poate că toamna și primăvara sunt cele mai filozofice anotimpuri și ar trebui pur și simplu să accept această insuportabilă apăsare resimțită la dispariția florilor, a frunzelor, a fructelor, a tot ce ne-a dat o clipă mângâierea, bucuria de a vedea cum ochiul soarelui și cel al lunii
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de savanții și intelectualii necontaminați de flagelul urii criminale și discriminatorii. Poveștile care mă învață, la fel ca și Platon, Spinoza, Schopenhauer, Swedenborg, despre ce este esențial în viața fizică și mentală mă inspiră cu fluxul lor epic, liric și filozofic. Am fost un copil căruia nu i s-au spus povești, nu i s-au citit sau cântat balade vechi, dar pe care le-a auzit „din mers”, de la țăranii ce munceau pe câmp, culegeau viile sau se pregăteau cu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
operetă, de concerte, a numeroase săli de expoziții și de cinema... Nu venise încă izolarea proletcultistă, așa că beneficiam din plin de prezența culturii occidentale, de turnee ale unor trupe străine prestigioase, concerte, de traduceri ale unor valoroase lucrări beletristice, istorice, filozofice, de artă, expoziții de înaltă ținută... De menționat că, dornic să "văd și să aud" cât mai mult, dispuneam adeseori de invitații la manifestări culturale, Direcția Culturală din MAE fiind principalul beneficiar al unor atare "atenții" din partea instituțiilor românești de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
salvat opera de orice intruziune de natură morbidă. În ce pagină, a operei lui, se poate ghici drama de dincolo de pagină? În nici una. Eminesciana este o capodoperă de întrebări chinuitoare, de suferințe, de strălucitoare momente de bucurie, de tragice implorări filozofice; toate, însă, în cadrul unei limpezimi mintale perfecte. Nici Jack London, cu o existență de un tragism impresionant, nici Hemingway, dezechilibratul alcoolic și psihotic, nici o sumă de alți aristocrați ai suferinței psihiatrice, nici Creangă, epilepticul, nici Lamartine, alt epileptic, nu lasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
pentru nu știu ce sectă. "Copilului i se dăruiește ceea ce vine pe apă", spune donatorul cu o solemnitate rigidă. De fapt, declamă ceva. Plecăm, eu cu o carte, tovarășul meu cu o lădiță în care, pe lângă o biblie, mai sunt trei cărți filozofice, mistico-orientale, cu nu știu ce amestec și din alte doctrine. Pe drum, Costi îmi spune că sunt foarte mulți nebuni în lume. Are dreptate. Mergem tăcuți. Da, sunt prea mulți nebuni și nebunia se infiltrează ca un morb interior, invaziv, în stilul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
această oră o mulțime de "beri". Sticlele stau înșirate pe iarbă, ca animalele ucise la o partidă de vânătoare. În apropiere, patronul urmărește evoluția unor "mici" agitând un ziar deasupra grătarului. Este foarte bine aici, simplu, fără fasoane, fără probleme filozofice... Apare încă un grup de clienți, cunoscuți de ai pădurarilor, și sticlele se înmulțesc parcă de la sine, parcă printr-un nevăzut proces de sciziparitate. Și micii încep să sosească, rotofei, ațâțători. Cred că este produsul cel mai "sexy" al bucătăriei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
sufletului: ce și cum, unde stă pitit, în ce girus cerebral, în ce zonă, în ce lob, cât de mare este în centimetri sau milimicroni, câte grame sau ce greutate are. Medicii au această înclinație către analiza materială, foarte puțin filozofică (deși, pe această cale, se ajunge și la filozofie). * Sufletul este o necunoscută și nu are nici un rost să-l desfacem în bucăți, să-i analizăm "organele sale componente", nici "energiile" sale. André Malraux avea dreptate când scria că sufletul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
că este foarte foarte scump), strălucind de curățenie. Tiotea Nadia nu ar fi cumpărat pentru nimic în lume o valiză nouă, ziarele i se păreau un lux sfidător, ca și cărțile de altfel, pentru care avea un fel de dispreț filozofic: "de ce citiți, pierdere de vreme cu povești proaste, uitați-vă la flori, la cer, asta da lectură, și pe gratis". Cu toate acestea știa despre tot și orice, fie politică, fie agricultură și grădinărit, fie medicină. Era foarte interesată de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
este orgoliul, justificarea că ești încă ceva, cineva". * Am trecut pe Strada Primăverii, Verii, Toamnei, pe Strada Iernii. În fiecare oraș mai răsărit există aceste patru străzi. * Dar la Iași am găsit o stradă care se numește mai sintetic, mai filozofic, Strada Timpului. Numai la Iași poate fi găsită o Stradă a Timpului, doar aici se simte cum se preface viața și poezia în Timp. * M-am întâmplat și pe Strada Magiei, colț cu Calea Mizilului. Pe Strada Magiei este o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cățel care se întorcea, bucuros, în curtea casei nr. 7. Portița scârțâia și acum, ca în nuvelă... M-a întrebat, încurcată oarecum, ce doresc de fapt. Dar ce să-i răspund? Era complicat, neverosimil. Eu descoperisem ceva foarte important, ceva filozofic, nu-i așa? Că Ficțiunea și Realitatea nu se exclud, că visul este mai adevărat uneori decât realitatea. Niște chestiuni foarte greu de explicat. Am plecat, am "întins-o" cum se spune, urât, dar foarte exact. * M-am întors acasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
etică. În spațiul modernității, etica promovată de Gabriel Liiceanu este exotism curat. Când se discută despre etica în viața publică, în spațiul secular al vieții publice și se aplică paradigme mari de gândire - dacă este să mă gândesc la cele filozofice (kantiană, utilitaristă, cea legată de etica drepturilor sau de etica virtuților, ca să nu mă refer la eticile postmoderne) -, nu discuți niciodată în termeni absolutiști. Absolutismul nu se poate aplica într-un spațiu democratic. Dacă în România punem mereu problema luptei
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
început un schimb radical de orientare pastorală și teologică. Când se adresa preoților îi stimula la studiu, dar, mai ales, insista ca ceea ce predicau să fie materializat în viață și să fie orientat spre împlinirea obiectivului pastoral, departe de elucubrațiile filozofice și de abstracțiile «inovatorilor». Un alt subiect care îi stătea la suflet: mântuirea oferită tuturor (universalitatea mântuirii), docți și ignoranți, bogați și săraci; o atenție aparte trebuia rezervată însă celor săraci, celor umili, celor bolnavi, muncitorilor, marii mase a poporului
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
doctrina sigură și de puterea memoriei sale. După părerea mea, era un bărbat cu o inteligență ascuțită. Aceasta era și părerea părintelui Agostino Gemelli și a filozofului mons. Giuseppe Zamboni, care a primit de la don Calabria lămuriri asupra problemelor sale filozofice, exprimate cu extremă simplitate. Rezultatele puțin strălucitoare la școală se explică cu denutriția, discontinuitatea studiilor și caracterul extrem de timid și rezervat al persoanei». Și profesoara Maria Venturi, nepoata monseniorului Manzini, afirmă: «Despre inteligență, îmi amintesc că se spunea: „Don Calabria
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
față de vreun student, dar păcătuia cu certitudine de o ardoare juvenilă și de o rigiditate în a pretinde studiul schemele vechilor texte scolastice care procedau după subiecte, articulate în trei părți (biblică, patristică și rațiune teologică) formulate în forma silogismului filozofic. Pentru a urma o asemenea metodă trebuia să ai o memorie bună, abilitate de sinteză și capacitate dialectică. Giovanni poseda prima calitate, dar nu răzbea la celelalte două, chiar dacă intuia perfect rezultatele finale. Astăzi se adoptă metode diferite iar evaluările
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
perfect rezultatele finale. Astăzi se adoptă metode diferite iar evaluările sunt mult mai personalizate. Dar, pe atunci, nu era îngăduit să deraiezi de pe acele linii stabilite. Giovanni intuia subiectele, dar se pierdea și se zăpăcea atunci când intra în harababura discuțiilor filozofice subtile. Și așa, în fiecare an, se găsea în situația de a lupta împotriva piedicii dogmaticii, pe care trebuia să o repete în sesiunea de toamnă. Pentru a depăși examenul a fost providențial iarăși impulsul și recomandarea protectorului său don
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
o avea. Și, oricum, don Calabria a simțit cu tărie problema reformei clerului. Citi, cu permisiunea episcopului său, cele Cinque piaghe della Chiesa a lui Rosmini. A rămas impresionat. Nu îl interesa, și poate nici nu ar fi înțeles, aspectul filozofic al marelui roveretan, dar a spus că se recunoaște pe pozițiile de denunț a anumitor rele care sluțeau înfățișarea Bisericii, mireasa lui Cristos. Modul său de a gândi și de a face se inserau în acea vastă mișcare renovatoare care
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
clauzele alianței nu angajau Italia, fără ca Germania să fi arătat o ranchiună accentuată. (De fapt, starea de totală nepregătire a armatei italiene era foarte bine cunoscută de înaltul comandament german). Viena, desigur, acceptase neutralitatea italiană cu mult mai puțină abilitate filozofică. Atașatul militar, contele Szeptitzki, care, după război, avea să devină unul dintre șefii noii armate poloneze se lăsase dus de mînie pînă la a-i spune lui Cadorna (a și fost rechemat la Viena): "Trădarea Italiei este o lovitură mișelească
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
român a fost scriitorul și omul de stat Ion Ghika. 2 Cea dintîi și mai reputată instituție specializată în studii politice. Astăzi Institutul de Studii Politice din Paris. 3 Georges Sorel (1847-1923), sociolog francez, autor al unor lucrări pe teme filozofice, economice și morale, dintre care cea mai cunoscută "Cugetări despre violență" (1908) a influențat gîndirea politică a lui Lenin, Mussolini și Hitler. 4 Albert Vandal (1853-1910), istoric francez. 5 Pierre Leroy-Beaulieu (1843-1916), economist și sociolog, membru al Academiei, fondator al
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
a avut anume efecte, că prezintă cutare structură psihologică sau că reprezintă în plan fictiv un anume univers etc. este a face critică obiectivă. Și orice critic a procedat astfel. Firește, nu-i nici un raport de necesitate între lumea ideilor filozofice și judecata de gust, și criticul nu descrie obiectul decât când are impresia că are de-a face cu o operă de artă. Dar a considera obiectul îndelung este a-l ține îndelung sub ochii privitorului, a constrânge pe acest
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
-se; iară altă nemică nici în sin, nici în spate n-au rădicat, cu sine să ducă". Mai târziu disputa devine aridă și de un ascetism pedant, dar trebuie să se recunoască lui Cantemir meritul de a căuta întîiul termeni filozofici (substări, asuprastări, împregiur-stări, macrocosmos, microcosmos), în slujba unui spiritualism naturalist de speță paracelsiană. Vanhelmontian în Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago, cu toate elementele de rigoare ale teosofiei (archei, fermenți, blas), Cantemir dizertează cu mult umor dialectic despre intolerabila condiție a omului
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]