51,126 matches
-
ziua mea. Ziua ta e în aprilie. Asta i-am zis și eu dar el a insistat să le iau. Sanda o privi suspicioasă. Sigur îmi spui adevărul? Luana se supără: Eu nu mint. Mama căzu pe gânduri și în final hotărî: Trebuie să le duci înapoi. Nu pot să fac asta. Abia aștept să le încalț. Nu mai discutăm. Mâine le duci înapoi. Deși i se rupea inima, Luana trebui să asculte. A doua zi îi înmână colegului cutia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și puterea lor. Unele "sărituri" eșuau, fetele se rostogoleau peste spătarul băncii și se adunau de jos zăpăcite, cu ochii scăldați în lacrimi. Ema le penaliza cu note usturătoare. Ea tăia în carne vie, la adăpostul mesei de arbitru. În final, epuizate și dezmembrate, fetele așteptau verdictul. Singura care n-ar fi trebuit să-și facă probleme era, firește, Doinița, învățată cu astfel de cascadorii, dar Luana nu-i lăsa nici o portiță de scăpare. Făcea așa un tărăboi, se lua de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de mândră, de parcă-i dăruise Turnul Eiffel. Unchiul Dali îl sărută zgomotos, îl ridică în brațe și-l mângâie în creștetul capului, umflându-se în pene, nu se știe din ce motiv. Îl sărută și pe unchiul Vali pentru ca, în final, s-o strângă cam tare în brațe pe mătușa Anda, frumoasă foc și elegantă, de-ți lua suflarea. Se întoarse, apoi, spre familia Leon: Ce faci, Sando, aici erai? Se așezară la masă, cu Bica lângă ei și sărbătoritul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Scârț-Scârț!" Apăru și Luana. Cum să iei dintr-un coteț Un porc gras și nătăfleț Care-i mare și habar n-are Că e gata de frigare fiindcă, prostul, a mâncat? Haideți, spuneți, nu-i păcat? Și iar "Scârț-Scârț!" În final, își uniră vocile și încheiară: Și-am putea continua Toată noaptea, uite-așa, Animale sunt destule... Dar de ce să plictisim lumea ce s-a adunat? Haideți, spuneți, nu-i păcat? "Scârț-Scârț!" Hohotele de râs și aplauzele le umplură inimile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mână. Scot din ele câte o floare și i-o oferă cu tandrețe. Charlot se rușinează, încrucișează mâinile în față pe baston și se leagănă, le privește timid pe sub sprâncene și nu știe floarea cărei fete să o primească. În final, se îndreaptă spre Ema. Îi oferă brațul, privind-o cu dragoste și dispar amândoi după cortină. Luana se dezlănțuie. Plânge, se revoltă, ridică mâinile spre cer, cerând îndurare. Suferința o face să se prăbușească la pământ. Rămâne chircită, cântând din ce în ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-s părinții?" Dacă respectivii nu erau pui de profesori, doctori sau ingineri, Sanda nu-i considera demni de a fi luați în seamă. Se folosea de statutul pe care-l avea, se ținea de capul Luanei și făcea ca, în final, într-un fel sau altul, aceștia să dispară din peisajul anturajului ei. Dar Marc era un băiat cu o educație sănătoasă și ținea la ea iar Luana nu-l putea trimite la plimbare doar de dragul mamei. Trecuseră două săptămâni de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu bine În casa-n care-am stat numai noi doi. Nu vreau alt dar, te vreau numai pe tine, Ca să-mi aduci iubirea înapoi". Mesajul lui, plin de contradicții, nu lămuri în nici un fel problema dintre ei. Versurile din final nu făcură decât s-o arunce într-o ceață și mai deasă. Luana așteptă, fără stare, ca băiatul să-i dea caietul lui, pentru a putea pune punctul pe "i". Plănuise să noteze acolo întregul zbucium prin care trecuse, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Luana: Era Vera. Renar vrea să dea la marină. E disperată și te roagă să vorbești cu el, să-l faci să se răzgândească. În ciuda comportamentului mătușii de la Timișoara, Luana îl sună pe Renar. Avu ceva de muncă dar, în final, observațiile de bun simț ale fetei îl făcură să se răzgândească. Mătușa Vera nu ceru receptorul ca să-i mulțumească. Probabil că uitase. CAPITOLUL IV Acum ești a mea și-a mea ai să fii, pentru totdeauna Dan a insistat, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Familia Darie era și ea prezentă și întrebă de soțul ei. Luana strâmbă din nas. Iuliana gândi că indiferența femeii nu e de bun augur dar preferă să nu facă comentarii. Îi iubea pe amândoi, în egală măsură, dar un final nefericit al căsniciei lor îl punea în vina Luanei. Cerea prea mult și nu făcea nici o concesie. Nimeni nu avea totul. Era convinsă că, abordând o tactică potrivită, îl putea face pe soțul ei să înceapă un tratament care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în spital. Tocmai mi-a născut al doilea băiat. Se uita la ea râzând ironic, cu superioritate, de parcă i-ar fi cunoscut povestea. Acum spune tu unde ți-e bărbatul. Sub privirile tuturor ea căută, cu disperare, un răspuns. În final, renunță să-și mai bată capul și spuse într-o doară: E acasă. Dă cu var. Facem curățenie. Rosti Seneg încremeni. Îți bați joc de mine! Nu. Ăsta e adevărul. Nu-i venea să-și creadă urechilor. Ea mințea, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
negociase nici un salariu, nu existau planuri de viitor. Fata începu să se întrebe la ce i-o fi trebuind doamnei Alexe un designer atâta timp cât nu făcea altceva decât să vândă, în magazinul instituit ad-hoc la intrare, mărfuri de bazar. În final, se dumiri. Patroana aștepta niște bani pentru a pune pe picioare o linie vestimentară cu care, în mai, intenționa să organizeze o paradă a modei. Planuri deșarte, de altfel, având în vedere că șase din cele opt mașini de cusut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dovediră a fi prea tinere și lipsite de experiență pentru un astfel de țel. Cusăturile strâmbe și neprofesionale stricau și mai mult aspectul nereușit al hainelor. Luana se lupta cu morile de vânt și totuși continua să spere că, în final, va ieși ceva bun. Copacii dădură în floare și vremea se încălzi iar într-o dimineață, una din acelea când cei dragi abia așteaptă să deschizi ochii și să-ți ureze "La mulți ani", domnișoara Leon se trezi cu Ștefan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
exagerare, nu putea să înțeleagă cum de reușise să se îndrăgostească de o femeie care fusese a altuia. Încercase, din toate puterile, să lupte împotriva sentimentelor ce-l dominau, dărâmându-i reduta de convingeri pe care și-o clădise. În final, obsedat de ochii ei, îngenuncheat și amețit, stârnit de o dorință dementă, pusese mâna pe telefon și-i poruncise, pe un ton aprig, să vină la întâlnire. Ea acceptase pe nerăsuflate, fără a cere nici o lămurire suplimentară, cu o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
prestabilit și-apoi oamenii sunt oameni. La băut și la mâncat, pe gratis, marea majoritate se înghesuie. Cred că ne-am fi permis să scoatem bani din propriul buzunar pentru o astfel de acțiune. Toată această mare familie, restrânsă în final, ne închide piața de relații. Dar nu despre asta voiam să vă vorbesc. Ezită și privi în jos. Nu știu dacă exprimarea mea, încă în formare, va fi suficient de clară pentru a mă face înțeleasă. Luana, relaxează-te! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
că are probleme emoționale. Cunoscându-l, de-acum, foarte bine, Luana știu că el intrase într-o relație amoroasă care-i crea instabilitate și nesiguranță. Se schimbase, devenise neatent și irascibil, încetinise ritmul alert și ordonat de muncă pentru ca, în final, întârziind și bâlbâindu-se îngrozitor, să rateze o întâlnire cu un client ce putea aduce companiei un contract important. Doamna Noia fusese avansată asistent manager și prin prisma noii funcții îl însoțea la fiecare întâlnire ori dineu de afaceri. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
transpune, simbolic, în trupul unui bărbat. Cochet, îngrijit, extrem de atent la felul cum arată, conștient că această unealtă este esențială în a-l ajuta să fie așa cum își dorește. Transformată astfel, i-aș găsi o infinitate de calități și, în final, aș ajunge să-l iubesc. E lesne de înțeles cum ar arăta clipul meu după ce am efectuat toți acești pași. Bariu o asculta atât de atent, încât uită să mai miște. Mai apoi, există un limbaj al trupului pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de prezențe gălăgioase îl umplea de spaimă pe copilul de grupă mică, crescut de bunici într-un sătuc retras de munte. Multitudinea de oferte vestimentare o făcu să-și rupă picioarele alergând de colo-colo, incapabilă să se hotărască. Alese, în final, o rochie simplă, de o eleganță copleșitoare. Ernest Radak o văzu intrând la brațul lui Abel Nost. Se apropie atent ca gesturile să nu-i trădeze emoțiile pe care prezența ei i le provoca. Luana se strădui să afișeze o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ce începea să pâlpâie înainte de a se contura cu precizie. Avea dese momente de inhibiție, gândul i se învârtea pe loc ca un titirez, simțea ceva nedefinit, undeva, pe aproape, foarte aproape, dar nu reușea să deslușească ce anume. În final se desconcentra total, abandona. Citea la întâmplare, autori clasici și autori moderni, fără să aprofundeze, fără să zăbovească mintal asupra celor lecturate, nici nu închidea bine o carte și începea alta, parcă din dorința disperată de a-și umple cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ce mai la deal la vale, rămăsese sufletește virgină. Uite, spunea ea, m-am trezit că am copii cât mine de mari și eu nu pot să cred că au trecut anii, nu pot să cred că mă apropii de final, când mă simt atât de plină și dornică de a dărui sentimente frumoase, când eu mă știu capabilă să dărui atâtea lucruri minunate, mi se pare o absurditate să accept, că într-o bună zi mă pot duce cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
defilare strivea ceva din jovialitatea aceea, se auzea strigătul răstit al instructorului: Stângul, stângul, răzbătând dincolo de ritmul cadenței. Mă, acela, păstrează distanța, stânga împrejur. Grupul albastru de elevi mergând în susul și-n josul aleii, printre sălciile cu frunzele crețe. Acest final nu-i tocmai un paradox, se pronunță Alexe. Da, probabil, le răspunse Carmina, dar după ce-ți petreci câțiva ani lângă un om te înveți cu felul lui de a fi și-ți vine greu să realizezi adevărul. Ovidiu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
după cum îi ieșeau în cale, apoi aflată la gară, în fața ghișeului de bilete, să încerce să se împace cu gândul că nu-i spusese niciodată "te iubesc". Biet orgoliu! O întâlnise pe Emilia în curtea uzinei, aproape de poartă. Era la finalul programului și nu avea cum să se ocolească. Carmina crezuse că femeia se va arăta încurcată, dar, în loc de orice stinghereală, ea își scutură coama neagră și încâlcită și-i spuse direct: Recunosc, atunci, la concertul acela simfonic, ți-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
firului. N-o află decât tot pe Sidonia, ajunsă acasă după acțiunea eșuată, în cămașă de noapte, în penumbra holului, așezată pe suportul de încălțăminte de la cuier, cu ochii cârpiți de somn, dar nevoind să accepte insuccesul manevrelor sale. În final va lăsa receptorul în furcă, n-avea rost să-l alerteze și pe Trofin, ar fi întrebat ce se întâmplă cu ea la o asemenea oră și în voce i s-ar simți ironia... În realitate cel care o sunase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fusese Ovidiu. Se trezise în parcare, lângă locuința sa, furia i se dizolvase pe drum, rămăsese doar o stare de incubație lentă, un tremur al mâinilor. Nu s-ar fi crezut capabil să facă ceea ce făcuse. Trebuia să găsească alt final. Răsuci cheia în contact și rulă înapoi, opri în fața blocului Carminei, în timp ce înainta pe alee văzu la apartamentul ei lumina aprinsă peste tot, erau singurele ferestre luminate, urcă repede, presat de sentimentul vinovăției, pe scări căută cheia în sacou, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
i-ai spus? am zis, și mie, dar am zis așa... adică... el a strâns un colț al gurii lui fermecătoare și a dat scurt din cap și din umăr a nimic important. Mi-a fost milă de Mihai în final, când a plecat în Canada să scape de el, îl înțelegeam, el eram eu la mare pe faleză noaptea, atunci, singură în dreptul cortului unde anul trecut aveam alt câine și Aveam un bărbat cu care nu Eram și pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
Maroc, căcat, mi-ai mai spus, da, și o așteaptă după 20, și Marius îmi zice în gară, mă simt de parcă am venit în delegație și îmi înșel nevasta. Vorba Biancăi, am stat în echer o zi, dublu șurub la final și aterizate la punct fix, cu cambre, 10!!! Bianca mia e super, a stat în echer 2 zile și încă o zi întreagă, ah, mă fut miercuri, e frumos, însurat, căcat! râdem noi amândouă, i-am luat limba-n gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]