5,845 matches
-
nu apare motivul „blestemarea/binecuvântarea copacilor” (bradul este amenințat cu tăierea, dar nu bleste- mat). Această neconcordanță ar putea fi justificată de caracte- rul pregnant etiologic al legendei Sfântului Sisinie, caracter care a contaminat probabil și „poveștile” copacilor. În producțiile folclorice neetiologice (cum este bocetul sau descântecul) acest motiv nu apare. Mai mult decât atât, de regulă, în „descântecele de Samcă (Avestiță)” nu este atestat deloc motivul „copacii întâlniți în cale” (vezi cele publicate de Simeon Florea Marian în 1868 ; cf.
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
al paltinului. în acest sens, trebuie să atrag atenția (mai ales cititorilor mai puțin avizați) că alte soiuri de copaci - bradul, mărul - beneficiază de reprezentări mai substanțiale și (probabil) mai arhaice în cadrul dendromitologiei românești. În unele dintre exemplele de texte folclorice date mai sus pare să fie evident faptul că paltinul a înlocuit alți copaci „clasici”, el fiind atestat mai rar sau chiar accidental în comparație cu bradul sau mărul. Dimpotrivă, în alte texte folclorice, paltinul apare în marea majoritate a variantelor comentate
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
dendromitologiei românești. În unele dintre exemplele de texte folclorice date mai sus pare să fie evident faptul că paltinul a înlocuit alți copaci „clasici”, el fiind atestat mai rar sau chiar accidental în comparație cu bradul sau mărul. Dimpotrivă, în alte texte folclorice, paltinul apare în marea majoritate a variantelor comentate. Dar chiar substituirea de care aminteam este simptomatică. Se pune întrebarea de ce și în ce condiții mentalitatea populară a înlocuit copaci cu bogată tradiție cu unul aparent fără tradiție, cum e paltinul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
consolez, de asemenea, cu speranța că am reușit să dau puțină culoare unei „pete albe” și cu convingerea că descifrarea valențelor speciale cu care a fost încărcat paltinul ar putea duce la aprofundarea înțelegerii și la îmbogățirea semnificațiilor unor texte folclorice, legende apocrife, credințe mitice și practici rituale. IV. Balaurul și solomonarul. Termenii unei ecuații mitice arhetipale 1. Șaman - solomonar în cadrul mitologiei române, originea solomonarului este o problemă controversată. Această situație nu este motivată, ca în cazul altor „pete albe” din
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
tradiția referitoare la Solomon a trecut în sfera tradiției referitoare la solomonari ? Când și cum s-a produs acest din urmă fenomen ? Cum se explică asemănarea (în multe privințe, identi- tatea) dintre solomonarul român și omologi ai acestuia din tradiția folclorică a unor populații învecinate ? Cum se explică supraviețuirea în paralel, în mentalitatea populară, a tradițiilor referitoare la solomonar și a celor referitoare la Sf. Ilie, în condițiile în care ambii guvernează aceleași fenomene atmosferice ? ș.a.m.d. Iată doar câteva
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
vorba de un accesoriu magic străvechi, ale cărui semnificații s-au atrofiat de-a lungul timpului, fie, dimpotrivă, este vorba de un element împrumutat relativ recent din alte sfere mito-rituale (împrumut care nu a apucat să se generalizeze). Potrivit informațiilor folclorice privind rolul magic atribuit toacei solomonarului, aceasta nu poate fi considerată decât forțat ca fiind un posibil echivalent al tobei șamanului. Sunetele produse de toaca solomonarului pun în mișcare sau opresc „duhurile”, dar exclusiv pe cele cu caracter meteorologic (137
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ipoteze (kapnobates = preot „călător prin nori”, prin analogie cu aerobates = „călător prin aer”, la Aristofan, Norii, 225, 1503) este în măsură să justifice o discuție privind o posibilă relație, pe verticala timpului, între preoții traci kapnobatai și solomonarii din tradiția folclorică românească. Dosarul comen- tariilor (pro și contra) este, și în acest caz, destul de bogat. Posibilitatea acestei filiații a fost enunțată pentru prima dată (ce-i drept, într-un mod interogativ) într- un studiu semnat de Ion Taloș (3), la care
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
verificat științific” (4, p. 123) și că este „dificilă și doar ipotetică asimilarea șolomonarilor cu acei inițiați dacici” (4, p. 126). Unul dintre argumentele invocate de Coman pentru a combate ipoteza asimilării în discuție constă în aceea că, pe când tradiția folclorică îl prezintă pe solomonar călătorind prin nori călare pe balaur, autorii greci nu descriu vreo imagine similară relativ la preoții geto-misieni „călători prin nori”. Argumentul în sine este interesant, dar (din păcate !) nu se poate ști dacă Strabon a preluat de la
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
un disc de jad cu care „a pus în orânduială pământul și apele” (61, pp. 309-314 ; 141, pp. 66 și urm. ; 142, pp. 235 și urm.). Multe dintre aceste motive mitice au supraviețuit în tradiția chineză, regăsindu-se în texte folclorice (63, p. 145). b) Un vechi poem babilonian (secolul al XIV-lea î.e.n.) îl prezintă pe Adapa din Eridu, mare preot al zeului Ea. Printr-o incantație magică, Adapa a rupt o aripă a Vântului de Sud (imaginat ca o
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mitologiei populare. El este o „figură ambivalentă și controversată totodată”, în sfera căreia ar coexista mai multe straturi : „a) motive legate de ciclul inițierii și cetele de inițiați (școala subterană, alesul, lupta rituală cu demonii) ; b) dimensiuni epice asociate ciclului folcloric al regelui Solomon (omnisciența, obiectele cu atribute magice, graiul animalelor, puterea asupra furtunii) ; c) interferențe (firave, însă) ale tematicilor creștine (cartea sacră, diavolul dascăl, vindecarea sufletului) ; d) bănuite, dar deloc incerte, contururi ivite din posibila descendență a șolomonarului din zeitățile
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
scară umană, ale celor ale zeului furtunii. O astfel de premisă îmi permite să cred că în spațiul carpato-dunărean exista o tagmă arhaică de preoți cu funcții meteorologice, deci și un arhaic zeu al furtunii. Mai mult decât atât, datele folclorice care există în privința solomonarilor pot fi folosite (evident, cu mare prudență) pentru a reface și completa portretul puțin cunos- cut al zeului furtunii și, respectiv, al preoților acestuia. 3. Balaur - solomonar Unii cercetători au încercat deja, cu rezultate notabile, astfel
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ar putea dovedi utile. În opinia mea, motivul central și punctul-cheie în mitologia solomonarului este relația acestuia cu balaurul furtunii. Sunt de acord cu opinia lui Traian Herseni privind faptul că balaurul este, în această parte a lumii, o reminiscență folclorică a unei ființe mitologice primordiale, care întruchipa, într-o fază arhaică, haosul acvatic precosmogonic (5, p. 16). Tot Traian Herseni susține „independența originară a balaurilor” în guvernarea fenomenelor meteorologice și faptul că posibilitatea „îmblânzirii” acestora de către magicieni (preoții geto-daci și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
discuție. Dacă păstrez criteriul maniheist, utilizat în vederea clasificării ființelor mitolo gice românești (11), va trebui să aduc corecțiile care decurg din aserțiunile de mai sus. Balaurul este o ființă malefică, spre deosebire de solomonar, care ar trebui inclus în categoria ființelor mito- folclorice benefice. Revenind la relația dintre cei doi termeni ai binomului, să precizez faptul că adversitatea dintre balaur și solomonar decurge din chiar antagonismul lor. În pofida aparențelor, această adversi- tate este una de tip clasic. În unele privințe, ea se suprapune
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ia de soție pe fata salvată din ghearele monstrului. Se pare că motivul „potolirea foamei monstrului” a înlocuit motivul, mai arhaic, „potolirea foamei sexuale a acestuia”. Dar substituirea nu s-a produs întotdeauna complet, astfel că în unele texte mito- folclorice au supraviețuit, suprapuse, ambele motive, prevalând însă cel bănuit de mine mai arhaic. Într-o legendă bănățeană, „la o fântână, balaurul mănâncă în fiecare zi un chip de fată mare după ce o iubește” (81, p. 482), iar într-un basm
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
spectaculoasă. Scoaterea centurii de castitate și legarea monstrului Tarasque sunt gesturi a căror semnificație simbolică nu este decât foarte vag mascată. Sf. Martha își dăruiește propria virginitate balaurului, în vederea „legării” magico-erotice a acestuia. Punând în discuție posibilitatea supraviețuirii în forme folclorice a tradiției arhaice referitoare la preoții-anahoreți daco-geto-misieni, merită să comentez unele mărturii istorice și arheologice care fie au fost neglijate de cercetători, fie au fost abordate din alte perspective decât cea a studiului de față. Se știe - sau cel puțin
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pe cel care încalcă vreun alt tabu (173). Am insistat acum, ca și cu alte prilejuri, asupra motivului „legării” magice, pentru că a fost neglijat de cercetători, în pofida abundenței atestării sale și a rolului important pe care îl ocupă în cadrul mitologiei folclorice românești. Dimpotrivă, în alte mitologii, acest topos esențial a fost studiat și mecanismul său magico-simbolic a fost desfăcut de savanți de talia lui Georges Dumézil (15, pp. 17-33), René Guénon (16, pp. 178-188), Mircea Eliade (14, pp. 120- 163) și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
umblă cu Șercanu’ [= balaurul] Din zbici o pocnit Pe iel s-o suit (19, p. 84). Mai mult decât atât, acțiunea „războinică” a solomonarului asupra balaurului poate fi chiar mortală. În pofida faptului că Traian Herseni nu a găsit „nici un text folcloric care să menționeze că un balaur-șarpe ar fi fost omorât [de solomonar]” (5, p. 22), astfel de texte există totuși. Fie că solomonarul omoară balaurul pentru a-i vinde carnea în „țara căldurii, de sub răsărit” (sic ! ), fie că un fost
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
plini de balauri” (93, p. 558). Informațiile despre solomonari date de poet în text și în nota de subsol din prima variantă a „poemationului iroi-comico-satiric” sunt foarte corecte și aproape complete (esențializate). Semn că Ion Budai-Deleanu era familiarizat cu fenomenul folcloric pe care îl prezenta. Cunoștințele sale în domeniu erau chiar mai ample, dacă ținem cont de gesturile tipic solomonărești pe care le pune pe seama vrăjitoarei Brândușa, în versiunea a doua a Țiganiadei (V, 70-76 ; cf. 94, pp. 165-167). Vrăjitoarea „cheamă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
masele adânci ale poporului și au lăsat în folclorul nostru urme care dăinuiesc până astăzi” (31, p. 246). Nu numai calitățile taumaturgice atribuite lui Solomon, ci și cele sapiențiale au impresionat puternic mentalitatea populară românească. Într-o mulțime de texte folclorice apare figura celui numit „Preminte Solomon”, personaj atât de îndrăgit și de popular, încât și-a pierdut, în timp, coordonatele spațio- temporale care îl defineau. El devine de multe ori contemporan și consătean cu povestitorul, iar oamenii apelează la sfaturile
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Spun, de asemenea, că un „război” de acest tip nu ar fi fost recomandabil în Țările Române, pentru că rezultatele lui ar fi putut fi contrare celor așteptate, compromițând însăși doctrina creștină în ochii populației, care practica un soi de creștinism folcloric, cu slabe trăsături dogmatice și, în schimb, cu viguroase filoane magico-păgâne. Gesturile și practicile magice dublau efectiv toate acțiunile și evenimentele, fie ele individuale sau colective, sociale sau natu- rale etc. Iată, de pildă, ce scria învățatul bănățean Dimitrie Țichindeal
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
S-ar putea crede că pasajul reprodus mai sus ar fi un simplu exercițiu de retorică și că autorul ar fi exagerat, scriind de pe pozițiile dogmatice ale iluminismului raționalist, dacă nu s-ar ști, din multe alte surse istorice sau folclorice, că tabloul prezentat este veridic. În acest context, vrăjitorul era privit de popor ca fiind un om superior, având putere nelimitată, care concura însăși puterea divină. „Dinaintea fermecătoarei și Dumnezeu se dă în lături”, spune un vechi proverb românesc (49
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cel puțin trei argumente esențiale : a) asemănarea fonetică izbitoare : rom. grăbunțaș, s-cr. grabanciaș, mag. gorobonțiaș ; b) analogia (chiar identitatea) semantică a celor trei termeni, evidentă pentru oricine trece în revistă comparativ credințele și legendele care definesc cele trei personaje mito- folclorice din tradiția maghiară (vezi 45 și 53), sârbo- croată (vezi 25) și, respectiv, română. De altfel, așa cum am arătat, identitatea semantică a fost pusă în evidență încă de la primele atestări documentare ale termenului solomonar în limba română : în Dicționarul lui
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
din tradiția românească -, merită să amintesc părerile altor comentatori care s-au încumetat să dea un răspuns la această spinoasă problemă. Mihai Coman consideră că este vorba de un amestec inextricabil între două motive. Pe de o parte, este motivul folcloric autohton al „cărții sacre” : colindătorii și bătrânul Crăciun aduc printre alte obiecte magice o carte, în colinde și în bocete, la poarta raiului stă Maica Domnului care „scrie” sufletele într-o carte etc. Pe de altă parte, este motivul creștin
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
porți a Urukului” (conform versiunii ninivite ; cf. 98, p. 88). Tot astfel procedează Ghilgameș și după ce răpune „Taurul ceresc” : „El luă [coarnele taurului] și le atârnă în iatacul său domnesc” (3, p. 143). Motivul este din abundență atestat în textele folclorice româ- nești, ca în balada tip Iovan Iorgovan : Capul șerpelui tăia, Capu-n sabie-l lua, La-mpăratul se ducea (30, p. 228) ; sau în colindele de vânare a „Boului Negru” : Pe Bou Negru-l ajungea, Frumos capul i-l
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
această inter- pretare. În Grecia arhaică, bătrânii decrepiți erau aruncați în mare, de pe stânci, chiar de către fiii lor. Vezi oronimul gr. Gerontobrahos = „stânca moșnegilor” din Parnas. Reminiscențe ale unor astfel de „învestiri regale” par să fi supraviețuit și în textele folclorice românești. Invariabil, după ce răpune monstrul, eroul de basm este înscăunat domn. Similar se întâmplă lucrurile în balade : Capul șarpelui tăia, Cu o sfoară îl lega, Lângă brâu îl încingea, La-mpăratul se ducea, Ca să vadă Și să creadă, Șarpele că
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]