12,993 matches
-
în loc de cele trei, tradiționale. Asta e considerat un act de revoltă. Sunetele care alcătuiesc numele iau singure atitudine. Sunt nume care m-au inspirat, mai ales cele ale scriitorilor și actrițelor care se bucură de recunoaștere. Bing-ying pentru Inimă de Gheață, Xiao-yue pentru Luna Surâzătoare, Hu-dee pentru Fluture. Eu îmi spun Lan Ping. Lan înseamnă Albastru, culoarea mea preferată, iar Ping înseamnă Măr și drăgălășenie. Albastru se asociază cu imaginile cerului, cernelii și mitului, în vreme ce Măr evocă ideea de recoltă, coacere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
se prelungește și face legătura cu un câmp deschis. La capătul dinspre răsărit se află un hambar. La cel dinspre apus se înalță o fântână publică. Fântâna nu are nici un fel de bare de protecție și iarna e acoperită de gheață. Plutonul meu trece strada, îndreptându-se spre terenul de instrucție. Lângă fântână, zăresc un băiețel cu obraji ca merele. Scoate apă cu o găleată legată cu o funie. Greutatea îl face să se aplece periculos de mult peste marginea fântânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
și la genunchi, are cusute îngrijit petice. Încălțămintea lui e confecționată din paie. Ea simte pulsul rolului ei. * Iarna e pe ducă, dar mai e până sosește primăvara. Peste noapte, iarba de pe deal s-a acoperit cu o pătură de gheață. Abia pe la prânz crusta albă începe să se topească. După ora patru după-amiaza, începe să se formeze din nou gheața. Tot dealul, iarba care trebuie să devină verde, arată de parcă ar fi acoperit cu o peliculă de cristal. Acum e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pe ducă, dar mai e până sosește primăvara. Peste noapte, iarba de pe deal s-a acoperit cu o pătură de gheață. Abia pe la prânz crusta albă începe să se topească. După ora patru după-amiaza, începe să se formeze din nou gheața. Tot dealul, iarba care trebuie să devină verde, arată de parcă ar fi acoperit cu o peliculă de cristal. Acum e vremea când Fairlynn devine editorul-șef al ziarului lui Mao, Tabăra Roșie. Se zice că Mao a numit-o personal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
bărbatul din fața ei descrie viitorul lor cămin. Grija ei e să-l facă să o îndepărteze pe femeia dintre ei. Ieri, am simțit căldura primăverii timpurii din nord, zice Mao. Ochii lui se luminează. Prunii albi dau în floare, în timp ce gheața acoperă Lacul Pei. Îmi aduce aminte de o poezie de Tsen Tsan, un poet din dinastia Tang. Zece mii de piersici care înfloresc peste noapte. Fata nu poate înțelege farmecul poemului, dar simte din versuri emoția lui Mao. Femeile se lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Mao se compară pe ea însăși cu doamna Roosevelt. Fairlynn o descrie pe doamna Roosevelt, realizările ei în politica americană și istoria occidentală. Soția lui Mao ascultă în timp ce spală rufele soțului și copiilor într-o găleată. Apa e rece ca gheața. Spală castroanele și tigăile, curăță oala de noapte. Mâinile i se umflă de la ger. Săpunul îi alunecă printre degete. Într-o noapte, încerc să discut cu Mao despre doamna Roosevelt. Tu nu ești doamna Roosevelt. El își aruncă pantofii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
decorațiunilor lui. Ador sălbăticia grădinii mele, mai ales cele două cascade naturale. Arhitectul a proiectat reședința în jurul cursului apei. În fața ferestrei mele, sunt tufe dese de bambus. În nopțile cu lună plină, locul arată ca un magnific teren poleit cu gheață. Și cu toate astea, niciodată în viața mea nu m-am simțit mai rău ca acum. Sunt lăsată singură cu toate aceste comori. Sunt lăsată cu coșmarurile mele. Am ajutat la ieșirea din ou a revoluției tale! se aude ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ai zice să le poruncesc bucătarilor noștri să folosim împreună spațiul de gătit? În noaptea aia, ea e liniștită. Visează că doarme somnul cel din urmă, în timpul căruia inima încetează să-i mai bată, iar obrajii i se răcesc ca gheața la pieptul lui gol pe dinăuntru. La cină, mă scuz de la masă. Mao nu e atent. Mă duc în dormitorul lui, aprind lumina și îmi arunc pantofii din picioare. Mă întind în patul lui. Apoi se aude zgomotul bețișoarelor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
în timp ce soldații se lansau în atac pentru a-i cinsti numele. O voce care o imită pe cea a unei ghicitoare de noroc, îmi zice: Doamnă, ai în gură un cârlig de aur. * Trenul străpunge ninsoarea deasă. Frumusețea copacilor de gheață din nord și albul total o mișcă în mod straniu. E în drum spre un doctor. Un doctor rus. Și-a făcut un control pentru durerea crescândă. I s-a descoperit un chist pe colul uterin. Nu știe de ce vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
istoria răscoalelor țărănești. El a explicat eroismul. Sunt sigură că fața mea radia precum cea a unei eleve de școală. Eram complet fermecată. Mi-am dezvăluit gândurile și i-am spus că fusesem o pesimistă. În urma învățăturilor lui, anii de gheață formați de întunericul dinăuntrul meu se topiră și plutiră în derivă, departe. Am simțit lumină și căldură. Precum o barcă rătăcită de multă vreme, inima mea reuși să ajungă într-un port sigur... Tovarășul președintele își luă ochii de la zidurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
mine, de inima mea.” Pierdut în negura gândurilor, departe de lumea realului, vântul simte parcă atingerea mângâietoare a ploii, comoara mult dorită, a cărei hărți a fost rătăcită de mult. În celălalt colț al lumii, zace, într-un pat de gheață, doamna mult visată; sublimă, visătoare, gingașă, plăcută și fină, dar totuși arogantă și greu de cucerit, lucru pe care îl știa foarte bine și vântul căruia îi era frică să-și acorde o șansă de reușită. Fiind apărată de vijelie
Iubire imposibilă. In: ANTOLOGIE:poezie by Cosmina Bojoga () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_661]
-
cristal, sperând că o să facă semn că i-ajunge, cu acel Agâp! al lui, celălalt o și Înhățase, râzând mulțumit. Nu ț-am zis dă la-nceput să nu te deranjezi, că Îmi pun singur? Toarnă, toarnă, frate! Nu vreau gheață, știi problemele mele cu gâtu’... Cuburile de gheață pluteau deja În apa topită din tăviță: mai mult de o oră de când s-a instalat pe canapea și, când se va hotărî să dispară, o să Îl ia prin surprindere, ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ajunge, cu acel Agâp! al lui, celălalt o și Înhățase, râzând mulțumit. Nu ț-am zis dă la-nceput să nu te deranjezi, că Îmi pun singur? Toarnă, toarnă, frate! Nu vreau gheață, știi problemele mele cu gâtu’... Cuburile de gheață pluteau deja În apa topită din tăviță: mai mult de o oră de când s-a instalat pe canapea și, când se va hotărî să dispară, o să Îl ia prin surprindere, ca de fiecare dată. Până atunci, bea ca de la altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
aducând mereu fel de fel de tării, lichioruri, pișcoturi, dulcețuri sau ceaiuri fierbinți, în buna tradiție a casei, de pe vremea Luminăției Sale, Poetul. În jurul prințului se discuta despre înaintarea lui Kutuzov către Constantinopol. Tocmai aflaseră că acesta trecuse podul de gheață de pe Dunăre și încă nu întâmpinase nici o rezistență din partea turcilor. ― S-ar putea să meargă mai ușor decât am crezut. ― E dovada cea mai bună că turcii nu mai au nici o putere. ― Vă dați seama? Dacă rușii vor cuceri Constantinopolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cursul unui izvor care se aduna într-o mică fântână, apoi își regăsea albia din pădure printr-un jgheab de olane. Era cea mai bună apă de băut. Înmiresmată și foarte rece. Nicolae umplu cupa, scurse surplusul peste pojghița de gheață, trecu iar prin cămara cu dulapuri, culese o tăviță de argint și reveni în bibliotecă. Numai că acolo... nu mai era nimeni. Îl copleși un sentiment acut de gol, de absență dureroasă. Auzea rumoarea, râsetele și melodia valsului vienez, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și Napoleon. O minciună gogonată care îl făcuse pe Bonaparte să cadă pe spate în hohote de râs. Generalul duse iar sticla la gură și înghiți încă o doză mare de votcă. Simțea sub frunte doar un strat rece de gheață, ca un glob de cristal prin care vedea cu limpezime lucrurile. „Hm!... Șiretul!... Are nevoie disperată de mine, dar nu vrea să recunoască. țarul s-a convins acum de faptul că Napoleon va ataca Rusia. Nu mai este loc pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
amândoi și se îmbrățișaseră ca doi frați. Strâns, cu emoție, cu inimile bătând nebunește, cu o gramadă de vorbe spuse doar din priviri. În cruzimea acelei clipe de despărțire, se văzuse deodată copil ținut de mână de unchiul său pe gheața lacului. Încerca, pentru prima oară, niște patine aduse din Viena cândva de Luminăția Sa pentru bucuria fiului său Nicolae. Stătea pe mal. Se temea. Credea că se va scufunda. Dar auzea mereu vocea blândă a unchiului său. Îi vorbea despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
să vină atât de curând să se aștearnă dinaintea lor, la camioane unduind în valuri oboseala, la vibrația motoarelor în capul lui, la greața urcând din stomac și simți că îl cuprindea o fierbințeală de nesuportat, apoi o răcoare de gheață. Se gândi la vechea lui viață de la oficiul poștal, la oamenii care se îndreptau spre el, îl înghesuiau, îl împingeau pe străzi și se simți de parcă și-ar fi pierdut echilibrul și-ar fi căzut din copac. Pe fundal, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
nimeni nu-l mai asculta. Alison vedea cum o femeie cu părul șaten înainta nederanjată în încăpere. Fața femeii era schimonosită din cauza furiei. Pe măsură ce aceasta se apropia, iar trăsăturile îi deveneau mai limpezi, Alison a simțit cum un fior de gheață începe să-i urce prin antebrațe. Nu era sigură, fiindcă nu văzuse decât o singură fotografie, dar... —Luca? a încercat ea să spună. Aceea este... —Mama! Giorgio a sărit de pe scaun și-a început să se târască pe sub masă, frecându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
fiică-sa era furioasă și înfricoșată. De cum a văzut-o pe maică-sa, urletele Jessicăi au crescut în intensitate, iar mânuțele grăsuțe i s-au avântat în aer. —Mama! — Doamne Dumnezeule! Femeia și-a ridicat copila din apa rece ca gheața, a învelit-o într-un prosop, după care i-a pus scutecul și pijămăluța care fuseseră pregătite lângă cadă. Fetița tremura din toate încheieturile, probabil din cauza unui amestec de frig și frică, așa că Fiona s-a așezat pe capacul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
afla în perioada aceea în care copiii iau totul literalmente. Foarte bine! a exclamat Susan săltând-o în aer. Fiindcă eu vreau să te țin aici pentru totdeauna. Susan și Milly a început să se rotească asemenea unor patinatoare pe gheață, evitându-l la mustață pe Nick, care tocmai intrase în bucătărie. —Heeeei! a râs el. Voi două aveți nevoie de câte-o lămâie 1. Ai avut o zi bună? a întrebat-o el pe Susan în timp ce-o săruta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
doar cu câteva săptămâni înainte - un covor cu imprimeu cu stele de mare și corali. Temător, bărbatul a întins mâna ca să dea la o parte șuvițele de pe fața lui Caitlin, dar imediat s-a tras înapoi. Femeia era rece ca gheața. — Doamne Dumnezeule! Vai, Doamne! Abținându-se să nu vomite din cauza fricii, Nick a întors capul căutând telefonul. A format imediat 999. —O ambulanță! Repede! Soția mea a pățit ceva... nu, nu respiră. Cred... Bărbatul nu reușea să rostească vorbele. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
auzită. Curajoasă datorită naivității și faptului că nu o cunoștea pe Julia la fel de bine ca celelalte femei de la masă, care, mai înțelepte, se păstraseră tăcute. Nu... Te cheamă Alison, nu-i așa? Julia a fixat-o cu o privire de gheață. — Nu putea să fie mai rău. Eu mă dau peste cap să-mi fac căsnicia să meargă, dar, în tot timpul ăsta, în preajmă îmi stă lipitoarea asta neinteresantă, care suge sângele vieții din mariajul meu. A, scuze, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
râvnit încât probabil că omul ar fi fost în stare să închidă tot restaurantul numai ca să-l obțină. Alison și Susan erau deja așezate la locurile lor. În mijlocul mesei stătea o sticlă de apă minerală îngropată într-o frapieră cu gheață. Chelenerul tocmai desfăcea o sticlă răcită cu vin rose. —Hola! a ciripit Julia, împingându-și scaunul la umbră. Julia era obsedată de riduri, motiv pentru care nici nu fuma. Cu toate că treaba cu fumatul reprezenta o dilemă. Țigările tăiau foamea, deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
vin. — În caz contrar, Jake o să fie internat la nebuni, Susan o să fie la închisoare pentru crimă cu premeditare, iar eu și Alison o să fim rănite și-o să ni se extragă din frunte câte-o unealtă din aia de spart gheața. Numai timpul ne va dovedi ce se va alege de noi! Sofia cea reatc "Sofia cea rea" Alison s-a oprit în colțul străzii și-a aruncat o privire prudentă înspre casă. Era o casă care nu sărea în ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]