6,255 matches
-
de Fizică de la Universitatea „Al. I. Cuza”. Unul dintre absolvenții de atunci, prof. dr. Mitachi Strat, o conduce astăzi, iar altul, prof. dr. Mihai Toma, este prorector al Universității. Amintiri de la defilare Pe un videoproiector, în fața amfiteatrului, se succede o grămadă de fotografii-portret. Sunt nouă de toate. Și tot atâtea absențe în „catalog”, pe data de 8.06.2003. Sunt colegii care au dispărut, opt dintre ei în ultimii trei ani. Absolvenții stau în bănci, mai glumind, mai comentând, dar fiecare
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
o singurătate. Sînt bucuros de un nou dar de la franțuzoaica mea dragă! Cărți de Sade, Cioran, Bataille, Nabokov și Artaud! Superbe! Sînt un om bogat iarăși! Mă duc la București să distrug banii de pe carte! Puțini! Aproape 8000. Am o grămadă de datorii! Măcar să nu le mai am! Mi-a venit programa de la facultate! Am cîteva examene "dificile", plicticoase! Nu prea am chef de lecturi obligatorii! Mă voi descurca eu cumva! Asta-i! Mai scrie-mi tu! LA MULȚI ANI! Îți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
formulă!), care, evident, nu duce la manierism. Pentru mine este foarte important versul memorabil în text, dar ele-mi vin atît de spontan încît nu aș zice că schimb textul inițial scris, ci doar anvergura receptării lui. Poezia are o grămadă de trucuri, dar numai unele dintre ele închipuie mitul. Folosesc acest termen pentru a numi acel spațiu în care repetarea unui motiv poetic nu uniformizează o formulă ci individualizează și, mi se pare necesar în poezie, derutează. Cititorul trebuie pus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
îi scriu unui om la care țin mult. M-am întrebat uneori dacă limbuția-mi din momentele cînd sînt cu voi e doar reflexul singurătății în care trăiesc. Știu foarte bine că vorbesc mult și pentru că vă iubesc. Sînt o grămadă de oameni cu care nu pot decît să tac. Micile gafe ale causeurilor sînt semn de naturalețe, de sinceritate. N-aș putea crede pe cuvînt vorbitorii impecabili, cu o logică infailibilă. Sînt așa de mîndru uneori de toate păcatele (slăbiciunile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
scandalizează inițial, se impune și... trece. Snobismul este mereu un cerc în care nu există centru. Sau există dar nu e de găsit! Îmi vine acum în gînd și o vorbă veche: "Șade pe măgar și caută măgarul". Am o grămadă de gînduri ce mă numesc intolerant, dar e o intoleranță ce vine dintr-o anumită curățenie sufletească. Am avut întotdeauna un anume tupeu al purității, sau întru puritate. Sigur, nu confund puritatea cu făina albă. Binecuvîntați fie acești munți în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
trimit! Se pare că, într-adevăr, este important să se scrie despre prima carte pe care o publici. La București, am evitat (în cele două zile cît am stat) literații. Voi reveni acolo spre sfîrșitul lunii. Mi-ar trebui o grămadă de parale să le trimit exemplarele prin poștă! Gabriel Stănescu mi-a cerut adresa ta. Vrea să-ți trimită cartea lui, se pare! I-am dat-o! Acum patru zile, cu ocazia Festivalului "M. Sadoveanu" (erau acolo și S.F.-iști
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
te credeam. Acum, te cred! Este cel puțin straniu halul în care se petrec măgăriile la noi. Dar sînt în linia obișnuinței! Învăț (citesc, deci) pentru examene cu o evidentă plictiseală, cu memoria-mi discutabilă înstrăinată. Vreau să fac o grămadă de lucruri bune în acest an început aiurea și e un punct de la care nu mai știu pentru ce vreau să fac una sau alta. Aș pleca pentru o vrem, serios! Mi-e dor de drumuri și de mari biblioteci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
au plecat la gară. La ora 18, trenul a pornit spre București, unde a ajuns la ora 22. Luni, 25 iulie. Odată cu pierderea bunicii, care l-a iubit foarte mult, Mihai află că a murit un coleg de la Școala Palatină, Grămadă, nepotul luptătorlui bucovinean Ion Grămadă (1886-1917), de meningită tuberculoasă. Era - avea să noteze Carol - „poate cel mai inteligent dintre toți <...> Mihăiță este foarte impresionat de toate aceste evenimente din urmă.” Marți, 26 iulie 1938 - vineri, 29 iulie. Moștenitorii Reginei Maria
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
ora 18, trenul a pornit spre București, unde a ajuns la ora 22. Luni, 25 iulie. Odată cu pierderea bunicii, care l-a iubit foarte mult, Mihai află că a murit un coleg de la Școala Palatină, Grămadă, nepotul luptătorlui bucovinean Ion Grămadă (1886-1917), de meningită tuberculoasă. Era - avea să noteze Carol - „poate cel mai inteligent dintre toți <...> Mihăiță este foarte impresionat de toate aceste evenimente din urmă.” Marți, 26 iulie 1938 - vineri, 29 iulie. Moștenitorii Reginei Maria iau decizii esențiale cu privire la memoriile
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
o bursă de stat, locuind la internat. În acest liceu, înființat în 1905, se bucură de o instrucție riguroasă și o îndrumare atentă din partea unui valoros corp didactic. Artemizia Badac, dr. Sidonia Cresan, Lidia Dubău, Felicia Ganin, Constanța Georgescu, Maria Grămadă, Eugenia Reznicec, dr. Ludmila Stretschi, profesoare distinse, devotate meseriei lor, pe care o făceau conștiincios, iau sprijinit formarea în anii adolescenței marcate de "bogate nevoi": seceta, foametea, imensele datorii de război, reforma comunistă din 1948, epurările personalului din instituții și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
oricât de absorbit ar fi fost de politica din jurnal, când veni vorba de fata lui preferată, lăsă totul baltă și ieși în ogradă. Mă strigă și mă strigă, dar degeaba. Nici urmă de fată. Ieșind în livadă, zărește mielușeii grămadă, strânși unul lângă altul. Merg să-i întreb pe mielușei ce s-a întâmplat cu stăpâna lor, își zice tata în gând. Când ajunge lângă ei, l-a umplut nu numai mirarea, dar și râsul. Eu dormeam ghemuită în iarbă
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ne așezam pe pănuși și începeam treaba. Ne adunam cam câte vreo douăzeci și cinci de persoane (copii și adulți). De obicei, veneau vecinii cu toată familie, prietenele mele și-ale Oltei (sora mea), majoritatea salariaților primăriei din Costișa și câteva neamuri. Grămezile de porumb despănușat creșteau văzând cu ochii, spre bucuria părinților mei. După vreo 2-3 ore, mama ne aducea pe arie plăcinte, must de mere și la bărbați ceva tărie (țuică de prune sau rachiu de secară). Apoi începea veselia și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
într-o tăcere de mormânt. Vântul nu mai clătina niciun fir de iarbă, nicio pasăre nu mai brăzda întinderea. Era înăbușitor de cald. Ne-am dezbrăcat de unele haine și transpirate ne-am văzut de drum. Deodată pe sub marginile văzduhului, grămezi de nori negri împânziră zarea. Un tunet înspăimântător răscoli clocotitor toloaca. Un ropot nedeslușit dădea de știre apropierea artileriei cerești. O suflare de vânt puternică trecu pe lângă noi neobservată. Îndată, peste toloaca dintre Rădăuți și Frătăuții Vechi se dezlănțui furtuna
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
neglijate. Curățenia presupunea o dezinfecție totală. Dacă timpul permitea, se trecea la grădină și livadă, unde de obicei, gospodarul se pricepea mai bine. Pomii nu se curăță oricum. Necesită și aici niște cunoștințe deosebite. Crengile și frunzele uscate se adunau grămezi și li se dădea foc (în livadă). O dată ce se termina oarecum cu curățenia, se trecea la spălatul covoarelor și a rufelor. În curte, fiind fântână, asigura apa necesară pentru toate treburile gospodărești. Mai bine însă, se folosea apa Sucevei. Mergeam
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Deși acesta Îi oferise sprijinul pentru a-și putea deschide singur o mică afacere, Solomon refuză și intră În slujba prietenului său. Se instală În cămăruța de lângă biroul lui Urs, mânuind cu Îndemânare o pană uriașă și adăugând cu iscusință grămezi de monede la avutul stăpânului său. Seara pleca acasă liniștit, unde soața lui Îl aștepta cu știucă um plută, Își făcea rugăciunile și mulțumea dumnezeului Savaot pentru că-i salvase viața Într-un chip atât de miraculos. Era liniștit, nu mai
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cu capul descoperit? Dar Adelheid voia să-l vadă pe Bodo, așa că ajunse la portiță Într-o clipă și se opri Încercând să-și facă o intrare demnă În grădină. Piciorul Îi alunecă Însă pe treaptă și se pomeni jos grămadă, cu o durere ascuțită În gleznă, care Îi umplu ochii de lacrimi. Bodo, care auzise zgomotul și Întoarse capul, se repezi s-o ridice, murmurând câteva cuvinte respectuoase. Roșie la față, Adelheid se așeză șchiopătând pe bancă. Îi venea să
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
încrucișau: drumul spre Poiana Largului, șoseaua spre Piatra Neamț și drumul pe care venisem mai devreme, prin fața casei lui Creangă. O luai la dreapta, pe un drum destul de circulat la vremea aceea. Trecând prin Vânători, lăsam în urmă case sănătoase, cu grămezi mari din pietre de râu lângă porți. Aveam să aflu că prelucrate, se foloseau pentru ornarea temeliilor sau pentru pietruirea căilor de acces din gospodării. Înainte ca șoseaua să intre în pădure, apăru hanul Braniște despre care știam că fusese
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
Sigur că i-am refuzat, politicos. Urma o porțiune extrem de dificilă (cu bălți mari) și drum noroios. Șoferul unui camion care ne ajunsese din urmă, s-a oferit să ne ajute. Bicicletele le-am urcat în coșul camionului, claie peste grămadă. Doamna împreună cu copiii au încăput în cabină, eu și Mircea țineam bicicletele (din cauza zdruncinăturilor s-au zgâriat, oglinda băiatului s-a rupt, la fel un scăunel, mie mi s- au strâmbat dinamul și farul). Drumul fiind denivelat, cu gropi, bălți
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
mi-am dat seama că ei nu erau vinovați. Alții erau! Pe lângă noi treceau căruțe cu cai, pline cu fel de fel de obiecte și hăinăraie, ba și scaune și mese și dulapuri. Printre mulțimea de lucruri aruncate claie peste grămadă în căruțe, vedeam figurile descompuse de groază și neputință ale unor bătrâni și bătrâne care-și luau din priviri rămas bun de la locurile în care se născuseră și pe care o mare parte din ei nu aveau să le mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
râdeau de bucurie... Tufe bogate de trandafiri altoiți formau o armonie de culori care-ți încânta privirea. Răzoarele pline cu lalele, gladiole, petunii și crizanteme erau fermecătoare. 10. SPRE NECUNOSCUT Acum ne aflam în vagon, cu calabalâcul pus claie peste grămadă în mijlocul lui. Eram șocați. Nu scotea nimeni nici o vorbă. Ce se întâmplase? Făceam cunoștință cu o realitate pe care nu o prevăzusem, nu o cunoșteam și pe care ne era greu s-o înțelegem și să o acceptăm ca atare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
e că: "Din veac în slujbă viermii sunt Sub glie-i văd lucrând, lucrând Intra-voi iar sub veghea lor, În ciclul elementelor." (L. Blaga) În sfârșit, bunica s-a oprit. Era o groapă ceva mai proaspătă, având alături o grămadă de pământ amestecată cu prundiș din albie, care nu se putea folosi la lipit. A tras cadavrul până la marginea gropii, apoi a trecut în partea cealaltă, s-a așezat în genunchi, s-a întins peste groapă și l-a apucat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
aplecat în față, apoi, printr-un recul automat, au revenit la poziția inițială. Iar noi, copiii, cum eram în picioare în fața gemulețului, ne-am bulucit unii într-alții căutând speriați cu mâinile întinse vergelele gemulețului pentru a nu ne prăvăli grămadă la podea. Reveniți din echilibrul dinamic la cel static, priveam cu lăcomie "dincolo", prin gemulețul care delimita, material, concret și dureros, spațiul liber și infinit de cel limitat, claustrat și sub pază militară, în care ne aflam. Deodată, s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
alături de pământ și apă, îl constituiau paiele. Acesta este liantul care dă unitate și forță văiugii, împiedicând fisurarea și ruperea ei. Spre norocul nostru, combinele seceraseră locul așa că aveam paie... gârlă! Trebuia doar să le aducem și să facem o grămadă în apropierea gropii. Așa am și făcut. Apoi s-a trecut la o frățească diviziune a muncii. Mircea și Lică, după ce au delimitat suprafața "minei" de unde urma să excavăm pământul, au început să sape cu hârlețul primul rând, apoi bulgării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
său cel mai mare. Se lucra, oarecum, la releu: noi îl aprovizionam pe junele Tiron cu materia primă, iar acesta pe tatăl său. M-am uitat curios să văd cum procedează. Meșterul lua cu atenție un vârf de furcă din grămada de lângă el și o așeza cu grijă pe lețurile de pe căpriori, mergând de jos în sus. Bătea ușor-ușor paiele cu spatele furcii și urca mai sus, tot mai sus, până la coamă. Era o treabă migăloasă și foarte importantă. Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
țepoasă și provocatoare, ca a distrugătorului de mori nevinovate. Brațele lungi prindeau furca în mână și începeau activitatea prozaică pe un fundal muzical auzit și înțeles numai de el și de frumoasa Dulcineea. Mai întâi, înfigea furca "fortissimo" într-o grămadă de paie, pe care o așeza la capătul căpriorului, pe lețuri. Apoi, cu o mișcare "largo", lua pale din grămada respectivă și le întindea pe lețuri, spre vârful căpriorului, cu mișcări "larghetto". Întorcea apoi furca pe spate și bătea "allegretto
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]