5,667 matches
-
fel dezvoltându-se artele (manuscrise, fresce, sculpturi, arhitectura, muzica - cel mai vechi sistem de notație muzicală din Occident). Unul dintre primii istoriografi a fost Alcuin din York (735-804), călugăr venit din Anglia, apropiat de Carol cel Mare, a scris teologie, gramatică și poezii și a protejat o nouă generație de intelectuali apărută la curtea lui Carol. Eginhard (770-840), important istoric carolingian, ce a trăit la curtea lui Carol cel Mare, devenind și secretarul lui Ludovic cel Pios. În 828, în timpul războiului
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
În gramatică, verbul este o parte de vorbire care exprimă în general o acțiune, ca de exemplu "a alerga", "a construi". Tot în categoria verbelor intră și o serie de alte cuvinte care, deși nu exprimă acțiunea propriu-zisă săvîrșită de subiect, din
Verb () [Corola-website/Science/299529_a_300858]
-
în latinescul „imperare”, care înseamnă a porunci), un îndemn, o rugăminte sau un sfat: Conjunctiv Prezumtiv Formele verbale nepredicative/nepersonale sînt uneori considerate moduri împreună cu cele personale, dar, din cauza unor diferențe fundamentale în de natură semantică, morfologică și sintactică, în gramatica modernă sînt luate separat. În limba română există patru forme verbale nepredicative. Acestea nu au rol de predicat. Infinitiv Participiu Gerunziu Supinul este o formă impersonală și nepredicativă a verbului avînd în general trăsături substantivale: Prin diateză se exprimă relația
Verb () [Corola-website/Science/299529_a_300858]
-
criteriile care decurg din definiție, limba română are un număr de diateze care variază între două și șase. În toate analizele apar diateza activă și cea pasivă, la care se mai pot adăuga următoarele diateze: reflexivă, impersonală, reciprocă și dinamică. "Gramatica limbii române" (Editura Academiei, 2005) propune un sistem de trei diateze aflate în două relații de opoziție: activă vs pasivă și activă vs impersonală, renunțînd astfel la diateza reflexivă. Exemple:
Verb () [Corola-website/Science/299529_a_300858]
-
auxiliara, construită, creată în 1965 de Dr. C. George Boeree de la Universitatea Shippensburg, Pennsylvania. Ea este bazată pe franceză, italiană, portugheză, spaniolă și catalana. "Lingua Franca Nova" se abreviază curent LFN; limba a mai fost numită și Europijin sau Creola. Gramatică LFN este extrem de simplă, fără conjugări, excepții și neregularități. LFN sună că italiană sau spaniolă și este bazată pe limbi romanice creole. LFN se scrie fonetic, fără neregularități și fără reguli specifice (ca acelea din franceză, unde de exemplu "ou
Lingua franca nova () [Corola-website/Science/298966_a_300295]
-
cazuri că în limba engleză, unde două cuvinte scrise diferit se pot pronunța la fel ("night" - "knight") sau două cuvinte scrise identic se pot pronunța diferit în funcție de context ("lead"). LFN a reușit să îndepărteze multe neajunsuri ale limbilor native existente. Gramatică LFN este mult mai simplă decât a oricărei limbi vorbite, si se învață foarte rapid. De exemplu la limbile romanice (italiană, spaniolă, română, franceza, portugheză) gramatică este mai grea prin existența conjugării verbelor și prin existența genurilor la fiecare substantiv
Lingua franca nova () [Corola-website/Science/298966_a_300295]
-
în funcție de context ("lead"). LFN a reușit să îndepărteze multe neajunsuri ale limbilor native existente. Gramatică LFN este mult mai simplă decât a oricărei limbi vorbite, si se învață foarte rapid. De exemplu la limbile romanice (italiană, spaniolă, română, franceza, portugheză) gramatică este mai grea prin existența conjugării verbelor și prin existența genurilor la fiecare substantiv. Alt exemplu unde LFN are un avantaj este față de limbă engleză, care prezintă cea mai neregulata utilizare a alfabetului latin dintre toate limbile europene. Pentru a
Lingua franca nova () [Corola-website/Science/298966_a_300295]
-
nouă ani de studii elementare și-a întrerupt educația atunci când mănăstirea a fost ocupată de trupe în cursul unui conflict dintre papă și împăratul romano-german. A fost trimis la Universitatea din Napoli; acolo a studiat cele șapte arte liberale ale gramaticii, logicii, retoricii, aritmeticii, geometriei, muzicii și astronomiei. Își începe educația în filosofie odată cu studiul "artelor" logicii și astronomiei: citește tratatele logice ale lui Aristotel și comentariile învățaților ulteriori și este familiarizat cu lucrările științifice și cosmologice ale lui Aristotel de către
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
standardizat de Ivar Aasen în veacul al 19-lea ca o alternativă la limba daneză care era folosită ca limbă scrisă în Norvegia din acea vreme și care a influențat bokmål. Aasen a publicat în 1848 „Det norske Folkesprogs Grammatik” (Gramatica limbii populare norvegiene) și în 1850 „Ordbog over det norske Folkesprog” (Dicționar al limbii populare norvegiene), dar prima carte normativă a fost „Prøver af Landsmaalet i Norge” (Exerciții de limbă națională în Norvegia), publicată în 1853. Ultimele sale două cărți
Nynorsk () [Corola-website/Science/304646_a_305975]
-
1850 „Ordbog over det norske Folkesprog” (Dicționar al limbii populare norvegiene), dar prima carte normativă a fost „Prøver af Landsmaalet i Norge” (Exerciții de limbă națională în Norvegia), publicată în 1853. Ultimele sale două cărți normative au fost „Norsk Grammatik” (Gramatica norvegiană) din 1864 og „Norsk Ordbog” (Dicționar norvegian) din 1873. Teoria lui Aasen este că dialectele norvegiene au un numitor comun, care le distinge de limbile daneză și suedeză. Aasen a numit acest numitor comun "dialectul de bază", iar Einar
Nynorsk () [Corola-website/Science/304646_a_305975]
-
era destul de populară în acele vremuri și pe care Carlo Lorenzini a interpretat-o cu o deosebită putere a imaginației și măiestrie scriitoriceasca. Lucrări precum "Giannettino" ("Ionel"), "Minuzzolo" ("Micuțul"), "L'Abbaco di Giannettino" ("Socotitoarea lui Ionel"), "La Grammatica di Giannettino" ("Gramatică lui Ionel"), "Îl Viaggio per l' Italia di Giannettino" ("Călătoria lui Ionel prin Italia") și "La Lanterna Magică di Giannettino" ("Lanterna fermecata a lui Ionel") l-au transformat într-un autor de referință pentru sistemul educațional al nou stabilitului stat
Carlo Collodi () [Corola-website/Science/304683_a_306012]
-
în domeniile administrației publice, învățământului public (în special cel religios) și culturii. În anii care au urmat imediat anexării Basarabiei, păstrarea limbii și obiceiurilor naționale deveniseră foarte importante. La Seminarul teologic din Chișinău, deschis în 1813, a fost publicată o gramatică a limbii române, iar imprimeriile din Chișinău au început tipărirea de carte religioasă în limba română. Perioada 1828-1843 a fost una a bilingvismului parțial "diglosic". În această perioadă, a fost interzisă folosirea limbii române în administrație. Româna a fost exclusă
Istoria limbii române în Republica Moldova () [Corola-website/Science/303624_a_304953]
-
În această perioadă, a fost interzisă folosirea limbii române în administrație. Româna a fost exclusă din codul civil, dar a continuat să fie folosită în învățământ, dar numai ca un subiect separat. Au fost publicate manuale bilingve, așa cum a fost gramatica româno-rusă "Bucoavne" a lui Iacob Ghinculov. Cărțile religioase și predicile de duminică din biserici au rămas singurele forme de manifestare publică a limbii române. Până în 1843, înlocuirea limbii române din administrație a fost completă. Perioada dintre 1843 și 1871 a
Istoria limbii române în Republica Moldova () [Corola-website/Science/303624_a_304953]
-
ca și milioanelor de români care trăiesc de cealaltă parte a Prutului, posibilitatea cunoașterii limbii ruse și, de asemenea, fiind destinată rușilor care doresc să studieze limba română”. În 1865, Ioan Doncev, în prefața abecedarului său și a manualului de gramatică, afirma că "moldoveneasca" este "valaho-română", ori română. Totuși, după această dată, termenul „limba română” apare numai sporadic în corespondența autorităților școlare. În mod gradual, "limba moldovenească" devine singura denumire acceptată pentru limba vorbită de majoritatea populației băștinașe. Această situație s-
Istoria limbii române în Republica Moldova () [Corola-website/Science/303624_a_304953]
-
represiunilor staliniste, a fost făcut un raport special cu privire la statutul limbii moldovenești, prin care se afirma că discuțiile dintre romanizatori și originaliști din deceniul al patrulea au fost în mare parte neștiințifice, de vreme ce în republică erau foarte puțini lingviști, iar gramatica și vocabularul de bază al limbilor literare română și moldovenească erau practic identice, în timp ce diferențele erau neesențiale. Planul de convergență al limbilor română și moldovenească a fost aprobat încă o dată, în substrat fiind situația din Republica Populară Română. Cu toate
Istoria limbii române în Republica Moldova () [Corola-website/Science/303624_a_304953]
-
învățătorului reformat comunal, apoi a studiat la Ocna Dej, la Jula și la Ciumăfaia. La vârsta de 11 ani a trecut la iezuiții din Cluj. De la Cluj a plecat la Blaj, fiind novice-monah. La Blaj l-a avut profesor de gramatică pe Petru Iacob. Întrucât regulile călugărești cerute de Atanasie Rednic erau prea aspre, nu a depus "vot de călugăr". A plecat la reședința iezuiților din Odorheiu Secuiesc, unde a fost administrator între 1765-1769, iar de acolos s-a întors la
Ioan Bob () [Corola-website/Science/303694_a_305023]
-
Micle era profesor universitar, iar mai târziu a devenit rector al Universității din Iași. În anii 1864 și 1865 Veronica participă, în calitate de martor, la procesul intentat de câțiva membri ai facțiunii politice liberale lui Titu Maiorescu, pe atunci profesor de gramatică și pedagogie la Școala Centrală de fete și președinte al Comitetului de inspecțiune școlar. I se impută „fapte scandaloase, ba chiar și romanse întregi”. Titu Maiorescu este în cele din urmă achitat, dar postura Veronicăi de martor al acuzării nu
Veronica Micle () [Corola-website/Science/303693_a_305022]
-
În asociere sau tovărășie, cum se mai spunea atunci, Iosif Romanov va înființa prima Companie de carte românească cu sediul în București care ulterior va avea reprezentanți la Viena, Constantinopol și Cairo. Cam în același timp, după ce tipărise la Sibiu Gramatica romanescă - 1828 -Ion Heliade Radulescu reușea să cumpere tipografia privilegiată a doctorului Constantin Caracas, în care va tipări Curierul românesc începând cu anul 1829, precum și o serie întreagă de traduceri din literatura universală, care asigurau culturii românești o largă deschidere
Iosif Romanov () [Corola-website/Science/303846_a_305175]
-
reînființata după 1990. Discipline predate în cursul anilor: Bazele compoziției pentru sculptură, Compoziția pentru sculptură, Modelaj, Crochiuri și studii scurte, Tehnici de transpunere în sculptură. în anul universitar 2001/2002 preda, la anul de Studii aprofundate, disciplina Conștientizarea și aprofundarea gramaticii volumelor în proiectele de creație. 1968 Premiul al II-lea la concursul republican pentru Monumentul Brigadierilor 1972 Medalia "25 de ani de la Proclamarea Republicii" 1975 Premiul "Dr.Ludwig Lindner" al Asociației Artisticilor Plastici R.B.K. Wuppertal/Germania 1978 Medalia de aur
Péter Jecza () [Corola-website/Science/304223_a_305552]
-
limbii croate moderne contribuie: Standardizarea limbii croate este strâns legată de trezirea conștiinței naționale a croaților, care se înscria în tendința generală din Europa primei jumătăți a secolului al XIX-lea. În 1812, Šime Starčević a publicat la Triest "Noua gramatică ilirică". Era precursorul Reînnoirii naționale croate, promovată de Mișcarea ilirică, reprezentată mai ales de tineretul intelectual de origine burgheză. Conducătorul mișcării a fost Ljudevit Gaj, lingvist, politician, ziarist și scriitor. În lucrarea sa "Kratka osnova horvatsko-slavenskog pravopisanja" (Compendiu de ortografie
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
consoană ca cea cu care se termină prepoziția, cu o consoană de același tip sau cu un grup de consoane: "s njim" „cu el”, dar "sa šalom" „cu o glumă”, "sa mnom" „cu mine”. Particula și modalizatorul sunt considerate în gramaticile croate ca o parte de vorbire aparte. Sunt definite drept cuvinte invariabile care indică atitudinea vorbitorului față de conținutul exprimării. Multora dintre ele în română le corespund adverbe sau locuțiuni adverbiale. Particule interogative Particule intensificatoare: Particule de grad Aceste prticule exprimă
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
VI-lea î.Hr., numele acestora a fost extins, înglobând toți elenii. Toate popoarele aflate în sfera de influență persană au adoptat această denumire, de aici provenind și numele sanskrit "Yavana" întâlnit în vechile surse sanskrite, apărând pentru prima oară în gramatica lui Pănini, și apoi referindu-se, împreună cu "Yona", "Yonaka" în Păli, la indo-greci. Denumirea "Yunan" este folosită în prezent în persană, arabă(يوناني), turcă, hindi (युनान), indoneziană și malaeză. Numele ebraic înrudit, "Yavan" sau "Iavan" (י
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
te întorci?” vs. "Razgovaraćemo kad se budem vratio" (conjuncție) „Vom sta de vorbă când mă voi fi întors”. Locuțiuni conjuncționale sunt "kao da" „ca si cum”, "zato što" „pentru că”, "zbog toga što" „din cauza că” etc. Particularități de folosire: Particulă este considerată în gramaticile sârbești că o parte de vorbire aparte. Este definită că un cuvant invariabil care indică atitudinea vorbitorului față de conținutul exprimării. Multora dintre ele în gramaticile limbii române le corespund adverbe. Sensul particulelor depinde în general de împrejurările concrete ale comunicării
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
što" „pentru că”, "zbog toga što" „din cauza că” etc. Particularități de folosire: Particulă este considerată în gramaticile sârbești că o parte de vorbire aparte. Este definită că un cuvant invariabil care indică atitudinea vorbitorului față de conținutul exprimării. Multora dintre ele în gramaticile limbii române le corespund adverbe. Sensul particulelor depinde în general de împrejurările concrete ale comunicării. De exemplu cuvântul "samo" poate servi la: Particulele cele mai frecvente: Unele particule pot constitui propoziții într-un dialog. În această categorie de particule sunt
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
Astra. A fost membru al "Societății Literare Române" (1866), viitoarea "Academie Română", fiind ales mai târziu vicepreședintele ei. A fost membru al "Societății Germane de Orientalistică".<br> A publicat o foarte lungă serie de studii asupra limbii române și a gramaticii sale, fiind considerat unul dintre întemeietorii filologiei și lingvisticii românești. Prin studiile sale a căutat să dovedească drepturile istorice ale poporului român și originea sa romană. Influențat de Școala Ardeleană, a fost unul dintre adepții latinismului și ai ortografiei etimologice
Timotei Cipariu () [Corola-website/Science/304342_a_305671]