5,312 matches
-
ed. II, Chișinău, 1987 ; “Lingvistică generală” (în colab.), Chișinău, 1985, Limba română literară contemporană - 1973-1987), a peste 250 de articole, studii științifice și metodice (« Fonetică și fonologie.Triplul aspect al sunetului articulat » (în colab.), Chișinău, 1976 ; « Probleme dificile de analiză gramaticală », Chișinău, 1978 ; « Școală a gândului. Teoreme lingvistice », Chișinău, 1982 ; « Elemente de morfologie în clasa a VI-a » (în colab.), Chișinău, 1983 ; « Dicționar explicativ al limbii moldovenești », vol. II (redactor, în colab.), Chișinău, 1985 ; « De la grotesc la sublim. Note de cultivarea
Nicolae Mătcaș () [Corola-website/Science/318167_a_319496]
-
meritul principal al lui Heyne este acela de a fi introdus metode inovatoare de catalogare și o politică "agresivă" de achiziții internaționale. A ocupat această poziție până la moartea sa (14 iulie 1812). Spre deosebire de contemporanii săi, Christian Gottlob Heyne considera studiile gramaticale și de limbaj ca mijloace, nu ca un scop principal în filologie. Este considerat ca fiind primul savant modern care a început o tratare științifică a mitologiei grecești, dând, fără îndoială, un impuls puternic studiilor filologice ale altor savanți europeni
Christian Gottlob Heyne () [Corola-website/Science/319724_a_321053]
-
marcarea înțelesului și a ritmului textului. În limba engleză punctuația de dinainte de secolul al XVII-lea a fost strâns legată de cum se vorbea, adică când se făceau pauze pentru respirat, dar ulterior regulile s-au bazat în principal pe structura gramaticală. În secolul al XVII-lea, scriitorul Ben Jonson a pus baza punctuației bazată pe sintaxă. Aceste idei ale lui au fost incluse postum în lucrarea sa "English Grammar" din 1640. Folosirea corectă a punctuației s-a stabilit în limba română
Punctuație () [Corola-website/Science/319853_a_321182]
-
mutuale lungi provocate de mulți ani de vecinătate. Oarecare ar fi motivul acestor analogii, similitudinea marcantă a sistemului flexionar al limbilor cu siguranță a ușurat înlocuirea galicei cu latina. Se presupune că limba galică a avut șase sau șapte cazuri gramaticale. Împărtășea cu latina nominativul, genitivul, acuzativul, dativul și vocativul, dar în locul ablativului avea instrumentalul și, probabil, locativul, la ca și limbile slave și baltice. Cele mai bine atestate sunt formele flexionare ale substantivelor cu teme pe -o- și -ă- și
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
traducere) a textelor. De remarcat că ființele umane fac cu ușurință astfel de operații mentale (chiar dacă nu foarte repede). S-a recunoscut repede că, pentru a traduce automat un text dintr-o limbă în alta, este nevoie și de cunoștințe gramaticale profunde (atât de morfologie, cât și de sintaxă). Apoi mai sunt absolut necesare și lexicoane (vocabulare) complete ale ambelor limbi, dar și cunoștințe foarte pragmatice despre felul cum "funcționează" fiecare din cele două limbi și trăsăturile lor mai subtile, foarte
Lingvistică computațională () [Corola-website/Science/315135_a_316464]
-
prezența virgulei schimbă cu totul semantica, cele două având chiar înțelesuri opuse: Virgula apare adesea în propoziție și în frază când se face o pauză în vorbire. Amplasarea sa nu este determinată de fonetică, ci de o serie de reguli gramaticale. Virgula se folosește în următoarele cazuri. Atunci când o parte de propoziție este multiplă, adică exprimată printr-o enumerație de cuvinte cu aceeași funcție sintactică, separarea acestora se face ori cu o conjuncție („"și"“, „"sau"“), ori prin virgulă, atunci când conjuncția este
Virgula în limba română () [Corola-website/Science/316214_a_317543]
-
nava sa” etc.; "ember" „om”, "emberek" „oameni”, "az emberrel" „cu omul”, "embere" „omul său” etc.), dar majoritatea rădăcinilor suferă diverse modificări, deși nu la adăugarea tuturor sufixelor, fără să existe reguli precise privitoare la aceasta: Limba maghiară nu cunoaște genul gramatical. Totuși, genul natural este exprimat. Aceasta se poate face prin: Morfemul pluralului substantivelor este în general "-k", în afară de cel al obiectului posedat în construcțiile ce exprimă posesia. Marca pluralului "-k" se adaugă direct la singularele care se termină cu vocală
Substantivul, adjectivul și numeralul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316238_a_317567]
-
de pere. Pluralul obiectului posedat are sufixul "-i": sg. "ház" „casă” - pl. "házak „case”, dar sg. "háza" „casa sa” - pl. "házai „casele sale”. Dat fiind caracterul aglutinant al limbii maghiare, nu toți lingviștii sunt de acord cu noțiunile de caz gramatical și, prin urmare, de declinare aplicate acestei limbi. Dacă se iau în considerare toate sufixele formatoare de complemente din substantive, se ajunge la un număr de 34 de cazuri. Alți autori admit noțiunea de sufix cazual, adică de desinență cazuală
Substantivul, adjectivul și numeralul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316238_a_317567]
-
Acest articol se limitează la acea parte a morfologiei limbii maghiare care se ocupă de pronume, tratând clasificarea, formarea și utilizarea lor pronominală și adjectivală, precum și morfemele care exprimă categoriile gramaticale ce le caracterizează: persoana, numărul și cazul. Majoritatea gramaticilor limbii maghiare iau în seamă nouă specii de pronume: personale, reflexive, de reciprocitate, posesive, demonstrative, interogative, relative, nehotărâte și generale. În funcție de părțile de vorbire pe care le pot înlocui, pronumele se
Pronumele în limba maghiară () [Corola-website/Science/316248_a_317577]
-
Acest articol se limitează la acea parte a morfologiei limbii maghiare care se ocupă cu cuvintele funcționale sau gramaticale, adică acele cuvinte al căror rol gramatical este preponderent față de rolul semantic, tratând clasificarea și funcțiile lor, precum și sufixele pe care le pot primi unele dintre ele. Cuvintele funcționale se grupează în două mari categorii: Verbele auxiliare sunt cuvinte funcționale
Cuvintele funcționale în limba maghiară () [Corola-website/Science/316259_a_317588]
-
Acest articol se limitează la acea parte a morfologiei limbii maghiare care se ocupă cu cuvintele funcționale sau gramaticale, adică acele cuvinte al căror rol gramatical este preponderent față de rolul semantic, tratând clasificarea și funcțiile lor, precum și sufixele pe care le pot primi unele dintre ele. Cuvintele funcționale se grupează în două mari categorii: Verbele auxiliare sunt cuvinte funcționale asociate altor cuvinte, și au funcția de
Cuvintele funcționale în limba maghiară () [Corola-website/Science/316259_a_317588]
-
rolul semantic, tratând clasificarea și funcțiile lor, precum și sufixele pe care le pot primi unele dintre ele. Cuvintele funcționale se grupează în două mari categorii: Verbele auxiliare sunt cuvinte funcționale asociate altor cuvinte, și au funcția de a exprima categoriile gramaticale specifice verbului: mod, timp, număr, persoană, mai rar aspect, modalitate și înțeles pragmatic. Cuvintele cărora le sunt asociate sunt cele care poartă conținutul noțional al sintagmei formate cu verbul auxiliar. Verbele auxiliare sunt de două feluri: Două verbe auxiliare se
Cuvintele funcționale în limba maghiară () [Corola-website/Science/316259_a_317588]
-
prezent: "Ő mindig határozott marad" „El/Ea rămâne mereu hotărât(ă)”, "Az öcsém a nyáron múlt húszéves" „Fratele meu mai mic a făcut douăzeci de ani astă-vară”. Limita dintre verbele folosite cu sens lexical deplin și cele folosite cu funcții gramaticale este incertă, deoarece verbele poartă în grade diferite sensuri noționale și gramaticale. Pot fi considerate verbe cvasiauxiliare cele la care predomină sensul gramatical, dar au mai mult sau mai puțin și conținut noțional. Verbe de modalitate sunt "akar" „a vrea
Cuvintele funcționale în limba maghiară () [Corola-website/Science/316259_a_317588]
-
öcsém a nyáron múlt húszéves" „Fratele meu mai mic a făcut douăzeci de ani astă-vară”. Limita dintre verbele folosite cu sens lexical deplin și cele folosite cu funcții gramaticale este incertă, deoarece verbele poartă în grade diferite sensuri noționale și gramaticale. Pot fi considerate verbe cvasiauxiliare cele la care predomină sensul gramatical, dar au mai mult sau mai puțin și conținut noțional. Verbe de modalitate sunt "akar" „a vrea”, "bír" „a putea, a fi capabil”, "kell" „a trebui”, "kíván" „a dori
Cuvintele funcționale în limba maghiară () [Corola-website/Science/316259_a_317588]
-
douăzeci de ani astă-vară”. Limita dintre verbele folosite cu sens lexical deplin și cele folosite cu funcții gramaticale este incertă, deoarece verbele poartă în grade diferite sensuri noționale și gramaticale. Pot fi considerate verbe cvasiauxiliare cele la care predomină sensul gramatical, dar au mai mult sau mai puțin și conținut noțional. Verbe de modalitate sunt "akar" „a vrea”, "bír" „a putea, a fi capabil”, "kell" „a trebui”, "kíván" „a dori”, "látszik" „a se vedea”, "lehet" „a fi posibil”, "megkísérel" „a încerca
Cuvintele funcționale în limba maghiară () [Corola-website/Science/316259_a_317588]
-
sintactic al substantivului la cazul formativ: "Mint mérnök dolgozik" = "Mérnökként dolgozik" „Lucrează ca inginer”. Verbele maghiare sunt deseori prevăzute cu prefixe având o natură deosebită de cea pe care o au în română. Pe de o parte au și rol gramatical pe lângă cel lexical, pe de altă parte trebuie separate de verb în unele cazuri, chiar ajungând uneori după acesta. Majoritatea prefixelor verbale provin din adverbe, iar unele din substantive cu funcția unor complemente corespunzătoare complementelor circumstanțiale din gramaticile românești. Principalele
Cuvintele funcționale în limba maghiară () [Corola-website/Science/316259_a_317588]
-
al funcției lor, conjuncțiile pot fi: Particula a fost inclusă inițial în categoria cuvintelor modalizatoare, dar ulterior a fost și ea individualizată în cercetările lingvistice privitoare la limba maghiară, începând cu Borbála Keszler. Nóra Kugler o definește ca „un cuvânt gramatical care nu poate primi afixe, nu alcătuiește raporturi nici morfologice, nici sintactice cu alte cuvinte, nu poate fi parte de propoziție [...]. Are funcția de a efectua operații asupra afirmației din propoziție [...]; exprimă un raport modal, atitudinea vorbitorului (raportarea sa afectivă
Cuvintele funcționale în limba maghiară () [Corola-website/Science/316259_a_317588]
-
Innen látni (lehet) a Balatont" „De aici se poate vedea Balatonul”. În cazul acestui tip de predicat, sensul lexical (noțional) este purtat de o parte de vorbire nominală (numele predicativ), ce reprezintă o calificare sau o identificare a subiectulului. Categoriile gramaticale caracteristice verbului sunt exprimate de un verb copulativ, care asigură legătura dintre subiect și numele predicativ. De cele mai multe ori, verbul copulativ este "van/lesz" „a fi”, uneori "marad" „a rămâne” sau "múlik" „a trece” (referitor la vârstă sau la oră
Propoziția în limba maghiară () [Corola-website/Science/316278_a_317607]
-
relativ. De cele mai multe ori, această subordonată corespunde unei completive indirecte din gramaticile românești. Exemple: Aceste subordonate, pe lângă faptul că întregesc o parte de propoziție din principală, au și un conținut semantic special (consecință, condiție, concesie sau comparație), adică peste raportul gramatical se suprapune un supliment semantic. În plus, ele nu au complement corespunzător ca parte de propoziție. Această subordonată exprimă consecința gradului unei calități, unei cantități, unei acțiuni sau a unei stări exprimate în principală. Această subordonată exprimă o împrejurare care
Fraza în limba maghiară () [Corola-website/Science/316287_a_317616]
-
în engleză: "There’s the bus I caught" „Acolo e autobusul pe care l-am luat”. Unele pronume relative pot fi folosite și ca adjective pronominale relative: În funcție de limbă și de pronumele relativ, acesta exprimă una sau două dintre categoriile gramaticale ale numărului, genului și cazului (prin declinare), ori pe toate trei: Unii lingviști includ în clasa pronumelor relative și așa-numitele adverbe relative, care se referă și ele la un cuvânt din propoziția regentă și introduc o propoziție subordonată: Pronumele
Pronume relativ () [Corola-website/Science/316309_a_317638]
-
sunt ultime: "bogárféle „specie de insectă”, "tojásféle" „un fel de ou”. După natura raporturilor dintre elementele componente, se pot stabili mai multe categorii de cuvinte compuse: Nu toate cuvintele compuse au termenii la fel de sudați. În cazul celor bine sudate, sufixele gramaticale și lexicale se adaugă numai la ultimul termen. Astfel sunt compozițiile organice subordonatoare ["jóindulat" „bunăvoință”, "jóindulatú „binevoitor(oare)”, "jóindulatúak „binevoitori(oare)”, "jóindulatúbb „mai binevoitor(oare)”]; compozițiile organice coordonatoare propriu-zise ("rabszolga" „sclav”, "rabszolgák" „sclavi”, "a rabszolgáknak" „sclavilor”), compozițiile neorganice substantive ("fogdmeg
Lexicul limbii maghiare () [Corola-website/Science/316294_a_317623]
-
Petrolului și Gazelor”. De la sintagme din substantive comune s-au format "gyed" ← "gyermekgondozási díj" „alocație de îngrijire a copilului”, "tébécé" „TBC”, "tévé" „televiziune, televizor”. Nu numai acronimele, ci și siglele se comportă ca și cuvintele obișnuite, adică pot primi sufixe gramaticale și lexicale: "A MÁV-nál dolgozik" „Lucrează la MÁV”, "A Malévval utazom" „Călătoresc cu Malév”, " Nézi a tévét" „Se uită la televizor”. conține multe cuvinte împrumutate, dar a fost, în proporție mult mai mică, și sursă de împrumuturi pentru alte limbi
Lexicul limbii maghiare () [Corola-website/Science/316294_a_317623]
-
lung trece în categoria lexico-gramaticală a substantivelor, având forme de caz, putându-se articula și putând fi determinat de adjectiv. Totuși, conform unor cercetări, infinitivul lung nominal (alături de alte nume de acțiuni, cu structură de supin sau participiu) are statut gramatical intermediar între substantiv și verb. Natura lui verbală se manifestă prin compatibilitatea la nivel sintactic și/sau semantic cu unii determinanți ai verbului, ca și prin natura referentului. Natura substantivală a infinitivului îi permite acestuia să îndeplinească sintactic funcția unor
Infinitiv () [Corola-website/Science/316318_a_317647]
-
de ingineri a cercetat zidurile fostei case a lui Petras Vileišis. S-au produs două facsimile ale copiei, una în 1928 și alta în 1933. Facsimilul din 1928 este o reproducere mai apropiată de starea inițială a declarației; sunt greșeli gramaticale, iar fundalul este „zgomotos”, în vreme ce facsimilul din 1933 prezintă documentul într-o stare îmbunătățită. Majoritatea semnatarilor declarației de independență au rămas activi în viața politică și culturală a Lituaniei independente. Jonas Vileišis a fost deputat în Seimas și primar al
Declarația de Independență a Lituaniei () [Corola-website/Science/320076_a_321405]
-
Leon din Modena, în "Ari Nohem", sau Jacob Emdem, în "Mițpaḥat Sefarim". În secolul al XX-lea, istoricul evreu Gershom Scholem a susținut, la rândul său, ideea că Moses de Leon era autorul Zoharului. Scholem face referire la numeroasele erori gramaticale în limba aramaică, la forma propozițiilor și la lipsa cunoștințelor geografice legate de Israel. Zoharul conține patru tipuri de exegeză biblică: "Peshat" (înțelesul literal), "Remez" (aluzia), "Derash" (anagogia) și "Sod" (înțelesul mistic). Inițialele formează cuvântul "PaRDes" ("paradis"), care a devenit
Zohar () [Corola-website/Science/315436_a_316765]