KorAP: Find »[drukola/base=ieșean & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...207 208 209 ...261 >

6,525 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837

se recunoaște meritele și sacrificiile; nici puterea de a înfrunta injustiția și ofensele de care n-a fost niciodată scutit. Exodul Deseori am ocaziunea s-aud, pe unul sau pe altul, făcând aprecieri nu tocmai plăcute despre Iași și despre ieșeni. Câteodată aprecierile aceste le surprind dincolo de cuvinte, în privire de pildă sau în alte semne care trădează gândul oamenilor. Înțelege oricine că ele nu mă lasă indiferent. Una din marile învinuiri aduse ieșenilor e neastâmpărul și nestatornicia lor. "De ce fugiți

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
nu tocmai plăcute despre Iași și despre ieșeni. Câteodată aprecierile aceste le surprind dincolo de cuvinte, în privire de pildă sau în alte semne care trădează gândul oamenilor. Înțelege oricine că ele nu mă lasă indiferent. Una din marile învinuiri aduse ieșenilor e neastâmpărul și nestatornicia lor. "De ce fugiți de orașul vostru?" îmi spunea nu de mult unul din cei mai buni și mai apreciați dintre scriitorii noștri. "De ce fugiți de el, dacă-l iubiți atât? Căci se pare că-l iubiți

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
de orașul vostru?" îmi spunea nu de mult unul din cei mai buni și mai apreciați dintre scriitorii noștri. "De ce fugiți de el, dacă-l iubiți atât? Căci se pare că-l iubiți cu adevărat." Iată vechea enigmă. De ce pleacă ieșenii? Și mai ales, de ce, înstrăinați, ei rămân totuși ieșeni, oriunde se duc? Căci tocmai aceasta e partea interesantă a fenomenului; specificul lui, ciudățenia lui: particularitatea aceasta, care seamănă a inconsecvență și a contradicție și care face obiectul nedumerirei și al

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
din cei mai buni și mai apreciați dintre scriitorii noștri. "De ce fugiți de el, dacă-l iubiți atât? Căci se pare că-l iubiți cu adevărat." Iată vechea enigmă. De ce pleacă ieșenii? Și mai ales, de ce, înstrăinați, ei rămân totuși ieșeni, oriunde se duc? Căci tocmai aceasta e partea interesantă a fenomenului; specificul lui, ciudățenia lui: particularitatea aceasta, care seamănă a inconsecvență și a contradicție și care face obiectul nedumerirei și al ironiei celor mai mulți. "De ce fugiți de orașul vostru, dacă-l

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
contradicție și care face obiectul nedumerirei și al ironiei celor mai mulți. "De ce fugiți de orașul vostru, dacă-l iubiți atât?". E oare așa de greu de deslușit acest lucru? Așa de greu nu, desigur. Totuși, nici așa de ușor, poate... Exodul ieșenilor e lucru vechi, foarte vechi. El începe îndată după Unire cu plecarea înalților demnitari, a boierimei, a oamenilor politici; și continuă fără preget pe seama tuturor categoriilor sociale, profesori, avocați, medici, artiști, funcționari, oameni de litere, oameni de afaceri... Cauzele care

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
o lovitură grea, mai grea decât o putea suporta. El a primit-o cu zâmbetul pe buze, cu generozitate, cu patriotizm. Dar ca și vervena din vasul sfărâmat, fatal, inexorabil, viața se scurge încet dintr-însul. Iașul nu decade pentru că ieșenii îl părăsesc. Ieșenii pleacă fiindcă orașul lor e în decadență și fiindcă nu pot face nimic pentru a opri decadența aceasta, nici nu se văd în stare să schimbe indiferența răuvoitoare a celor puternici, care ar putea încă, dac-ar

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
mai grea decât o putea suporta. El a primit-o cu zâmbetul pe buze, cu generozitate, cu patriotizm. Dar ca și vervena din vasul sfărâmat, fatal, inexorabil, viața se scurge încet dintr-însul. Iașul nu decade pentru că ieșenii îl părăsesc. Ieșenii pleacă fiindcă orașul lor e în decadență și fiindcă nu pot face nimic pentru a opri decadența aceasta, nici nu se văd în stare să schimbe indiferența răuvoitoare a celor puternici, care ar putea încă, dac-ar vrea, să-i

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
schimbe indiferența răuvoitoare a celor puternici, care ar putea încă, dac-ar vrea, să-i aline suferințele. Lucrul e simplu și natural; aproape banal, aș putea spune. În toate timpurile a fost așa; în toată lumea se petrec lucruri la fel. Ieșenii pleacă, pentru că mediul în care au trăit a devenit din ce în ce mai neprielnic, mai ingrat, mai ostil; pentru că în mediul acesta viața e din ce în ce mai grea; pentru că el nu mai poate întreține aproape nici o speranță și nu mai poate satisface aproape nici o aspirație

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
de la început așa; asta se înțelege. În durata în care s-a desfășurat, procesul a fost destul de lent. Iașul a cunoscut încă, după Unire, zile senine și frumoase. Prestigiul său, autoritatea sa morală s-au menținut timp destul de îndelungat. Plecarea ieșenilor a continuat totuși fără întrerupere, luând, în ultimul sfert de secol, proporții impresionante. Fiecare dintre cei plecați explică gestul său într-un fel anumit. E și natural; fiecare caz are particularitățile sale. Dar vrând să se legitimeze, fiecare ascunde cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
mai ales cele concepute cam în felul acesta: "Dar eu n-am părăsit Iașul, unde încă îmi fac cursurile, unde încă îmi plătesc impozitele..." (spune, cu o ironie ușurel agresivă, un eminent profesor universitar). Întrebarea aceasta s-ar adresa foștilor ieșeni, pe când eu mă consider încă actual ieșean" (spune la rândul său un alt strălucit profesor și fost ministru). E drept că de câțiva ani îmi am gospodăria la București, adaogă el, dar n-am plecat cu ideea preconcepută de a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
acesta: "Dar eu n-am părăsit Iașul, unde încă îmi fac cursurile, unde încă îmi plătesc impozitele..." (spune, cu o ironie ușurel agresivă, un eminent profesor universitar). Întrebarea aceasta s-ar adresa foștilor ieșeni, pe când eu mă consider încă actual ieșean" (spune la rândul său un alt strălucit profesor și fost ministru). E drept că de câțiva ani îmi am gospodăria la București, adaogă el, dar n-am plecat cu ideea preconcepută de a părăsi orașul meu și nici nu este

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
lui, Iașul e ca o ființă vie, ca o femee a cărei formă, a cărei voce, a cărei privire trăiesc în amintirea noastră dincolo de timp, și stăpânesc gândurile noastre, fără putință de împotrivire. N-aș putea spune că, uneori, ținuta ieșenilor, în chestiunea aceasta, nu prezintă oarecare exagerare. Cunosc chiar cazuri delicate, foarte delicate. "O, nici nu știi cu câtă nerăbdare aștept să mă văd plecat din mizeria aceasta", îmi spunea, acum câțiva ani, la Iași, un concetățean al meu, gata

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
acesta în stare să se sature vreodată?" Un an mai târziu, pe Calea Victoriei, transfigurat, fericit, concetățeanul meu mă întâmpină întinzându-mi amical ambele mâni: "Ce bine-mi pare că te văd! Nici nu știi câtă mulțumire simt când întâlnesc un ieșean de al nostru", îmi spune el. "O, Iașul nostru! Bietul nostru Iași! Așa de încântător și așa de părăsit!" Cazul acesta nu e unic, de sigur. Cine-și închipuie însă că în fața lui (sau a altuia la fel) ar fi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
că în fața lui (sau a altuia la fel) ar fi în drept să repete cuvintele pe care poetul latin le pune în gura lui Eneea "ab uno disce omnes", se înșeală. Orgoliu de umilință Li se mai impută un lucru ieșenilor. Li se impută că sunt prezumțioși și orgolioși; că, obsedați de trecutul orașului lor, ei cred în virtuți pe care, dacă le-au avut vreodată, astăzi nu le mai au. E adevărat că ieșenii stăruie încă în iluzia că vechea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
Li se mai impută un lucru ieșenilor. Li se impută că sunt prezumțioși și orgolioși; că, obsedați de trecutul orașului lor, ei cred în virtuți pe care, dacă le-au avut vreodată, astăzi nu le mai au. E adevărat că ieșenii stăruie încă în iluzia că vechea supremație intelectuală de acum câteva decenii în urmă n-a încetat. Ei par în orice caz convinși că superioritatea morală care a determinat și întreținut, mult timp, acea supremație ar fi rămas neatinsă. Nu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
iluzia că vechea supremație intelectuală de acum câteva decenii în urmă n-a încetat. Ei par în orice caz convinși că superioritatea morală care a determinat și întreținut, mult timp, acea supremație ar fi rămas neatinsă. Nu mă-ntreb dacă ieșenii se-nșeală sau nu în privința acestor lucruri. Recunosc că n-aș fi în rolul meu să desleg această problemă și că ori la ce opiniune m-aș fixa judecata mea nu va reuși să fie îndeajuns de obiectivă și de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
raportul acesta, Iașul este încă în societatea română un centru aparte, un oraș cu un spirit și o viață care nu sunt întru totul la fel cu ale altor orașe. De altfel nici nu insist. Căci cum și eu sunt ieșean se poate foarte bine ca sentimentul acesta al meu să nu fie decât tot o iluzie. În orice caz cred că orgoliul Iașului e un lucru explicabil și natural. E una din formele sub care se arată acțiunea constantă și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
ambianța aceasta, în pietrele acestea, în mărturiile acestea ale trecutului. Astfel că, mai mult sau mai puțin, acțiunea lor asupra vieții orașului n-ar putea fi decât cea de până acum. De altfel nu e tocmai drept să se impute ieșenilor (celor plecați din Iași ca și celor rămași în el) că-și iubesc prea mult orașul. Căci de fapt, în afară de ei, nimeni nu-l mai iubește, orașul acesta nefericit. Iar cât despre ieșeni, risipiți în toată țara ca neamul lui

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
nu e tocmai drept să se impute ieșenilor (celor plecați din Iași ca și celor rămași în el) că-și iubesc prea mult orașul. Căci de fapt, în afară de ei, nimeni nu-l mai iubește, orașul acesta nefericit. Iar cât despre ieșeni, risipiți în toată țara ca neamul lui Israel între popoare, și umplând lumea cu plângerile și pretențiile lor, nici vorbă că nu se bucură decât de prea puține simpatii. Un mare om politic al nostru a spus cândva, de demult

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
de prea puține simpatii. Un mare om politic al nostru a spus cândva, de demult, pe când unitatea noastră națională și politică era încă un vis: "Vreau Transilvania. Dar fără transilvăneni". Cred că sunt astăzi oameni care, vorbind de Iași și ieșeni, își spun tot așa: "Iașul, cu monumentele lui de artă și cu poziția-i plină de pitoresc, merită poate afecțiunea noastră; ieșenii însă, cu atitudinea lor, nici într-un caz..." În primul rând, atitudinea aceasta e a oamenilor politici și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
încă un vis: "Vreau Transilvania. Dar fără transilvăneni". Cred că sunt astăzi oameni care, vorbind de Iași și ieșeni, își spun tot așa: "Iașul, cu monumentele lui de artă și cu poziția-i plină de pitoresc, merită poate afecțiunea noastră; ieșenii însă, cu atitudinea lor, nici într-un caz..." În primul rând, atitudinea aceasta e a oamenilor politici și a înalților demnitari. Un vechi antreprenor și industriaș din Iași, care a condus câțiva ani de-a rândul construcția palatului de justiție

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
ale Iașului, de absurda glorie cu care se împodobește mereu. A doua Capitală? Vorbe goale. Iașul nu e nimic mai mult decât un oraș de provincie, cum ar fi Tecuci, Vaslui sau Dorohoi..." Ministrul care a vorbit așa nu era ieșan; dar era român; și presupun că cunoștea cât de puțin istoria noastră contimporană și împrejurările în care s-a făcut Unirea. Antreprenorul Rameder trăia în Iași, dar era neamț. Mă-ntreb și acum, cum m-am întrebat și atunci când am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
delirant al ploilor putrede, răgușit de vânt și de frig, înfășoară de la bariere și până în centru toate zidurile, toate acoperișurile și toate turnurile bătrânei capitale a Moldovei în draperiile unei singure obsesii: moartea". Pentru că nu vor s-o contemple triști, ieșenii petrec..." "Petrec așa cum, până în clipa cufundării vasului și biruind panica, petrec naufragiații marilor transatlantice..." Citatul e din romanul Turnuri în apă de Sandu Teleajen. Apărându-se de acuzarea de a fi plecat din Iași, d. prof. Mih. Ralea, una din

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
și de sunete de clopote, e pe punctul de a-și da sufletul, ar fi un lucru ireductibil și care n-ar mai putea suscita nici o îndoială. * Mulți judecă Iașul cu asprime și dispreț. (Spunând "Iașul", înțeleg de fapt pe ieșeni). Un cititor al meu, care semnează "Un bucureștean", mi-a adresat, nu prea de mult, o scrisoare provocată de un articol al meu despre Iași. "D-voastră, îmi spune anonimul meu corespondent, cunoașteți foarte bine mentalitatea ieșenilor: amestec de arivism

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
de fapt pe ieșeni). Un cititor al meu, care semnează "Un bucureștean", mi-a adresat, nu prea de mult, o scrisoare provocată de un articol al meu despre Iași. "D-voastră, îmi spune anonimul meu corespondent, cunoașteți foarte bine mentalitatea ieșenilor: amestec de arivism și îngâmfare leșească... O, câți dintre pretinșii intelectuali de acolo, ajunși la București grație ocultei și spiritului de gașcă, atât de dezvoltate la ieșeni, sunt în adevăr oameni stimabili și se impun altfel decât prin pălăria cât

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]