7,075 matches
-
cu două coroane și, fără să urce în Olimp, rămâne nemuritor. Asemănătoare cu siluetele gloriei de altădată statuile învie imaginea gloriei primite de familia atletului și transformă clipa victoriei de atunci în eternitate de bronz. Pelerinii de acum aduc ofrande imaginare sportivilor din trecut și aerul transformă uralele și corpul celor vechi în statui și în vibrații contemporane, care arată importanța întâlnirilor odată la patru ani, în o perioadă de pace și întrecere dreaptă a celor mai buni atleți, aplaudați de
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
transformau lozinca în morală. Presupunând o reacție de opoziție față de egocentrismul și ralantiul existenței, apare o altă realizare a virtualului prin activitatea olimpică, împletită cu viața ale cărei schimbări depășesc deseori capacitatea obișnuită de a te proiecta într-o lume imaginară, perfectă. Secretele dragostei și acelea ale destinului par revelate de sistemul din reclame sportive, al căror simbolism în spațiu, ca formă și ca mișcare devine din ce în ce mai sofisticat. Știința de a compune reclame ține de o veche retorică a aranjării a
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
prin care el înțelege apropierea poporului în și prin sport... Bineînțeles că o mulțime de critici se revarsă bâlbâind asupra sportului și a noului olimpism: Maurass „denunță alinierea patriei la moravuri străine”; în corpul profesoral se pronostichează dezordine școlară; moraliștii imaginari reproșează bicicletei de a da doamnelor gânduri rele. Competițiile au fost asimilate bâlciului, o parte a Bisericii, cea mai puternică din lupta cu Republica anunță atacurile la morală... Dar viața taie și francezii aleg. În toată lumea industrializată se face același
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
vorbă. Ne interesam împreună de detaliile drumului și de feluritele incidente ale călătoriei. Dar, în același timp, reflecțiile noastre urmau un curs străin de ei. Purtam cu noi sentimente și idei care-și aveau originea în alte grupuri, reale sau imaginare: în interior, ne întrețineam cu alte persoane; străbătînd acea regiune, o populam, în gînd, cu alte ființe: cutare loc, cutare circumstanță căpătau atunci în ochii noștri o valoare pe care nu puteau s-o aibă pentru cei care ne însoțeau
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
a lucrurilor existînd numai pentru noi, o parte din amintirea noastră nu s-ar sprijini pe nici o memorie colectivă. Dar un copil se sperie de întuneric sau cînd se rătăcește într-un loc părăsit fiindcă populează acest spațiu cu dușmani imaginari, temîndu-se că va da peste cine știe ce ființe periculoase. Rousseau ne povestește că, într-o seară întunecată de toamnă, doamna Lambercier i-a dat cheia bisericii și l-a trimis să caute în strană Biblia pe care o lăsaseră acolo. Deschizînd
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
celălalt și invers: își fixează atenția asupra punctului de întîlnire al acestora, fără să le poată percepe în întregime. Astfel, cînd căutăm pe cer două stele care fac parte din constelații diferite, satisfăcuți că am trasat între ele o linie imaginară, ne închipuim că simpla aliniere le conferă un soi de unitate; totuși fiecare dintre ele este doar un element dintr-un grup, și am putut să le găsim pentru că, în acel moment, nici una dintre constelații nu era ascunsă de nori
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
ea încetase să existe. Intuiția sensibilă este mereu în prezent. Nu putem deci să presupunem că ea ar fi capabilă să se recreeze sin-gură, spontan, ca și cum ar fi supraviețuit în noi ca o fanto-mă gata să se reîncarneze: transportată, imaginar, în trecut, ea nu mai înseamnă nimic. Explicăm totuși astfel, cel puțin în unele cazuri, faptul că ea reapare pentru că, neputînd să identificăm cauzele exterioare care i-au dat naștere, nu putem decît să le căutăm în noi înșine. Asta
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
diferitele stări cuprinse nu există delimitări arbitrare. Fiecare este ca un obiect cu o anumită unitate și contururi destul de definite: o persoană, un eveniment, o idee, un sentiment la care am ajuns să ne gîndim fiindcă am traversat, efectiv sau imaginar, unul sau mai multe medii sociale în conștiința cărora aceste reprezentări aveau și și-au păstrat (cel puțin un timp) un loc bine definit, o realitate substanțială. De asemenea, faptul că aceste gînduri au pătruns în conștiința noastră individuală, într-
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
din pricina izolării și a îndepărtării, francezii care veniseră să se stabilească aici după cucerire și copiii lor au trăit, probabil, după un fond de idei și obișnuințe care datau din acea epocă. În orice caz, aceste două imagini, reale sau imaginare, se întîlnesc în mintea mea cu amintiri care mă leagă de medii asemănătoare: o mătușă bătrînă pe care o vedeam într-un astfel de salon, un bătrîn ofițer în retragere care trăise în Algeria în perioada de început a colonizării
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
istorie) decît un artefact, o raționalizare secundară în raport cu motorul acestei istorii care nu este constituit de cauză, ci de credința și intenția agenților acestei memorii religioase de a reconstrui prezentul în funcție de trecut și de a înlocui topografia reală cu una imaginară. Așadar, finalitatea credinței pelerinului este cea pusă aici în valoare și cea care are ca rezultat legi specifice, și nu cauzele obiective precum cele evidențiate de istorici. De la "Muzicieni" pînă la Topografia, opțiunea raționalistă urmează tendința dintotdeauna a lui Halbwachs
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
natură, de om și de Dumnezeu, se va transforma de-a lungul Viei Sacra din om în răstignit și din răstignit în înviat. Finalitatea gîndirii colective constă, aici, în memoria unei credințe. Această finalitate dirijează activitatea memoriei și căutarea topografiei imaginare din discursul religios. Această finalitate, în cele din urmă, explică legile memoriei, care se afirmă în Topografia ca legi ale spațializării. Topografia era prima replică dată de Halbwachs lui Marc Bloch. Lucrarea susține că nu există o contradicție între gîndirea
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
cimitir în jur, după cum bine îți amintești. Din septembrie 1937, în acest cimitir - chiar lângă poartă - se găsește mormântul Virginiei Micle-Gruber, fiica Veronicăi Micle. Dragă prietene, nu mai lungesc vorba, fiindcă - știu bine - că abia aștepți să poposim - chiar și imaginar - la renumitul Han Trei Sarmale. Și pentru ca frântura de timp pe care o vom petrece acolo să fie cât mai plăcută, să încercăm a scotoci prin timpul colbăit, așezat aici mai mult în chip de legendă decât ca documente. Îți
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
așezat pe o arcadă de intrare într-o pivniță, care te duce cu gândul la strășnicia butoaielor din străfundurile ei. Aici a fost Metocul Bucium, care a servit călugărilor de la Muntele Athos. Acum, iubite prieten, pregătește-te de o vizită - imaginară, se înțelege - pe care o vom face maestrului Theodor Pallady...Casa este așeztă pe un tăpșan în ușoară pantă. O scară înaltă din piatră urcă printr-un capăt al cerdacului foarte larg și umbros. Un bărbat cu figură distinsă de
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
modalizarea autonimică (decalajul enunțiativ ce se produce atunci când enunțarea presupune și un comentariu asupra enunțului) au ajuns la concluzia că ironia funcționează asemeni unui ecou (Echoïc mention), mai mult sau mai puțin îndepărtat, al unor gânduri sau vorbe reale, sau imaginare, atribuite unor indivizi. În momentul enunțării ironice, locutorul se disociază de acele gânduri sau vorbe. Chiar dacă teoriile lui Sperber și Wilson au fost contestate, ele au avut meritul semnalării prezenței celuilalt în discursul eului. Și alți cercetători au analizat ironia
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ne permite să urmărim traseul identificărilor sale, constituind un fel de schimbare între non-persoana personajelor evocate și eul visătoarei. Suntem în plin bovarism, în imposibilitatea de a disocia eul de identificările sale: Emma nu este "ea însăși" decât experimentând identități imaginare. Scoaterea în evidență a cuplului el/ea ("Ea era la Tostes. Iar el, el era acuma acolo, la Paris"), prin recurgerea la formele accentuate ale pronumelor care ocupă poziția de subiect contrastează cu fluiditatea lui "on": non-persoana, opozițiile el/ea
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ca în Otava, destabilizează într-un fel textul, făcându-le să se lovească unul de celălalt, să se conteste unul pe celălalt, într-o unitate imposibilă. Prin urmare, cele două universuri romanești sunt foarte diferite. Giono trasează limitele unui spațiu imaginar de familiaritate verbală, în două sensuri: un discurs cu expresii "familiare" și un discurs propriu unei "familii", unui clan, unui teritoriu. La Céline, dimpotrivă, referința la urbanul popular nu înrădăcinează, el răstoarnă ordinea. Nu există un cuvânt al "săracilor" plenar
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
mai multor "locutori", el îi pune în scenă, într-un fel, în propria sa enunțare. Putem aminti aici celebra scenă din Vicleniile lui Scapin în care Géronte, băgat într-un sac sub pretextul de a fi ferit de niște inamici imaginari, este bătut măr: Scapin (vîrându-i din nou capul în sac): Păzea! Se-apropie o juma' de duzină de soldați. (Imitând vocea mai multor persoane): Haideți, să încercăm să-l găsim pe Géronte. Să scotocim peste tot. Să umblăm tot orașul
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ar fi gândit la același obiect ca si naratorul. Prezența articolului hotărât nu este surprinzătoare: nu este nevoie ca tabloul să fie unic, cititorul este chemat doar să observe un singur referent, portretul asupra căruia romancierul atrage atenția. În mod imaginar, romancierul îl plasează pe cititor în sfera amatorilor cultivați (cf. "datorăm" care materializează comunitatea construită prin text). Prezența adjectivului afectiv minunat întărește această înțelegere: cititorul ideal este un amator, erudit, dar și estet. Diferențierea între funcția de desemnare și dimensiunea
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
făcea, singur, verificări complete ale acelui ansamblu „militaro“-medical complex numit sintetic „accelerator“. Când mă așteptam mai puțin, mi-a făcut semn să mă apropii. — Ce doriți? — Să mă internez. — Mda! „S-a căutat în buzunare“, a îndepărtat o scamă imaginară de pe halatul cauciucat, apoi, privind spre un aparat, a întins o mână spre mine, rulând deg etul mare pe celelalte, în semn de „dă-mi“. Ce să-i dau?! Bani??? — Ce să vă dau? — Discheta. Era vorba de discheta pe
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
mă umilește cu strălucirea, insensibilitatea și indiferența lui. Lipsit de timp, batjocorea lipsa mea de timp. Atunci am separat lucrurile nevii, incapabile de suferință, de cele cu viață, pe primele extrăgându-le din jurul celorlalte și aruncându-le într-o debara imaginară, mixându le într-o masă amorfă și nediferențiată. Dispăruse și ultima speranță. Ecografia făcută la jumătatea săptămânii aceleia arăta că, în ciuda radioterapiei, tumorile regeneraseră într-un ritm care-l punea pe gânduri pe doctorul L.B. Profesorul Sinescu a hotărât să
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
mele, în care mă regăsesc aproape deplin. Din când în când, poposesc la Brive la Gaillarde, unde mă simt la fel de bine, deopotrivă pentru ce găsesc acolo și pentru ce iau cu mine de acasă. Aș putea pune într-o balanță imaginară o sumedenie de as- pecte ce particularizează sau apropie cele două așezări urbane si- tuate la aproape trei mii de kilometri una de alta. Mă refer, să se înțeleagă, la distanța geografică. Eu nu obișnuiesc să compar Iașul cu un
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
memoriile îmi îngăduiam să răpesc realității ceva din absurdul și nemernicia și sordidul ei; o refăceam nițel, nu mințind propriu-zis, ci corectând ce mi se părea din cale-afară de vrăjmaș dreptății minimale: din nevoia, mai ales, de a găsi nițică imaginară mângâiere"16. În concluzie, consider că această carte cu caracter memorialistic, această mărturie a unui spirit inteligent și erudit, întrunește destule elemente pentru a putea fi privită ca o operă literară și, prin urmare, abordată ca atare. II.2.2
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Urmează ani de temniță grea, în care Richard Wurmbrand este izolat în celule subterane obscure, torturat bestial sau purtat prin diverse închisori: Rahova, Jilava, Târgu Ocna etc. În perioada de izolare totală, alcătuiește serii de predici proferate în fața unui public imaginar, pentru a-și proteja mintea. După terminarea regimului de izolare totală, care a durat trei ani, împarte mai multe celule cu intelectuali, prelați de diverse confesiuni, dar și cu oameni simpli. Îi cunoaște atunci pe Nicolae Steinhardt, Ion Ioanid, Ioan
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
memoriile îmi îngăduiam să răpesc realității ceva din absurdul și nemernicia și sordidul ei; o refăceam nițel, nu mințind propriu-zis, ci corectând ce mi se părea din cale-afară de vrăjmaș dreptății minimale: din nevoia, mai ales, de a găsi nițică imaginară mângâiere". G.A. Se știe, Jurnalul fericirii nu e un jurnal clasic, în care evenimentele sunt consemnate în ordinea și imediatul lor. Jurnalul fericirii e scris după ieșirea din închisoare, e scris "après coup". Steinhardt avertizează chiar de la începutul Jurnalului
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
nu voi să am tovaroși; șade și rău, părinte, să-ți pui mintea cu copiii.“ Faptele se petreceau în 1823; fără cunoașterea lor, nu am înțelege tonul polemic al prefeței din 1828 și nici structura ei dialogică. Așa-zisul „interlocutor imaginar“ de acolo, cum îl numim din obișnuință, nu e deloc un produs al imaginației. Prin Gramatica românească tipărită la Sibiu în 1828, simplificarea ortografică inițiată în clasele de la Sf. Sava ajunge la cunoștința generală. Dar în ce consta exact această
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]