7,158 matches
-
Major Stalin și o mână de generali ai Statului Major propuneau ca sovieticii să atace primii. Tiparul războiului de până în acel moment fusese unul al ofensivei germane încununate de succes. Tactica "războiului fulger" funcționase fără greș până atunci împotriva tuturor inamicilor germanilor, inclusiv împotriva Armatei Roșii. Nimeni nu reușise să stăvilească atacurile germane și să prevină străpungerile efectuate de formațiunile masive de tancuri sprijinite de aviație. Pe de altă parte, acțiunile ofensive din ultimele două ierni dovediseră că și sovieticii puteau
Bătălia de la Kursk () [Corola-website/Science/302352_a_303681]
-
Sovieticii, care cunoșteayu în acel moment și ora exactă la care avea să se declanșeze atacul principal, au organizat un atac masiv al avioanelor sovietice împotriva bazelor aeriene din zonă ale "Luftwaffe", aplicând tactica germană a distrugerii sprijinului aerian al inamicului în primele ore ale atacului. Orele care au urmat au reprezentat una dintre cele mai mari bătălii aeriane ale celui de-al doilea război mondial, la sfârșitul căreia nicuna dintre părți nu a reușit să câștige superioritatea aeriană în zona
Bătălia de la Kursk () [Corola-website/Science/302352_a_303681]
-
nicuna dintre părți nu a reușit să câștige superioritatea aeriană în zona câmpului de luptă. Armata a 9-a germană de pe flancul nordic nu reușise să-și atingă obiectivele propuse pe 5 iulie datorită faptului că sovieticii anticipaseră corect acțiunile inamicului și se pregătiseră în consecință. Atacând pe un front de 45 km lățime, germanii s-au trezit prinși în capcana unor câmpuri minate, pe care nu le-au putut străbate decât după intervenția trupelor de deminare, care, la rândul lor
Bătălia de la Kursk () [Corola-website/Science/302352_a_303681]
-
pe 8 iulie și la 2-3 km în zilele următoare, până când atacul a fost anulat. Câmpurile minate și tirul artileriei au fost și în sud elementele de bază ale sovieticilor pentru întârzierea atacului german și pentru producerea de mari pierderi inamicului. Capacitatea unităților Armatei Roșii, care se apărau în tranșee, de a întârzia înaintarea germanilor a fost vitală pentru manevra de deplasare a rezervelor în cele mai amenințate sectoare. Chiar în timpul luptelor, mici grupuri de geniștii sovietici au plantat peste 900
Bătălia de la Kursk () [Corola-website/Science/302352_a_303681]
-
fost vitală pentru manevra de deplasare a rezervelor în cele mai amenințate sectoare. Chiar în timpul luptelor, mici grupuri de geniștii sovietici au plantat peste 900.000 de mine, în general acționând noaptea pe direcțiile cele mai probabile de atac ale inamicului. Din nou frontul sovietic s-a remarcat prin faptul că practic nu a pierdut multe piese de artileri, soldații Armatei Roșii nu au căzut prizonieri, iar atunci când au fost nevoiți să se retragă, ei nu au făcut-o decât după ce
Bătălia de la Kursk () [Corola-website/Science/302352_a_303681]
-
a oprit diviziile lui Kepf, după ce acestea au traversat Donețul. Armata a 5-a de tacuri de Gardă, întărite cu două corpuri suplimentare de tancuri, s-a deplasat pe pozițiile de la est de Prohorovka și s-a pregătit să contraatace inamicii din fața lor, Corpul al 2-lea de Panzere. Sovieticii au reușit să-i oprească pe germani doar pentru puțină vreme, străpungerea frontului Armatei Roșii fiind foarte probabilă în acest moment și de aceea în zona cea mai primejduită a frontului
Bătălia de la Kursk () [Corola-website/Science/302352_a_303681]
-
încă nedecisă, chiar și după 12 iulie. Forțele germane, istovite și cu efectivele împuținate, au reușit să spargă primele două inele defensive și credeau în mod greșit că sunt pe punctul de a sparge și ultima centură de apărare a inamicului. De fapt, mai existau încă cel puțin cinci zone defensive în fața lor, deși trebuie recunoscut că acestea nu erau tot atât de puternice ca primele. La rândul lor, și apărătorii sovietici erau slăbiți, iar o bună parte a rezervelor lor fuseseră deja
Bătălia de la Kursk () [Corola-website/Science/302352_a_303681]
-
să-l apere cu orice preț. "Generalfeldmarschallul" von Manstein credea că, la sfârșitul bătăliei de la Kursk, rezultatele sunt amestecate, existând și anumite câștiguri de partea germanilor, operațiunea germană reușind „cel puțin să distrugă parțial unitățile mobile ale rezervelor operaționale ale inamicului”. Totuși, în ciuda pierderilor suferite de sovietici în fazele defensive ale bătăliei, Armata Roșie a trecut în două săptămâni la faza ofensivă, împingându-i pe germani spre vest pe râul Nipru și mai departe în Ucraina, ceea ce a demonstrat că, per
Bătălia de la Kursk () [Corola-website/Science/302352_a_303681]
-
pe nedrept de spionaj. Bologa este chemat într-o seară la sediul comandamentului de divizie din Făget și numit de generalul Karg în juriul Curții Marțiale care urma să judece a doua zi 12 țărani români, învinuiți de fraternizare cu inamicul. Refuzând să devină complice la condamnarea unor oameni nevinovați, el se hotărăște să traverseze liniile frontului pentru a ajunge la români, dar se rătăcește și este prins de o patrulă condusă de locotenentul maghiar Varga, vechiul său amic. Cu ocazia
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
ajunge la români, dar se rătăcește și este prins de o patrulă condusă de locotenentul maghiar Varga, vechiul său amic. Cu ocazia percheziției se găsește asupra sa o hartă cu pozițiile trupelor, iar pretorul militar îl acuză de dezertare la inamic și trădare. Bologa refuză cu încăpățânare să se apere în fața Tribunalului Militar, în ciuda insistențelor căpitanului Klapka, și este condamnat la degradare militară și moarte prin spânzurare. El își simte sufletul împăcat, în timp ce inima îi este inundată de iubirea care "„îmbrățișează
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
dobândește, potrivit lui George Călinescu, „un misticism profetic, cu o puternică sentențiozitate ibseniană, ceea ce dă cazului său o și mai cețoasă obscuritate cazuistică”. Numit de generalul Karg în curtea marțială ce urma să judece 12 țărani români, învinuiți de fraternizare cu inamicul, Bologa încearcă să dezerteze, dar, epuizat fizic și moral, este prins de patrula condusă de locotenentul Varga. I se oferă o încercare de scăpare, dar o respinge resemnat, considerând că o viață smulsă prin minciună nu ar mai avea nicio
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
Aliaților și a declarat război Germaniei naziste și Ungariei. Acordul de armistițiu dintre Aliați și România - 1944 a fost însă semnat la Moscova pe 12 septembrie 1944, astfel că timp de trei săptămâni, România a fost încă socotită ca un inamic de către Aliați, deși devenise deja un inamic pentru Puterile Axei. Alte rezultate ale loviturii de stat de la 23 August 1944 au fost retrocedarea Transilvaniei de Nord României, a Basarabiei și Bucovinei de Nord Uniunii Sovietice. Acordul de armistițiu dintre Aliați
Puterile Axei () [Corola-website/Science/302070_a_303399]
-
și Ungariei. Acordul de armistițiu dintre Aliați și România - 1944 a fost însă semnat la Moscova pe 12 septembrie 1944, astfel că timp de trei săptămâni, România a fost încă socotită ca un inamic de către Aliați, deși devenise deja un inamic pentru Puterile Axei. Alte rezultate ale loviturii de stat de la 23 August 1944 au fost retrocedarea Transilvaniei de Nord României, a Basarabiei și Bucovinei de Nord Uniunii Sovietice. Acordul de armistițiu dintre Aliați și România - 1944 a stabilit despăgubirea URSS-lui
Puterile Axei () [Corola-website/Science/302070_a_303399]
-
cucerit treptat peninsula, transformând Dunărea în granița dintre Republică Română și populațiile barbare de la nord de fluviu. În timpul celui de-al doilea război macedonean , dardanii, care erau aliații românilor, după transformarea Macedoniei în provincie română, aceștia îi vor trădă, devenind inamici ai Romei, nemulțumiți fiind de rezultatul bătăliei de la Pydna, de dezembrarea Macedoniei și de refuzul românilor de-a le îndeplini pretenția anexării Peoniei. Provincia română Macedona a devenit țintă multor atacuri repetate și raiduri de jaf. În 109-106 i.en
Moesia () [Corola-website/Science/302121_a_303450]
-
prinț din familia sapeilor-Rhometalces I. După moartea sa, Augustus a împărțit regatul între fiul său, Cotys (care a primit orașe, țarine și pământuri vecine cu grecii), și fratele acestuia, Rhascuporis ÎI (ce a primit pământuri nelucrate, locuri sălbatice, vecine cu inamicii). Cotys era blând și plăcut, Rhascuporis era lacom, aprig și nesociabil conform lui Tacitus. Cotys a inclus ținuturile din vecinătatea Mării Egee și a Propontidei, linia de demarcație fiind de la nord la sud, Cotys având sub stăpânire cetățile grecești, de la gurile
Moesia () [Corola-website/Science/302121_a_303450]
-
În 1809, a izbucnit un război de scurtă durată cu Austria. Deși în bătălia de la Raszyn polonezii au fost înfrânți și austriecii au intrat în Varșovia, în cele din urmă polonezii au executat cu succes o manevră de învăluire a inamicului, reușind cucerirea orașelor Cracovia și Liov și a celei mai mari părți a regiunii anexate de Austria în timpul împărțirilor Poloniei. Tratatul care a pus capăt conflictului, tratatul de la Schönbrunn, a permis extinderea teritoriului ducatului în zonele sudice pe care le
Ducatul Varșoviei () [Corola-website/Science/302146_a_303475]
-
experienței îndelungate a lui Miltiades. Tot el a fost acela care a influențat Adunarea cetățenească (Ecclesia) să voteze pentru adoptarea planului de bătaie propus de Miltiades, și anume atacul direct asupra perșilor debarcați la Marathon. Pozițiile ocupate de greci contra inamicului au fost indicate tot de Miltiades, ca și strategia și tactica adoptate în cursul întregii acțiuni. Printre cetățenii atenieni se aflau Temistocles, fiul lui Neocles, și poetul Eschil. Victoria obținută a fost strălucită, acoperind de glorie pe cei care au
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
de Leonidas, susținut de o gardă personală de 300 de spartani. Cum trupele terestre ale perșilor și cele militare oprau în strânsă cooperare, era necesar ca și flota aliată să întâmpine corăbiile din flota lui Xerxes. Grecii au opus flotei inamicului un număr de 324 trireme și 9 pentecontere, dintre care 200 de trireme erau ateniene. Punctul de stațiune al flotei grecești era Artemision, un promontoriu în nordul Eubeei. În luna iulie a anului 480 perșii și-au făcut apariția. O
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
staționate la Samos, care număra în rândurile ei numeroase corăbii ionice. Bătălia navală care s-a dat în fața promontoriului Mycale, pe coasta asiatică care străjuiește Samosul, a fost crâncenă (luna august, 479). Apoi grecii au debarcat pentru a devasta taberele inamicului instalate pe continent. Și cu acest prilej perșii au fost învinși, mai ales dacă se ține seama de imediata defecțiune a ionienilor pe care îi siliseră să meargă alături de ei. Comanda corăbiilor din Pelopones o avea Leotychidas. Mulțumit de rezultatul
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
parte, Radio România anunța decesul său în 25 mai 1993 la Viena. Deși a pretins despăgubiri și pensie ca fost deținut în lagărele de concentrare (Dachau, Buchenwald), Sima a preferat după război să nu călătorească în RFG, unde avea numeroși inamici, legionari care ar fi vrut să-i pedepsească uzurparea și trădarea „Căpitanului” (vezi afirmațiile tatălui lui Zelea-Codreanu), delapidările fondurilor acordate de Hitler pentru organizarea în 1944 a „Armatei Naționale de Eliberare”, grupuri de căutători de fasciști și posibilitatea de a
Horia Sima () [Corola-website/Science/302185_a_303514]
-
În zori, Xerxes a oferit libații zeilor. Timpul necesar acestor ceremonii a îngăduit Nemuritorilor să coboare de pe munte, iar apoi grosul armatei persane s-a pus în mișcare. Pentru această confruntare, Aliații au țâșnit în fața zidului pentru a-și întâmpina inamicii în partea mai largă a trecătorii, pentru a omorî cât mai mulți cu putință. Au început lupta cu sulițele până când toate sulițele lor s-au frânt, apoi au scos săbiile scurte (xiphē). Herodot spune că doi frați de-ai lui
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
cu revolta Gărzii Pretoriene, care fusese mituită în numele lui Galba. Garda Pretoriană, o figurativă „sabie a lui Damocles”, era adesea percepută ca fiind de loialitate dubioasă. Urmând exemplul acesteia, legiunile de la granițe au participat din ce în ce mai mult la războaie civile. Principalul inamic în vest era reprezentat de triburile germanice din spatele râurilor Rin și Dunăre. Augustus încercase să le cucerească, dar în cele din urmă s-a retras după înfrângerea de la Teutoburg. Parția, în est, pe de altă parte, se afla la prea
Imperiul Roman de Apus () [Corola-website/Science/302542_a_303871]
-
410, Roma a fost jefuită de către forțele lui Alaric. Acest eveniment a făcut o mare impresie asupra contemporanilor, deoarece aceasta a fost prima dată de la invaziile galice din secolul al IV-lea î.Hr. când orașul a fost cucerit de un inamic străin. Succesorii lui Alaric i-au stabilit pe goții în Galia (412-418), de unde au funcționat ca aliați romani împotriva vandalilor, alanilor, suebilor și în Spania, și împotriva uzurpatorului Iovinus (413). Între timp, un alt uzurpator, Constantin (406-411), a debarcat din
Imperiul Roman de Apus () [Corola-website/Science/302542_a_303871]
-
sud, este alertat de prezența unor hormoni sexuali și pasărea se duce la nord în vederea reproducerii. De ce migrează păsările? Principalele motive ale migrării păsărilor sunt: oferta de hrană variată în funcție de anotimp, căutarea celui mai potrivit loc pentru cuibărit, fuga din fața inamicilor naturali și evitarea suprapopulării. Durata și distanța parcursă cu ocazia migrării este însă diferită. Unele păsări migrează zilnic: nopțile și le petrec în centrul orașului, unde este mai cald decât la periferie. Alte păsări, care cuibăresc în emisfera nordică, observă
Migrarea păsărilor () [Corola-website/Science/302559_a_303888]
-
kheima" (frig, ger, iarnă) și "aera" (aer). Tatăl ei, Typhon, este considerat demonul furtunilor de zăpadă și mama ei, Echidna, demonul boliilor. Himera poate fi asociată cu constelația capricorn, capra cu coadă de șarpe, a cărei apariție însemna începerea iernii. Inamicul său, Pegas, identificat cu constelația Pegas apărea primăvara pentru a o „alunga” de pe cer.
Himera () [Corola-website/Science/302584_a_303913]