6,186 matches
-
de Mogoșoaia și intri în codru. Zăpada este mare și am pus să se pregătească sănii... Dar mâncați, rogu-vă, mâncați, nu țineți seama de mine... Mă gândii să plec de mâine ca să pregătesc sorocul Bălașei. Citind nedumerire pe chipul italianului, zâmbi și explică: — Sorocul, adică panihida de patruzeci de zile a răposatei soaței mele. Soroc în slavonă înseamnă patruzeci iar, după cum știi și domnia ta, în a patruzecea zi sufletul celui adormit se desparte de tot ce i-a fost drag
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
din pietre semiprețioase și mărgăritare. Luându-și în drum spre laviță ochelarii de pe masa de tâmplărie, exclamă cu glas plăcut: — Vitreos ad oculis ad legendum - adică sticle de ochi pentru citit -, darul domniei tale când te-ai întors din țările italienilor. De fiecare dată când îi pun la ochi, mă rog pentru sănătatea neamului cantacuzinesc. Aci nu ne aude nimeni, spune ce ai de spus, știu că m-ai căutat o dată acum câteva zile... — Am aflat că vodă ar fi supărat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Ali intrase în război cu Veneția. Credea că astfel va pune mâna și pe aurul Brâncovenilor depus la Zecca Veneției. Antonio Maria Del Chiaro, rămas din vremea lui Brâncoveanu tot secretar la spătărie, mereu le amintea vorbele pe care, spunea italianul, le-ar fi rostit voievodul mazilit când pleca: „Dacă aceste nenorociri sunt de la Dumnezeu pentru păcatele mele, facă-se voia Lui, dar dacă sunt rodul răutății omenești pentru pieirea mea, Dumnezeu să-i ierte pe dușmanii mei, dar păzească-se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe micul ecran un reportaj despre premiera constănțeană a celebrei comedii Scorpia Îmblînzită. Mă șochează faptul că regizorul italian care a montat textul are, pe alocuri, idei apropiate de viziunea mea - publicată Într-o carte, acum șase ani. Sigur că italianul nu a citit volumul meu, ci e vorba de o coincidență, din acelea care apar, deseori, pe scene aflate la mii de kilometri distanță. Dar coincidențele de acest fel mă bucură, sincer, fiindcă-mi confirmă plauzibilitatea viziunii personale... Fiindcă tot
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
amănunt, Frumoasă adormită ; o trupă care mînuia perfect, păpuși perfecte, de mare frumusețe) ; doi bulgari inventivi , profesioniști ade vărați, care au readus pe scenă povestea Soldățelului de plumb ( mereu se schimbau elementele de decor și stilul de mînuire) și un italian, Paolo Papparotto, cu o variantă păpușărească a Commediei dell’Arte ( Văduva Rosega), construită nostim, cu păpușele agreabile și gaguri bine gîndite. În fine, Înafara concursului (deoarece era realizată de către Behrouz Gharibpour, președintele juriului) opera Rostab și Sohrab, creație monumentală, cu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
soția lui Sandu Dabija se numește Dobrin, nu Dalmin; Vitalie e Bichir, nu Bichirm ș.a.m.d. Da-n fond, În lumea lui Ionesco, contează că te numești Macbett, ori Macbeth, Smith sau Martin?!... Shakespeare În bucătărie? De ce nu! Doi italieni - Francesco Attardi Anselmo și Elisa De Luigi - după ce au citit piesa Macbeth și au ascultat opera lui Verdi, Încearcă să alcătuiască meniul...celebrei Lady Macbeth. Sigur că e vorba despre un op speculativ - nu științific, nu riguros /gastronomic, nu teatrologic
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
gastronomic, Casa cărții de Știință, 2000) și , mărturisim, exercițiul ni s-a părut sedu cător. El cere Însă pasiune bifurcată: pentru arta teatrală și arta culinară. Pasiune pe care autorii volumului o dove desc, cu asupra de măsură. Cum procedează italienii? Simplu! Iau un pasaj din piesă - ori din operă, Îl comentează succint, apoi Își imaginează ce fel de mîncare i s-ar asorta ; spre exemplu, comentînd preludiul operei (Ouverture pot-pourri) , ni se reamintește că el are o proveniență culinară - Olla
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
e de frumoasă Italia. Tanti Mae spunea că și-a dorit întotdeauna să meargă acolo să vadă Roma și Milano și Florența și râul Tibru. Una din scrisorile pe care ni le-a trimis tata avea înăuntru și fotografiile unor italieni. Arătau foarte sănătoși, până și bătrâna din poză putea să care o legătură care părea destul de grea. Într-una din poze, tata stătea între două italience tinere. Nici una din fetele din vale nu avea părul atât de negru și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
noastră. În a cui gaură, în ce fel de gaură mi-am depus ultima șarjă, rămâne o chestiune imposibil de stabilit. N-ar fi exclus ca, în final, să mă fi trezit futând vreo combinație jilavă, mirositoare, de păr pubian italian năclăit, o bucă americană unsuroasă și un cearșaf absolut împuțit. Pe urmă m-am dat jos din pat, m-am dus la baie și, o să te bucuri să auzi chestia asta, mi-am regurgitat cina. Kișkes, mamă - mi le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
să apuce ea să se plângă și să ceară. 19. O făcuse pă treabă. Copil îi trebuise, aha, și una ca Roșioara i-ar fi plâns de milă acum. Ce să mai zici de Getuța, care-o pusese c-un italian. O lălăia cu el de vreo jumătate de an, da’ de bună seamă că omu’ avea intenții serioase, nici n-ar fi conceput altminteri Getuța: în primăvară or să se căsătorească și se vor muta la el, în Palermo... O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
asta blondă-spălăcită și coșcovită, cu urme de vărsat pe obrajii supți, mai mare cu vreo trei ani decât tine, Mirelo, și n-ar arăta ea chiar rău așa înaltă, slăbuță, băiețoasă, da’ te-ar prinde mirarea ce gusturi au și italienii ăștia... Nimerise bine în ajunul Crăciunului ăluia la nășica, mai preocupată parcă decât altă dată de soarta ei și-a lui Petrișor, poate unde era singură și așteptându-l pe Roberto al ei, care de pe o zi pe alta ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Păi, nici nu se pune problema la ei, păi, se joacă cu banii, îți dai seama, arhitect. Cum ce caută aici? Are firmă de construcții, da, afaceri, și să-și caute nevastă, hi-hi-hi, uite că m-a găsit, și iarăși, italienii, occidentalii, străinii, finuțo, oameni serioși, scuturați, civilizați, nu ca pârliții ăștia de români... Mirela-și amintea că-i povestise cândva de fetița ei, făcută tot așa, cu un nemernic ca Velicu, c-așa ie Mirelo cu bărbații ăștia ai noștri dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
poți să știi cum îi îngrijește... — Pot să te trimit la sigur, îți garantez c-o să încapă pe mâini bune. Am o avocată care se ocupă de chestii d-astea, de adopții. Lucrează numai cu străinii, familii pricopsite de francezi, italieni, nemți... Străinii are condiții, dragă, ie de alt fason. Poți să ai toată-ncrederea că-i asigură copilului un viitor. Nici nu se compară cu ce i-ai oferi tu aici. Tu nu vezi că s-a-mpuțit toate treburile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
doi mici, și Rafael că bine, bine, ia-mi patru. Îi spusese de vreo două ori că a tăiat-o cu Roșioara și cu celelalte, dar lui Rafael îi era limpede că le duce dorul. Până și Getuței, da, cu italianul ei care o tot duce cu vorba, altă proastă. A tras nădejde c-o ia ăla, da’ vezi de treabă, că nici în pierdere n-a ieșit. O sponsorizează omu’ la greu. O plimbă prin toată Europa, deh, că neam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
că pentru întreaga suprafață de pământ arabil ar trebui realizat un sistem total de irigare, și atunci, adio secetă. Că apă avem. Știu, costă enorm, dar odată făcut, sistemul total de irigare și-ar amortiza cheltuielile. Să facem ceace fac italienii, nemții, englezii etc. De ce nu se fac proiecte bine documentate în aceste domenii? Că banii, slavă domnului, vin și de-abia așteaptă să fie cheltuiți. Și o bună parte a acestor bani se topesc în buzunarele maimarilor. De aceea ar
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Sillicon Valley, care își petrecea vacanțele mișcându-și fundul de pe scaun, făcând lucruri la gândul cărora i se umezea mâna pe mouse de emoție, de pildă, sărind cu parașuta, făcând scufundări în Caraibe sau speculații la bursă. Gino era un italian drăguț care se hotărâse să o lase mai moale cu fetele, care se țineau scai de capul lui (i s-a spus în aceeași seară că nimerise la locul potrivit). Martine, o femeie la vreo patruzeci de ani, avea o
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
din ea. Vorbesc despre pansamente și despre vată muiată, despre mirosul de igrasie din sălile de cinema, despre toate pisicile păduchioase și tăvițele lor Împuțite cu nisip, despre ploaia căzând pe străzile orașului, făcând praful să se ridice și pe italienii bătrâni să-și care scaunele pliante Înăuntru. Până acum n-a fost lumea mea. N-a fost America mea. Dar iată-ne ajunși aici, În sfârșit. Fericirea dinaintea dezastrului n-o ținu prea mult pe Desdemona. Câteva secunde mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să vină ea În Grosse Pointe din Wichita, unde tatăl ei lucra ca măcelar. Dar nu putea face nimic. Da, domnișoarei Marsh Îi părea rău. Adică, sincer acum. Uită-te la casa asta! Cine s-o cumpere dacă nu un italian sau un grec? N-o să reușesc niciodată s-o vând. Niciodată! Clientul ei Încă stă la fereastră, privind afară. ― Vă Înțeleg preferința pentru ceva mai din Lumea Veche, domnule Stephanides. Din când În când se mai ivesc ocazii. Trebuie doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dolmadele noastre și În taramasalata și chiar În baclavale, care nu săvârșeau păcatul de a conține zahăr rafinat, ci aveau numai miere. Doctorul Müller ne arătă niște tabele pe care le făcuse, cu numele și datele de naștere ale unor italieni, greci și bulgari ce trăiau În orașul Detroit, și o văzurăm pe propria noastră concurentă - Desdemona Stephanides, În vârstă de nouăzeci și unu de ani - cu șanse bune În mijlocul celorlalți. Plasată lângă polonezi uciși de kielbasa sau belgieni răpuși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ei, Thalia și Victoria, care muriseră amândouă de cancer la sân când erau tinere, și n-am spus nimic de tensiunea mare care suprasolicita venele de sub exteriorul neted, tineresc, al lui Milton. N-am putut. Nu voiam să pierdem În favoarea italienilor sau a acelui bulgar. Iar doctorul Müller, absorbit În studiul lui, n-a observat raftul de oferte funerare de lângă patul Desdemonei, fotografia soțului mort de lângă fotografia cu mormântul său, calabalâcul bogat al unei văduve abandonate pe pământ. Nici pe departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
odată ajuns în Otopeni, mi-am cumpărat presa românească, iar tonul onest, informativ, profesionist pe care-l găsisem în ziarul francez a dispărut cu desăvârșire. În locul lui, o sarabandă de frustrări, de acuze mai mult sau mai puțin voalate la adresa italienilor, împestrițate cu o serie de povești patetice ale românilor din Cizmă, nevoiți să înfrunte urgia abătută asupra lor. Ceea ce, până la urmă, nu-i neapărat nefiresc. Nefiresc însă am găsit altceva: mai toată presa noastră, susținută apoi și de televiziuni, s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
că românul Mailat e de etnie romă. Inclusiv ziariști care au pledat în repetate rânduri pentru political correctness au ținut acum să defuleze, chiar și voalat, pe temă. Să ne fie clar tuturor și, mai cu seamă, dacă se poate, italienilor: nu e vorba de români care comit diverse infracțiuni, ci de romi din România. Mai clar: de țigani, fraților! Căci, ce mai tura-vura, de unde chestia asta cu romii? Întrebați-i și pe ei și veți afla că, la rândul lor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
la rândul lor, preferă denumirea de țigan. Cam asta am citit eu, direct sau pe ocolite, în presa din ultima vreme. Mailat nu e român, e țigan. Clar? Clar. Al doilea lucru clar, de regăsit în aceleași ziare, e că italienii greșesc teribil acuzând o întreagă nație pentru gesturile unor descreierați. Fie ei și mii de descreierați, care umplu pușcăriile italiene. Și aici e indubitabil - orice generalizare e periculoasă, iar isteria declanșată în Italia reprezintă tocmai rezultatul concret al unei asemenea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
poveste? Dacă n-ați simțit încă nefirescul situației, o să-mi permit să vă rog să recitiți, cu un plus de atenție, cele două paragrafe de mai sus. Și veți vedea că vociferăm teribil împotriva nedreptății pe care ne-o fac italienii și, în genere, occidentalii când generalizează și ne includ pe toți românii în aceeași oală cu niște infractori, dar, pe de altă parte, simțim nevoia să ne delimităm de o întreagă etnie: de romi, de țigani sau cum doriți să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
mai mică ezitare, spunem că oamenii gen Mailat nu ne reprezintă pe noi, românii, ci pe ei, romii din România. Ba chiar, ca să ne simțim mai bine, pe ei, romii de oriunde. Pe scurt, generalizăm. Facem exact ceea ce le reproșăm italienilor că fac. Am condamnat întreaga etnie pentru gestul unuia sau pentru gesturile a câteva mii. I-am categorisit deja: e vina lor, ei ne fac de rușine... Judecăm cu unități de măsură diferite chiar pe același eveniment, totul pentru a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]