5,696 matches
-
din acest moment, toată viața - Dorina nu dădu însă peste întreaga Tereză, ci doar capul desprins și retezat c-un satâr al Terezei, la fel de buclat și de nesărat cum i-l cunoștea dintotdeauna, numai că acum eliberat de joaca pisicii, dintr-o nișă a biroului și rostogolit pe covor. Pe Ulpiu Sarcetius Galopenția l-au prins chiar la ieșirea din toaletă, cunoscîndu-se slăbiciunea de-a se refugia în acea zonă a Prefecturii, în care, deseori, se pogorau asupra lui
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
vocală cea mai de încredere doar hârâi. O apucă pe departe. - Dar dacă să spunem... așa... să presupunem doar că... eu n-aș fi pe de-a-ntregul și... în întregime Pink Floyd? - Poftim? - Eu... să ne fi jucat... Doar în joacă... de fapt... să nu fiu... de-adevăratelea... Pink Floyd?!... Doamnele își roteau încîntate privirile, complezențele, supicile de zâmbete și menajamentele, ca în prezența unui convalescent. Se uitau cu subînțeles una la alta. E drept că, de pocnit cu 263 CEI
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
buzunarul sacoului, extrase cu două degete un brici de bărbier, îi crăcănă lama. Și haț! cu cîte-o unduire fulgerătoare a brațului drept îi văduvi, pe fiecare dintre cei patru, de sfârcul urechii stângi. Ca și cum ar fi retezat, în joacă, patru codițe de măr. Adună sfârcurile urechilor în palma stângă și, înainte de a le înmîna străinului, le sună, la propria ureche, ca pe niște zaruri de barbut. Străinul preluă fărâmiturile de carne zvîcnindă, își deschieie trenciul, scoase de la brăcinarul pantalonului
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
niște ageamii. Eu continuam să-mi văd de treabă și să simt întreaga generație de poeți, chiar și pe Cristi, cu consecvență, în spate. Bineînțeles că vorbe ca acestea aveau (și au) doza lor de răsfăț. Până când, ca într-o joacă, Popescu Cristian se porni să scrie o familie de poeme într-atît de grozave, încît întreceau cu mult capacitatea de-a suporta a unui rival, dară-mi-te a unui prieten. Accelerase ușor și se pierduse în peisaj. Umblam pe străzi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
DANIEL BĂNULESCU Doru Sinistratul tocmai nu zbura pe deasupra cimitirului Belu. Și tocmai nu observa că, din înălțimi, la fix, precum în poemele lui Cristi Popescu, cu dantelăriile și barăcile lui circulare, cimitirul semăna mult mai mult a nisipar, loc de joacă ori parc de distracții, decât oricare dintre searbădele grădini ce izbutea să le întrezărească jur-împrejur. De unde intuise șmecheria băiatul ăsta? Era o erezie. De jos, n-ai fi zis totuși c-o să semene. Din vreme în vreme, un puișor neastâmpărat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
plătit taximetristului. —Vai, dragul meu, sunt așaaaaaa de încântată, i-a șoptit ea luându-l de braț și călăuzindu-l către ușă. Ăsta e magazinul meu preferat din lumea întreagă. — Da? i-a răspuns James ciupind-o de obraz în joacă. Aș fi putut să jur că onoarea asta îi revine lui Harvey Nichols... sau Harrods-ului? Nu, alea sunt magazinele mele preferate din Anglia. A, am înțeles. Ei, mă bucur c-am lămurit și problema asta. Și-acum, unde mergem întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
în tăcere, mica victorie prin intermediul căreia voia să se asigure că, deși Jake le afecta existența atunci când era prin preajmă, măcar atunci când nu era prezent să n-aibă putere asupra lor. Jessica era în camera ei, ancorată în țarcul de joacă la care Fiona apela de câte ori avea nevoie de un moment de respiro. Jessica avea la dispoziție o grămadă de jucării și de cărți, ca să se amuze, iar asta îi oferea Fionei acele pauze mai mult decât binevenite din neșfârșitul program
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ce v-a creat, vă cufundați. îFarid-Uddin Attar, Graiul păsărilor) Corbul rătăcea, purtându-și jalnic rămășițele-i betege, își era propria relicvă, o scârnăvie scuipată lângă drum. Era tot ceea ce mintea-i refuza să mai conceapă. îTed Hughues, Tovarășii de joacă ai Corbului) Nisipurile Timpului sunt stropite cu noi începuturi. îIgnatius Q. Gribb, Tratatul de citate filozofice pentru orice situație) Partea întâi Timpuri prezente UNU Domnului Virgil Jones, un om lipsit de prieteni și cu o limbă cam prea mare ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
fericit. — Alexy, spuse plin de ușurare domnul Page, o să mă omori, cu siguranță o să mă omori. Dacă ai fi fost văzut... dacă mama ta ar fi aflat că am ieșit să beau una mică... Renunță. Zâmbetul lui Alex se lărgi. — Joacă, îi porunci el. Joacă jocul. Lui Norbert Page îi plăceau jocurile de interior. Atletismul său de fotoliu îi adusese porecla de „Pagina sportivă“. Această plăcere îl făcea paznicul ideal pentru Alex. Jucau dame pe o tablă de șah, cu pioni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
o împăcare. P.S. Moonshy s-a apropiat ezitant de Irina, evitând s-o privească în ochi și jucându-se cu un nasture de la haină. — Contesă, a zis el, în cazul în care contele Alexei are nevoie de un tovarăș de joacă, eu... eu aș fi dispus să... când timpul o permite. — Mulțumesc, domnule Moonshy, a rostit Irina. K își strângea instinctiv rândurile, reafirmându-și unitatea în fața inamicului reînviat. Al treilea lucru care s-a întâmplat a fost următorul: Cale-Bătută Peckenpaw și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
o perdea cu dimensiunile de care avea nevoie și ieși din magazin căutând cu privirea un taxi. Vântul pătrundea prin fereastra întredeschisă mișcând perdeaua de mătase, în timp ce razele soarelui se jucau vesele cu trandafirii imprimați pe ea. Karina urmărea distrată joaca lor de minute bune. Bucătăria ei se schimbase total de când aruncase pe fereastră perdeaua care o întuneca, dându-i un aspect sumbru. Era puțin mai veselă în ultimul timp. Își propusese să facă o schimbare atât a vestimentației, cât și
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
vârstă), care se Îmbrăca cel mai des În rochițe cu volănașe scrobite, albastre și verzi. Verzi erau și ochii ei mândri, pe care nu și-i cobora nicicum spre noi, băieții, evitându-ne ostentativ. Își petrecea mai tot timpul de joacă doar cu prietenele ei, cu care chițăia, râdea și discuta secrete, stârnind de multe ori valuri de curiozitate În rândurile băieților, care o priveau pe sub ochi, cu dragoste ascunsă și respect. Ana Maria vorbea franțuzește și dansa ca o prințesă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de sticlă și se arătă nespus de Încântat. Apoi, sărind de pe un picior pe altul, traversă un pod scârțâitor, construit din scândurele și sfori, În apa căruia Își adânci chipul cu maimuțăreli puerile, amuzându-se teribil de chipurile născocite În joacă. Doi pescari cu nailoanele undițelor Întinse Îi făcură cu mâna, iar el le răspunse zglobiu, agitându-și brațele pe deasupra. După care, se repezi cu pieptul Înainte, se roti de câteva ori În alergare și, intrând pe o noua stradă, lovi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
E frumoasă. Nici nu mai știu de unde o am. Albă, cu un desen simplu: o copilă slăbuță, cu codițe, lângă un cățel pufos, pe care Îl invită să bea lapte dintr-o farfurioară. Fetița e leit Neli, partenera mea de joacă din copilărie. Nu știam prea multe despre Neli. Venea de undeva, din mahalaua Îndepărtată a târgului unde locuiam, ciripind ca o vrăbiuță hoinară. Sărea de pe un picior pe altul, mă căuta cu privirea și se Înființa În grupul de băieți
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
o fântână arteziană făcută dintr-o scoică, iar Ben culege câte o pietricică pe care o duce până la marginea șuvoiului, o aruncă În apă și apoi se duce după alta. Sunt cum nu se poate mai fericiți și absorbiți de joaca lor. Dar vremea s-a stricat. Desigur că s-a stricat vremea. Suntem În vacanță În Țara Galilor, cum de nu m-am gândit? Țara Galilor și a ploilor. A ieșit soarele mai devreme și-a ținut doar cât să am timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
nu-mi afectează copiii - este demascată, arătându-și adevărata natură: aceea de ficțiune goală. Emily și Ben au nevoie de mine și pe mine mă vor. O, Îl adoră pe Richard, sigur că da, dar el este partenerul lor de joacă, partener de aventuri, eu sunt opusul. Tati e oceanul, mami e portul: adăpostul sigur unde se cuibăresc pentru a-și face curaj să se aventureze de fiecare dată din ce În ce mai departe. Dar știu că nu sunt un port; uneori, când lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
un CD cu Burt Bacharach ca să nu se audă zgomotul de jos, unde soțul tău urmărește rozătorul cu umbrela Mary Poppins a fiicei tale? Eu și Richard am optat pentru varianta c. Jos, șobolanul s-a baricadat În țarcul de joacă, sperând probabil să treacă drept un animal de pluș. Nu cu mult Înainte Însă, făcuse tururi zglobii ale bucătăriei. Barbara a spus că, acum că se gândește, Își amintește că a simțit ceva trecându-i peste picioare: trebuie să ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
fi condusă ținând cont de tot ce nu suportă bărbații, și acuma ne-am fâțâi pe-aici În centuri de castitate, așa-i? Vrei zahăr? Nu. — Da. Ceva mai târziu, eu și Julie ieșim la o plimbare pe terenul de joacă din vârful dealului. Poteca e năpădită de ferigi și un automobil Ford Fiesta ars e aproape acoperit de degetariță. Când ajungem la leagăne, dăm peste două mame care par Încă la liceu, așezate pe bancă. E un hobby la modă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
a ei sunete se frâng. Mai albastră decât cerul, purtând soarele pe față, Ea reflectă-n lumea-i clară toată Grecia măreață. Cîte-odată se-ncrețește și-și întunec-al ei vis - Nimfe albe ca zăpada scutur-ap-albastră, caldă, Se împroașcă-n joacă dulce, mlădiindu-se se scaldă, Scuturîndu-și părul negru, înnecîndu-se de râs. Și pe valuri luminoase oceanul lin le saltă, Orice undă lingușește arătarea lor cea naltă, Pe nisipul cald le-aruncă marea-n jocu-i luminos; Oceanicele corpuri, ca statue de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-se implacabil pe firmament În jurul Pământului, așa cum mai toți pământenii cred, În pofida adevărului cosmic, copilul Înzestrat cu puterea de a depăși gri cenușiul din viața sa găsea resurse pentru a se bucura de tot ce-l Înconjura. Invita motanul la joacă, dar nu cu „pis-pis”, așa cum se obișnuia, ci cu „stăi așa / Sinan-Pașa!” La auzul acestei prime forme de oarece poezie, impozantul motan Își arcuia coada din vârful căreia mișca șmecherește și zglobiu, Îi mulțumea pentru invitație și fără al privi
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Poiana să fie unite, iar el să poată să se joace simultan și colo și colo, fără tren, gări, despărțiri, durere și lacrimi! Apoi s-a Înseninat, frumusețile și atracțiile casei cu bunic au apărut ca prin minune, locurile de joacă, Rozalița, Aneta, Ionel, copiii din cotună i-au cotropit suflețelul care era gata să explodeze de fericire dacă nu ar fi intervenit Vizanti speriindu-l și alungându-i toate visele de revenire la joaca de acum câteva luni. Lătra și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
apărut ca prin minune, locurile de joacă, Rozalița, Aneta, Ionel, copiii din cotună i-au cotropit suflețelul care era gata să explodeze de fericire dacă nu ar fi intervenit Vizanti speriindu-l și alungându-i toate visele de revenire la joaca de acum câteva luni. Lătra și schelălăia, „bătea la om” și se zbătea să rupă lanțul pentru a-i arăta nerușinatului, care nu l-a salutat nici acum și nici la prima sa venire, cine-i șeful care are grijă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
doamnii” prin Ruzânița, vara sa de-a doua, care era cu doi ani mai mare ca el. Trecuseră primii trei ani de școală, Va era mereu premiant, spre bucuria afișată des, ostentativ și cu oarece lăudăroșenie. Vară, vacanță, obligații și joacă! Ducea și aducea caii lui Victor, Murgu și Sura, din Cociobana sau de pe Ceia parti. Culegea dudău pentru cei trei porci și apoi era liber să meargă la prietenii lui vechi, care se adunau În medianul de la Giugaru. De acolo
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Mă și gîndeam la jocurile-test pe care precis că nevricosul ăsta le jucase cu Frank și la mașina bătută de soartă care fusese adusă ca să-i ia locul fratelui meu. 4 Un incident În parcare Estrella de Mar ieșea la joacă. Din balconul apartamentului lui Frank, trei etaje deasupra piscinei, Îi urmăream pe membrii Clubului Nautico ocupîndu-și locurile În plin soare. Jucătorii de tenis Își legănau rachetele În drum spre terenuri, Încălzindu-se pentru cele trei seturi de luptă grea. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
plesnitură zdravănă. — Nu-i nici o scofală. (Își acoperi vînătaia cu palma.) Exersam la sală. A dat cineva peste mine din greșeală. — Se joacă dur În Estrella de Mar. Noaptea trecută, În parcare... — Ce s-a-ntîmplat? Nu prea știu... Dacă era o joacă, apoi era una dură. Un prieten de-al lui Crawford Încerca să violeze o fată. Chestia ciudată e că ei nu părea să-i pese. Sună tipic pentru Estrella de Mar. Plecă de lîngă mine și se așeză pe marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]