5,961 matches
-
Paris între anii 1938 - 1939. Înainte de al doilea război mondial, precum și în timpul conflagrației, a lucrat pentru serviciile secrete britanice, transmițând informații despre trupele germane de pe frontul de est și din România. Din toamna anului 1942 este admis și încadrat ca locotenent al Maiestății Sale britanice în cadrul Intelligence Service. Formează și organizează un grup clandestin de colaboratori din care făcea parte și Alexandru Balaci. A fost arestat în luna iunie 1944 și dus la Odobești, unde a fost bătut și anchetat pentru
George Tomaziu () [Corola-website/Science/310667_a_311996]
-
datează din secolul al XVIII-lea, când podeaua a fost coborâtă și criptele de lemn anterioare au fost înlocuite cu unele de cărămidă. Parterul este iluminat prin fante mici. Nivelul intrării trebuia, probabil, să fie folosit de conetabilul Turnului, de locotenentul Turnului Londrei și de alți oficiali importanți. Intrarea dinspre sud a fost blocată în secolul al XVII-lea și redeschisă abia în 1973. Cei care mergeau la etajul de mai sus trebuia să treacă printr-o mică încăpere dinspre est
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
persoane de mare importanță, care nu putea fi permanent la castel din cauza altor îndatoriri. Deși conetabilul era încă însărcinat cu administrarea castelului și a garnizoanei sale, încă dintr-o perioadă timpurie el a avut un subordonat care să-l ajute: locotenentul Turnului. Conetabilii aveau și îndatoriri civice legate de oraș. De regulă, lor li se preda controlul asupra orașului și erau responsabili cu colectarea taxelor, aplicarea legii și menținerea ordinii. Înființarea în 1191 a postului de Lord Primar al Londrei a
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
oameni de rând, iar acestea erau reținute acolo, pentru restul cazurilor existând numeroase alte închisori. Contrar imaginii populare a Turnului, deținuții își puteau face viața mai ușoară, cumpărând hrană mai de calitate și decorându-și temnița cu tapițerii achiziționate prin intermediul locotenentului Turnului. Cum rolul de închisoare era la început doar unul secundar pentru Turn - așa cum era cazul pentru orice castel - nu au existat celule special amenajate pentru deținuți decât după 1687 când s-a construit un fel de șopron de cărămidă
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
Turnul de război. Pregătirile nu au fost puse niciodată la încercare. În 1642, Carol I a încercat să aresteze cinci parlamentari. Când nu a reușit, el a fugit din oraș, iar Parlamentul a răspuns înlăturându-l pe Sir John Byron, locotenentul Turnului. Trained Bands se întorseseră împotriva regelui și susțineau acum Parlamentul, împreună cu cetățenii Londrei, și au asediat Turnul. Cu permisiunea regelui, Byron a cedat controlul asupra Turnului. Parlamentul l-a înlocuit pe Byron cu o persoană aleasă de el, Sir
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
alegerea în acest post a preotului Ioan Marina, de la biserica "Sf. Gheorghe" din Râmnicu Vâlcea, văduv prin decesul soției de aproape zece ani, pe care-l cunoștea bine de când l-a avut student și din timpul cât a păstorit ca locotenent de episcop la Râmnic și apoi de mitropolit la Craiova. La propunerea mitropolitului Irineu Mihălcescu, Sfântul Sinod, în ședința sa din 30 iulie 1945, în urma cercetării și examinării canonice, a aprobat alegerea preotului Ioan Marina în cel de-al doilea
Justinian Marina () [Corola-website/Science/310822_a_312151]
-
fizică de temut”. La Palatul Roznovanu, Mitropolitul Calinic a binecuvântat mulțimea și a semnat declarația separatistă. Apoi, în sunetele clopotelor Mitropoliei, IPS Calinic, cu crucea în mână, s-a pus în fruntea răsculaților, îndemnându-i spre Palat, unde se afla locotenentul domnesc, Lascăr Catargiu, venit cu o zi înainte în capitala moldavă pentru a zădărnici complotul separatist. Armata a fost chemată să intervină, mulțimea "antiunioniștilor” fiind respinsă pe Ulița Mare, spre Mitropolie și Palatul Roznovanu. Din Palat s-au tras câteva
Calinic Miclescu () [Corola-website/Science/310823_a_312152]
-
se mută definitiv pe insula Lancerote. António Lobo Antunes este un romancier portughez contemporan. Urmând tradiția familiei, António Lobo Antunes a urmat studii de medic psihiatru, deși încă din copilărie a dorit să fie scriitor. În timpul războiului colonial a fost locotenent, chirurg și psihiatru în Angola din 1970 până în 1973; experiență traumatizanta de atunci va reveni adesea în proza să. În prezent se dedică aproape exclusiv profesiei de scriitor, publicând câte un volum în fiecare an. S-a lansat după revoluția
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
asemenea peisaje de iarnă, reprezentativă fiind "Iarnă în Herța". O dată cu începerea războiului, a pictat scene specifice cum ar fi "Cazaci în Bucovina" și "Manevre de iarnă", în care folosește negrul și cenușiul pe fondul imaculat de alb al zăpezii. Fiind locotenent în rezervă al Regimentului IX Roșiori, el a cerut să lupte ca voluntar în armata română. A fost reactivat în cadrul aceluiași regiment care făcea parte din divizia de la Cerna a generalului Ion Dragalina. Cum România a intrat în război, Verona
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
miniștrii (= secretarii) viitorului Cabinet, aceștia fiind în cea mai mare parte, bărbați albi, majoritatea destul de în vârstă, iar mulți dintre ei foarte bogați. Trump l-a numit pe senatorul Jeff Sessions ca ministru de justiție și procuror general, pe generalul locotenent în retragere Michael Flynn ca consilier pentru securitate națională, pe partizanul reformelor în educație Betsy DeVos ca ministru al educației, pe guvernatorul statului Carolina de Sud Nikki Haley ca ambasador la Organizația Națiunilor Unite, pe fostul ministru al muncii Elaine
Donald Trump () [Corola-website/Science/308771_a_310100]
-
aviație, urmând cursurile "Școlii de aviație militară" de la Cotroceni. După obținerea brevetului de pilot de război, la 16 aprilie 1934, proaspătul aviator militar va activa în cadrul mai multor escadrile, zburând pe diferite tipuri de avioane. A participat, cu gradul de locotenent aviator, la manevrele regale din anul 1938. La 22 iunie 1941, la ordinul (rămas în istorie) lui Ion Antonescu, trupele române au trecut Prutul. Începea o lungă campanie, al cărei obiectiv era eliberarea unor teritorii aparținând României, ocupate samavolnic de
Horia Agarici () [Corola-website/Science/308908_a_310237]
-
decisiv puterea de luptă și economică a inamicului. Astfel, în primele ore de dimineață, o formație de șase bombardiere sovietice s-au apropiat, peste Marea Neagră, de instalațiile portuare ale Constanței. Escadrila 53, afectată apărării litoralului, era plecată în misiune. Numai locotenentul Horia Agarici, cu rezervoarele de carburant perforate, a rămas pe aerodromul Mamaia. Totuși, conjunctura a făcut din Agarici un adevărat simbol al aviației de vânătoare. În 1941, el primește comanda escadrilei 53, dislocată pe aerodromul Mamaia, afectată apărării litoralului. Unitatea
Horia Agarici () [Corola-website/Science/308908_a_310237]
-
antiaeriană română. Celelalte două avioane sovietice au dispărut în acest timp, abandonând misiunea, iar Agarici a revenit pe Mamaia, în limită de benzină. Rezultatul primei lupte aeriene din acest război a fost: trei bombardiere sovietice doborâte, dintre care două atribuite locotenentului Horia Agarici și al treilea, în comun, aviatorului și A.C.A. La revenirea la sol, Agarici a fost felicitat de comandantul flotilei, ca și de camarazii săi. Unii dintre ei, ca de pildă veteranul de război Traian Moraru, membru al
Horia Agarici () [Corola-website/Science/308908_a_310237]
-
von Bach la școala politehnică din Stuttgart, până în 1903. Musil va descrie această perioadă drept plictisitoare, în pofida unei relații sentimentale cu o femeie cultivată precum Stephanie Tyrka, care va deveni o vreme egeria sa. În ianuarie 1903, Musil este numit locotenent în rezervă. Își îndeplinește perioada militară de o lună la cazarma din Brünn, din 15 aprilie în 12 mai. În luna august lucrează serios la romanul "Rătăcirile elevului Törless". Schițează și primele pagini dintr-un roman autobiografic, care prefigurează "Omul
Robert Musil () [Corola-website/Science/309812_a_311141]
-
Martha. Declarația de război din august 1914 dă peste cap viața lui Musil. "Războiul s-a prăbușit peste mine ca o boală, ca o febră care o însoțește", spune el. Părăsește Berlinul și este mobilizat în Austria, cu gradul de locotenent. Ia comanda companiei I a batalionului pedestru 24 a armatei teritoriale austro-ungare, cu cantonamentul la Linz. Cere să fie transferat în Galiția, dar este trimis pe frontul italian, în Tirolul de Sud. Urmează o serie de transferuri în diferite cantonamente
Robert Musil () [Corola-website/Science/309812_a_311141]
-
Rouen și Lille, apoi obține scrisori de serviciu pentru Saint-Domingue, unde îl chemau probleme de familie. Acolo, se căsătorește cu domnișoara "de Fontenelle", de la care are o fiică, și revine în Franța în 1782. În același an, cumpără funcția de locotenent al mareșalilor Franței din "Dammarie-les-Lys", aproape de Melun și își achiziționează o casă în regiune. Atribuțiunile acestei funcții de locotenent constau în concilierea gentilomilor în caz de litigiu, fapt ce-i permite să fie cunoscut de mulți dintre aristocrații regiunii. Funcția
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
cu domnișoara "de Fontenelle", de la care are o fiică, și revine în Franța în 1782. În același an, cumpără funcția de locotenent al mareșalilor Franței din "Dammarie-les-Lys", aproape de Melun și își achiziționează o casă în regiune. Atribuțiunile acestei funcții de locotenent constau în concilierea gentilomilor în caz de litigiu, fapt ce-i permite să fie cunoscut de mulți dintre aristocrații regiunii. Funcția îi lasă și timpul necesar pentru a se ocupa de agricultură, de litere și de arte, iar ca lucru
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
caz de litigiu, fapt ce-i permite să fie cunoscut de mulți dintre aristocrații regiunii. Funcția îi lasă și timpul necesar pentru a se ocupa de agricultură, de litere și de arte, iar ca lucru inedit, la învestirea sa ca locotenent își declară profesia de "proprietar-cultivator". Sedus în prima perioadă de ideile noi ale Revoluției franceze, el se lansează în cariera politică și devine membru al nobilimii aparținând „Baillage”-ului din Melun în 1789. El a fost ales secretar al acestei
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
noiembrie 1956, pe când era student în anul IV-lea si se afla internat în Spitalul Studențesc de TBC, a fost anchetat cu bătăi până la pierderea cunoștinței de către Căpitanul Gheorghe Perlea, căpitanul Nicolae Comănescu, locotenentul-major Mihai Necula, locotenentul-major Constantin Iacob și locotenentul Eugen Lazăr. Derdena a fost condamnat prin sentința 302 din 27 februarie 1957 a Tribunalului Militar București la 5 ani de închisoare pentru crimă de uneltire contra ordinii sociale („Lotul Derdena”). În închisoare a încercat să reînființeze organizația anticomunistaă „România
Mihai Stere Derdena () [Corola-website/Science/309892_a_311221]
-
lângă Toulon, în Franța. Nava a arborat drapelul tricolor românesc pentru prima dată în luna octombrie a anului 1873, fiind acostată în portul Toulon. Sarcina de a o aduce pe teritoriul românesc a fost primită de căpitanul Ioan Murgescu, împreună cu locotenentul Mihail Drăghicescu. Aceștia erau secondați de căpitanul Legier d'Arles și un grup de marinari francezi. Canoniera a pornit la drum neînarmată, călătoria durând din octombrie 1873 până în aprilie 1874. Tunul a fost trimis separat pe Dunăre. Acesta urma a
Fulgerul () [Corola-website/Science/309907_a_311236]
-
pe vremea aceea era încă port turcesc) între 8 și 13 aprilie 1874, ajungând la destinație, în portul românesc Galați, la 14 aprilie 1874. Pe 19 aprilie 1874 canoniera a fost numită "" prin înalt decret al domnitorului Carol I, iar locotenentul Mihail Drăghicescu a fost numit comandantul acesteia. Botezul navei a avut loc la 15 iunie 1874, în prezența domnitorului, a primului ministru și a altor oficialități. La scurt timp după sosirea în țară a fost montat la Galați și tunul
Fulgerul () [Corola-website/Science/309907_a_311236]
-
profesorului Kroeber. La sfârșitul anilor 30 s-a interesat tot mai mult de psihanaliză și de psihiatria transculturală. Naturalizat american, s-a înrolat în marina militară a S.U.A. și a participat la al doilea război mondial, cu gradul de locotenent. La sfârșitul războiului s-a întors în Franța unde s-a perfecționat în psihanaliză sub îndrumarea lui Marc Schlumberger, apoi și-a continuat propria analiză la New York, scurtă vreme, cu Géza Róheim și în fine, la clinica Menninger a Universității
Georges Devereux () [Corola-website/Science/309915_a_311244]
-
1900 a devenit maior - comandant de batalion. Spre deosebire de cei mai mulți ofițeri francezi, a fost repartizat numai în garnizoane din Franța continentală, nu și în Africa sau Indochina. În 1911 a devenit comandantul Regimentului al 33-lea de infanterie din Arras. Tânărul locotenent Charles de Gaulle, care a fost sub comanda lui în acele vremuri, scria despre această perioadă că: „primul colonel, Pétain, m-a învățat Arta Conducerii”. În primăvara anului 1914, Pétain a primit comanda unei brigăzii, deși mai avea încă gradul
Philippe Pétain () [Corola-website/Science/309933_a_311262]
-
sale de companie, Miss Mary, pentru a dejuca planurile celuilalt moștenitor. În sat poposește batalionul de roșiori al maiorului Mura, încartiruit acolo pentru mai mult timp. Aflând de moștenire și fiind un "crai" îndârjit, maiorul face avansuri domnișoarei Mary, în timp ce locotenentul Paul Azureanu se îndrăgostește de Mariana. Cele două ordonanțe ale ofițerilor, Lie și Boboc, fac tot posibilul ca să încurce situația. În final, la conac sosește avocatul Andriano și descurcă ițele: cel de-al doilea moștenitor nu este nimeni altul decât
Maiorul Mura () [Corola-website/Science/309284_a_310613]
-
Paul Azureanu se îndrăgostește de Mariana. Cele două ordonanțe ale ofițerilor, Lie și Boboc, fac tot posibilul ca să încurce situația. În final, la conac sosește avocatul Andriano și descurcă ițele: cel de-al doilea moștenitor nu este nimeni altul decât locotenentul Azureanu. Crezând că Mariana nu-l iubește și l-a folosit doar, Azureanu rupe logodna. Pentru a-l convinge pe locotenent să se însoare cu Mariana, aceasta îi promite maiorului Mura că o va înzestra pe Miss Mary cu jumătate
Maiorul Mura () [Corola-website/Science/309284_a_310613]