5,376 matches
-
al manuscrisului a fost în disput la curtea federală din New York între "Patriarhia Ortodoxă Greacă din Ierusalim" și "Casa de Licitație Christie Inc". Cu mult timp în urmă, manuscrisul lui Arhimede a stat în librăria mânăstirii Mar Saba, de lângă Ierusalim, mânăstire înapoiată Patriarhiei în 1625, iar reclamantul a susținut că manuscrisul a fost furat din mânăstire în anul 1920. Judecătorul Kimba Wood a decis în favoarea Casei de Licitație Christie din nepăsare, iar manuscrisul a fost cumpărat de un anonim pentru suma
Manuscrisul lui Arhimede () [Corola-website/Science/322546_a_323875]
-
din Ierusalim" și "Casa de Licitație Christie Inc". Cu mult timp în urmă, manuscrisul lui Arhimede a stat în librăria mânăstirii Mar Saba, de lângă Ierusalim, mânăstire înapoiată Patriarhiei în 1625, iar reclamantul a susținut că manuscrisul a fost furat din mânăstire în anul 1920. Judecătorul Kimba Wood a decis în favoarea Casei de Licitație Christie din nepăsare, iar manuscrisul a fost cumpărat de un anonim pentru suma de 2 milioane de dolari. Simon Finch, cel care l-a reprezentat pe cumpărător, a
Manuscrisul lui Arhimede () [Corola-website/Science/322546_a_323875]
-
este un manuscris miscelaneu din secolul al XVI-lea, primul manuscris românesc al unei traduceri de text religios, care este semnat și datat. "" a fost descoperit de către Grigore Cretu, la Mînăstirea Sucevița, acelasi care a descoperit și "Codicele Voronețean" la Mînăstirea Voroneț. În prezent, exemplarul original, aflat într-o stare foarte bună în urmă recondiționării, se află la Casa Memoriala „Dosoftei” a Muzeului Literaturii Române, din Iași. Scrierea, avînd 474 de
Codicele Bratul () [Corola-website/Science/322279_a_323608]
-
este un manuscris miscelaneu din secolul al XVI-lea, primul manuscris românesc al unei traduceri de text religios, care este semnat și datat. "" a fost descoperit de către Grigore Cretu, la Mînăstirea Sucevița, acelasi care a descoperit și "Codicele Voronețean" la Mînăstirea Voroneț. În prezent, exemplarul original, aflat într-o stare foarte bună în urmă recondiționării, se află la Casa Memoriala „Dosoftei” a Muzeului Literaturii Române, din Iași. Scrierea, avînd 474 de pagini, este un miscelaneu, intercalat, scris cu caractere chirilice semiunciale
Codicele Bratul () [Corola-website/Science/322279_a_323608]
-
1978) a fost o scriitoare, pictoriță, figură reprezentativă a neobizantinismului românesc, este cea mai remarcabilă femeie-artist-și-cărturar din perioada de eflorescență culturală interbelică. Se naște într-o familie de intelectuali bucureșteni cu origini polono-germană, Șeșevski, la 4/17 august în localitatea Mânăstirea Nămăiești de lângă Câmpulung Muscel, unde părinții erau în vacanță. Urmează studiile primare și liceale la instituții particulare din București (Institutul Pompilian, respectiv Institutul Șeșevski). După terminarea acestora urmeză timp de trei ani (1911-1914) studii de chimie și de arte frumoase
Olga Greceanu () [Corola-website/Science/329828_a_331157]
-
rugăciune încă de la o vârsta foarte mică. La 12 ani a început să lucreze la o fermă mai mare din apropiere pentru trei ani, apoi a devenit croitoreasă lucrând astfel următorii ani. A cerut să fie primită în mai multe mânăstiri dar acest lucru nu s-a întâmplat deoarece pentru a intra în mânăstire era cerută o anumită dotă și ea nu avea suficienți bani pentru aceasta. În cele din urmă mânăstirea ("Sărmanele Clarise") din Münster a primit-o, cu condiția
Ana Ecaterina Emmerich () [Corola-website/Science/328153_a_329482]
-
lucreze la o fermă mai mare din apropiere pentru trei ani, apoi a devenit croitoreasă lucrând astfel următorii ani. A cerut să fie primită în mai multe mânăstiri dar acest lucru nu s-a întâmplat deoarece pentru a intra în mânăstire era cerută o anumită dotă și ea nu avea suficienți bani pentru aceasta. În cele din urmă mânăstirea ("Sărmanele Clarise") din Münster a primit-o, cu condiția să învețe să cânte la orgă. A mers la organistul Söntgen din Coesfeld
Ana Ecaterina Emmerich () [Corola-website/Science/328153_a_329482]
-
ani. A cerut să fie primită în mai multe mânăstiri dar acest lucru nu s-a întâmplat deoarece pentru a intra în mânăstire era cerută o anumită dotă și ea nu avea suficienți bani pentru aceasta. În cele din urmă mânăstirea ("Sărmanele Clarise") din Münster a primit-o, cu condiția să învețe să cânte la orgă. A mers la organistul Söntgen din Coesfeld pentru a studia muzica și a învăța să cânte la orgă acolo, dar nu a apucat să facă
Ana Ecaterina Emmerich () [Corola-website/Science/328153_a_329482]
-
cânte la orgă acolo, dar nu a apucat să facă acest lucru, căci datorită sărăciei familiei organistului Söntgen a fost obligată să lucreze acolo, epuizându-și astfel micile economii. Mai târziu una din fiicele Söntgen a mers împreună cu ea la mânăstire. În 1802, la vârsta de 28 de ani, Ana Ecaterina și prietena sa Klara Söntgen au reușit în sfârșit să intre în ordinul măicuțelor augustiniene al mânăstirii Agnetenberg din Dülmen. În anul următor Ana Caterina și-a depus jurămintele religioase
Ana Ecaterina Emmerich () [Corola-website/Science/328153_a_329482]
-
micile economii. Mai târziu una din fiicele Söntgen a mers împreună cu ea la mânăstire. În 1802, la vârsta de 28 de ani, Ana Ecaterina și prietena sa Klara Söntgen au reușit în sfârșit să intre în ordinul măicuțelor augustiniene al mânăstirii Agnetenberg din Dülmen. În anul următor Ana Caterina și-a depus jurămintele religioase. În mânăstire a devenit cunoscută pentru respectarea strictă a regulilor ordinului dar încă de la început și până în 1811 era adesea foarte bolnavă îndurând mari dureri. Zelul și
Ana Ecaterina Emmerich () [Corola-website/Science/328153_a_329482]
-
1802, la vârsta de 28 de ani, Ana Ecaterina și prietena sa Klara Söntgen au reușit în sfârșit să intre în ordinul măicuțelor augustiniene al mânăstirii Agnetenberg din Dülmen. În anul următor Ana Caterina și-a depus jurămintele religioase. În mânăstire a devenit cunoscută pentru respectarea strictă a regulilor ordinului dar încă de la început și până în 1811 era adesea foarte bolnavă îndurând mari dureri. Zelul și dorința ei de a respecta întocmai regulile mânăstirii a deranjat alte surori care nu erau
Ana Ecaterina Emmerich () [Corola-website/Science/328153_a_329482]
-
Caterina și-a depus jurămintele religioase. În mânăstire a devenit cunoscută pentru respectarea strictă a regulilor ordinului dar încă de la început și până în 1811 era adesea foarte bolnavă îndurând mari dureri. Zelul și dorința ei de a respecta întocmai regulile mânăstirii a deranjat alte surori care nu erau atât de entuziaste și nu înțelegeau prea bine boala și extazele sale religioase. Când Jérôme Bonaparte, regele Westfaliei a închis mânăstirea în 1812 s-a adăpostit în casa unei văduve. Aici, săraci și
Ana Ecaterina Emmerich () [Corola-website/Science/328153_a_329482]
-
îndurând mari dureri. Zelul și dorința ei de a respecta întocmai regulile mânăstirii a deranjat alte surori care nu erau atât de entuziaste și nu înțelegeau prea bine boala și extazele sale religioase. Când Jérôme Bonaparte, regele Westfaliei a închis mânăstirea în 1812 s-a adăpostit în casa unei văduve. Aici, săraci și bolnavi veneau să-i ceară ajutor și conform spuselor contemporanilor, despre ea s-a pretins că știa în mod supranatural ce boli aveau și prescria remedii. Stigmatele Conform
Ana Ecaterina Emmerich () [Corola-website/Science/328153_a_329482]
-
cu Dumnezeu, sfințenie) ajungând să fie convins de sfințenia și autenticitatea stigmatelor. Pe 25 martie , episcopul Clemens Augustus von Droste-Vischering (1773-1845), viitorul arhiepiscop de Köln, vine însoțit de doctorul Druffel și de superiorul seminarului Bernard Overberg (1754-1826). Doctorul Krauthausen, doctorul mânăstirii, a încercat să trateze rănile, dar fără succes; a fost însărcinat cu supravegherea medicală atentă a cazului. Postul continuu O supraveghere continuă timp de 10 zile (Iunie 10-19) a confirmat sângerarea stigmatelor și postul continuu. Odată cu apariția stigmatelor, într-adevăr
Ana Ecaterina Emmerich () [Corola-website/Science/328153_a_329482]
-
condus Ordinul din 1417 până la moartea sa în 1460. Acesta a finanțat, cu mare parte din fondurile Ordinului lui Hristos, toate expedițiile sale, acestea reprezentând cel mai mare impuls în dezvoltarea Regatului în Era Explorărilor. Tot el a ordonat extinderea mânăstirii cu mai multe claustre ale căror portice au fost ornate cu simboluri templiere și ulterior manueline. În centrul claustrului lui Don Joăo III (fost Claustro dos Felipes) se află o fântână a cărei bază este o cruce templieră. Ordinul lui
Mănăstirea Ordinului lui Hristos () [Corola-website/Science/328169_a_329498]
-
a lăsat amprenta pe Ordinul lui Hristos a fost Regele Manuel I, care a devenit Mare Maestru al Ordinului în anul 1484 și Rege al Portugaliei în 1492. Sub conducerea sa s-au adus câteva din cele mai importante îmbunătățiri Mânăstirii, în special noul naos adosat bisericii împreună cu picturile și sculpturile interioare. În 1510, Regele Manuel I ordonă reconstrucția naosului gotic al lui Henric în stilul arhitectural al timpului, un amestec decorativ de calitate între stilul gotic târziu și stilul renascentist
Mănăstirea Ordinului lui Hristos () [Corola-website/Science/328169_a_329498]
-
pe cel al lui Bernard de Clairvaux. De asemenea a ctitorit un nou claustru în 1557, claustru ce este cel mai bun exemplu de arhitectură Renascentistă din Portugalia. În 1581, după o criză succesorală, nobilimea portugheză s-a reunit în Mânăstirea lui Hristos din Tomar și l-a recunoscut oficial pe Philip II al Spaniei (Philip I al Portugaliei) drept Rege. Acesta este începutul Uniuni Iberice (1581-1640), în timpul căreia Regatul Portugaliei și cel al Spaniei au fost unite. Apeductul mânăstirii a
Mănăstirea Ordinului lui Hristos () [Corola-website/Science/328169_a_329498]
-
în Mânăstirea lui Hristos din Tomar și l-a recunoscut oficial pe Philip II al Spaniei (Philip I al Portugaliei) drept Rege. Acesta este începutul Uniuni Iberice (1581-1640), în timpul căreia Regatul Portugaliei și cel al Spaniei au fost unite. Apeductul mânăstirii a fost construit în timpul conducerii spaniole. Cetatea și mânăstirea conțin unele din cele mai de preț exemple de arhitectură Romanică, Gotică, Manuelină și Renascentistă. Construită în 1160, într-o locație strategică, pe creasta unui deal și lângă râul Nabăo, cetatea
Mănăstirea Ordinului lui Hristos () [Corola-website/Science/328169_a_329498]
-
recunoscut oficial pe Philip II al Spaniei (Philip I al Portugaliei) drept Rege. Acesta este începutul Uniuni Iberice (1581-1640), în timpul căreia Regatul Portugaliei și cel al Spaniei au fost unite. Apeductul mânăstirii a fost construit în timpul conducerii spaniole. Cetatea și mânăstirea conțin unele din cele mai de preț exemple de arhitectură Romanică, Gotică, Manuelină și Renascentistă. Construită în 1160, într-o locație strategică, pe creasta unui deal și lângă râul Nabăo, cetatea avea un zid exterior defensiv și o citadelă (alcáçova
Mănăstirea Ordinului lui Hristos () [Corola-website/Science/328169_a_329498]
-
simbolurile din Ordinul lui Hristos și ale lui Manuel I, precum și elaborări fantastice și fără precedent de frânghii, corali și motive vegetale. O figura umană, în partea de jos a ferestrei reprezintă, probabil, proiectantul, Diogo de Arruda. Această fereastră a mânăstirii constituie una dintre capodopere de decorare manuelină. Mai sus este o fereastră mică circulară și o balustradă. Fațada este împărțită de două brâie de funii înnodate. Contraforții cu unghi rotund sunt decorați cu jartiere gigantice (aluzie la primire lui Manuel
Mănăstirea Ordinului lui Hristos () [Corola-website/Science/328169_a_329498]
-
s-a menținut în buna raporturi cu Borsa, fiul lui Guiscard. În 1088, el a fost prezent la acordarea de către duce a unei donații către Santa Trinità di Venosa, imitând gestul în 1089. Henric a fost un prolofic donator pentru mânăstirile benedictine, înzestrând, pe lângă Venosa, si Montecassino, La Trinità della Cava, Santa Sofia din Benevento și Sân Giovanni în Lamis. Pentru fiecare an din intervalul dintre 1089 și 1096, în afară de 1091, toate documentele sale utilizează datarea imperiala. Pe parcursul acestei perioade, autoritatea
Henric de Monte Sant'Angelo () [Corola-website/Science/328173_a_329502]
-
s-a obligat să respecte pozițiile privilegiate ale clerului și să demită pe toți oficialii care nu erau de credință creștină. În regat a început să se manifeste o intoleranță crescândă față de creștinii ortodocși, lucru demonstrat de altfel prin transferul mânăstirii din Visegrád către ordinul benedictin în 1221. Andrei al II-lea a invadat Cnezatul Galiției în mai multe rânduri, dar nu a reușit să devină stăpânul pe termen lung a teritoriilor vecinului său. În ultimii ani ai domniei sale, fiul și
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
În decursul anului 1898, a făcut un extras din "Dicționarul Lehmann", care cuprindea toate adresele românești, apoi a trimis pe tinerii de la „România Jună” prin toate districtele Vienei, ca să se convingă despre identitatea românească a familiilor. A intrat personal prin mânăstirile catolice și s-a convins câte fetițe române se aflau în ele; mai departe, a cerut să i se facă cunoscut numele elevelor greco-orientale române de la școlile medii și poporale din Viena. De ce acest demers a fost tare important, se
Alexandru Lupu () [Corola-website/Science/328309_a_329638]
-
câte fetițe române se aflau în ele; mai departe, a cerut să i se facă cunoscut numele elevelor greco-orientale române de la școlile medii și poporale din Viena. De ce acest demers a fost tare important, se află mai departe: În trei mânăstiri au fost peste 60 de fetițe internate, care după informațiile trase, nu primeau nici o instrucțiune religioasă românească, ci se creștinau tot în sens romano-catolic. Directorițele au fost în cea mai mare parte din Franța. Părinții, trăind în credința, că în
Alexandru Lupu () [Corola-website/Science/328309_a_329638]
-
de fetițe internate, care după informațiile trase, nu primeau nici o instrucțiune religioasă românească, ci se creștinau tot în sens romano-catolic. Directorițele au fost în cea mai mare parte din Franța. Părinții, trăind în credința, că în clasele mai înalte a mânăstirilor din străinătate tot așa se respectă religiunea și sărbătorile ca în cele din România, au trimis fiicele prin aceste internate, care le absolveau la 16-18 ani, cu consecința că unele se catolizeaseră și rămâneau prin mânăstire ca și călugărițe, unde
Alexandru Lupu () [Corola-website/Science/328309_a_329638]