5,756 matches
-
Subiectul își dă seama că proba este foarte dificilă încearcă diferite metode, devine neliniștit și agitat. Când reușește să arunce la țintă 2 inele consecutiv, manifestă satisfacție. Dar, cum rezultate mai bune nu poate obține, începe să manifeste reacții de mânie. În alt experiment sarcina subiectului a fost să ia cu mâna o floare așezată pe șevalet, la o înălțime de 110 cm și la o distanță de 120 cm. Subiectul se găsește în interiorul unui pătrat cu latura de 2,5
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
perseverează 1-2 ore, sau chiar mai mult. Uneori experimentul este întrerupt și reluat după 2-3 zile. Subiecții se îndoiesc că ar mai putea fi o soluție, protestează, dar mai încearcă. Dacă durata probei nu trece de o oră, manifestările de mânie sunt mai discrete, dar dacă durează mai multe ore, reacțiile de mânie devin manifeste, uneori chiar contra experimentatorului. Unii strigă, bat din picioare. Unul a ieșit din laborator și a început să plângă. Unele studii asupra frustrării s-a făcut
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
reluat după 2-3 zile. Subiecții se îndoiesc că ar mai putea fi o soluție, protestează, dar mai încearcă. Dacă durata probei nu trece de o oră, manifestările de mânie sunt mai discrete, dar dacă durează mai multe ore, reacțiile de mânie devin manifeste, uneori chiar contra experimentatorului. Unii strigă, bat din picioare. Unul a ieșit din laborator și a început să plângă. Unele studii asupra frustrării s-a făcut și la Universitatea Yale din New-Haven, sub conducerea lui J. Dollard. Reprezentanții
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
să își facă efectul s-a introdus în camera de experiență un complice al cercetătorului, care era prezentat ca fiind în aceeași situație cu ceilalți subiecți. Sarcina complicelui era de a simula fie o stare de euforie fie una de mânie, în funcție de programul stabilit de experimentator în vederea creării unui context sugestiv controlat. Sensul acestei proceduri era ca în condițiile în care subiectul nu-și poate explica starea sa psihofiziologică va accepta probabil sugestia contextului cognitiv creat ad-hoc. Rezultatele au fost următoarele
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
prezentarea succesivă a materialelor de comparat, de exemplu compararea a două tonuri, a două fragmente muzicale (diferite în ceea ce privește ritmul, melodia sau armonia) etc. și cu stimuli foarte diferiți, fie estetici, fie de o altă coloratură afectivă (de exemplu, dezgust, frică, mânie etc.). În cazul metodei evaluării, subiectului i se prezintă de fiecare dată un singur stimul și i se cere să-l evalueze sau aprecieze cu ajutorul unei scale verbale ori grafice. În acest caz se utilizează o scală verbală, de două
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
a dus la imaginarea și utilizarea unor metode care au fost numite de expresie. Inițial psihologii au urmărit stabilirea unei relații dintre o anumită trăire afectivă de exemplu, o stare afectivă de plăcere, o stare afectivă de neplăcere, emoția de mânie etc. și anumite modificări corporale periferice, cum ar fi respirația, pulsul, presiunea sangvină etc. De aceste modificări corporale și îndeosebi de tehnica măsurării lor ne vom ocupa mai de aproape pe parcursul acestui capitol. Unii autori au utilizat concomitent metode de
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
cer îi urmau călări pe cai albi, purtând veșminte de vizon alb, curat. Și din gura Lui iese o sabie ascuțită cu care să lovească neamurile; și El cu toiag de fier le va păstori și va călca teascul aprinderii mâniei lui Dumnezeu Atotputernic (Apoc 19, 11-15). Din sfintele Evanghelii aflăm că și Isus a recurs uneori la folosirea imaginilor și a unor frazelor războinice sau revoluționare, care, dacă nu ar fi bine înțelese, ar putea scandaliza ori dezgusta, întrucât aparțin
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
nu se împotrivi răului, de a nu face rău celui care săvârșește răul și de a suporta cu blândețe și umilință ofensele primite, Augustin răspunde că este bine să nu te împotrivești răului și să nu te lași învins de mânie și de spiritul de răzbunare atâta timp cât nu se aduce vătămare propriei persoane și propriei demnități. În timp ce Isus prin porunca sa nu intenționa să anuleze datoria cetățeanului de a apăra binele comun, pe care trebuie să fim gata să-l protejăm
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
au făcut mai multă distrugere decât sabia dușmană. Săracii izraeliți, în comparație cu care Nabucodonosor este numit servitorul lui Dumnezeu (Ier 25, 9)! Cât de nefericiți suntem noi, cei care provocăm atâta dezgust lui Dumnezeu, care prin furia barbarilor și-a dezlănțuit mânia asupra noastră!“. În acest fragment întâlnim un suflet legat de tradițiile trecutului, un susținător al măreției Imperiului roman, care nu era doar o expresie de forță, ci și o emanație de civilizație și un garant al tuturor instituțiilor civile ale
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cf. Rom 13, 3-4), să respecte autoritățile constituite (cf. Rom 13, 1-2), să poarte sabia nu atât pentru a ucide cât pentru a apăra dreptatea (cf. Rom 14, 3-4) și să nu săvârșească nedreptatea, pentru că cine o comite își atrage mânia lui Dumnezeu (Rom 1, 8). Întrucât aprecierea înaltă a disciplinei și deplina conștientizare a obligațiilor asumate prin botez, nu puteau fi simțite astfel decât de cei deprinși cu un regim de renunțări și supuneri, considerăm că primii creștini romani erau
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
prin seninătatea sa ne arată transparența ideilor creștine, dominând întreaga descriere cu pacea sa sufletească, spre surprinderea dușmanilor săi. Profețiile sale, deși făcute în auzul celor vizați (Acte, 6), nu reușesc să modifice comportamentul călăilor care se umplu inițial de mânie (Acte, 7), apoi de frică (Acte, 8) și simțindu-se depășiți de situație să apeleze la sprijinul lui Licinius (Acte, 9), iar în final să fie masacrați chiar din porunca celui pe care l-au slujit spre a-i da
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cei vii și pe cei morți. Atunci nu va mai fi nici un rege pe pământ, nici principe, care să poată scăpa de El și de ziua judecății sale“. 4. După ce a pronunțat aceste cuvinte, tribunul, de parcă pentru a-și domoli mânia sa nebunească, a poruncit să fie lovit pentru a doua oară. Preafericitul Theogenes sub agravarea loviturilor, cânta un imn lui Dumnezeu în timp ce chipul său tresălta de o mare bucurie și pace interioară. În timp ce 18 centurioni își dădeau schimbul și toate
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cuiva sau din alte cauze de acest fel. Dimpotrivă, se plângea că după libertatea de cult obținută de Constantin, creștinii i-ar fi persecutat pe păgâni: Despre sfințenie nu știți dacă El (Isus Cristos) i-a creat numele. Emulați de mâniile și ferocitatea iudeilor, răsturnați temple și altare, îi ucideți nu doar pe aceia dintre noi care rămân fideli cultului părinților, ci și pe aceia care, deși profesează erorile voastre, sunt numiți eretici, pentru că nu plâng mortul (Isus Cristos) în aceiași
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
la credința creștină, zicându-le că: Ascultând de sfaturile noastre, nu doar că veți scăpa de pericolul iminent al morții, dar veți obține și o mai mare demnitate și un grad mai înalt în armată, potolind în acest fel și mânia împăratului. Nu vedeți că și alți camarazi de-ai voștri au procedat la fel? Dar ei le-au răspuns: „Chiar și din acest motiv, va trebui să ne arătăm curajoși, tocmai pentru a ne oferi ca victime, pentru păcatele celor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
În afaceri 80 Răbdare, perseverență - nerăbdare, grabă 81 Reușită, noroc, mulțumire - eșec, ghinion, dezamăgire 81 Soartă, destin, fatalitate, predestinare - Întâmplare, liber arbitru 84 Speranță, Încredere - dezamăgire, neîncredere, consolare 85 Spirit, glumă, ironie - cinism, sarcasm 87 Stăpânire de sine, calm, abținere - mânie, furie, ostilitate, agresivitate 88 Tact, maniere, diplomație 89 Tăcere - limbuție, vorbărie, clevetire 91 Timpurile: trecut, prezent, viitor 92 Tinerețe, maturitate, bătrânețe 94 Virtute - viciu 95 Voință - pasivitate, blazare 99 PARTEA A DOUA Reflecții personale privind psihologia omului și existența sa
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
defectele de fiecare zi: de exemplu, generozitatea, ospitalitatea, respectul pentru prietenie, demnitatea, cinstea, spiritul de solidaritate, cumpătarea, discreția, sinceritatea, spiritul tolerant, modestia, străduința de autoperfecționare etc., dar și manifestări negative, de genul: lăcomia, lenea, lăudăroșenia neacoperită de fapte, hoția, prostia, mânia (ca dovadă a neputinței), aroganța, invidia, minciuna etc. Am recurs la această radiografiere de ordin psihologic deoarece credem că autenticitatea proverbelor și valoarea lor educativă sunt atribute care nu s-ar fi putut cristaliza În timp, dacă proverbele nu ar
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
placă ceea ce ai”; Dacă nu poți face așa cum vrei, fă așa cum poți”.) „Dacă nu vei dori multe, puținul Îți va părea mult; fiindcă o dorință moderată face sărăcia echivalentă cu bogăția.” (Platon) Noaptea este un sfetnic bun. (Trebuie „să lăsăm mânia de sară pe dimineață”, pentru că: „Cine e iute la mânie e predispus la nebunie”; „Mânia din om face neom”; Când ești orb de mânie, dispare adevărul”.) Cu un ochi la slănină și cu altul la făină. (Râvnind la mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
așa cum poți”.) „Dacă nu vei dori multe, puținul Îți va părea mult; fiindcă o dorință moderată face sărăcia echivalentă cu bogăția.” (Platon) Noaptea este un sfetnic bun. (Trebuie „să lăsăm mânia de sară pe dimineață”, pentru că: „Cine e iute la mânie e predispus la nebunie”; „Mânia din om face neom”; Când ești orb de mânie, dispare adevărul”.) Cu un ochi la slănină și cu altul la făină. (Râvnind la mai multe lucruri deodată, lacomul nu obține, drept pedeapsă, nici unul.) Omul la
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
dori multe, puținul Îți va părea mult; fiindcă o dorință moderată face sărăcia echivalentă cu bogăția.” (Platon) Noaptea este un sfetnic bun. (Trebuie „să lăsăm mânia de sară pe dimineață”, pentru că: „Cine e iute la mânie e predispus la nebunie”; „Mânia din om face neom”; Când ești orb de mânie, dispare adevărul”.) Cu un ochi la slănină și cu altul la făină. (Râvnind la mai multe lucruri deodată, lacomul nu obține, drept pedeapsă, nici unul.) Omul la beție Își dă arama pe
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
dorință moderată face sărăcia echivalentă cu bogăția.” (Platon) Noaptea este un sfetnic bun. (Trebuie „să lăsăm mânia de sară pe dimineață”, pentru că: „Cine e iute la mânie e predispus la nebunie”; „Mânia din om face neom”; Când ești orb de mânie, dispare adevărul”.) Cu un ochi la slănină și cu altul la făină. (Râvnind la mai multe lucruri deodată, lacomul nu obține, drept pedeapsă, nici unul.) Omul la beție Își dă arama pe față. Starea de beție tulbură În așa măsură mințile
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
total.) „S-ar părea că o dragoste asupra căreia trebuie să ai tot timpul ochii ațintiți nu-ți poate da nici o satisfacție, că o iubire pe care ești nevoit s-o păzești cu atâta strășnicie nu reprezintă nimic.” (F.M. Dostoievski) Mânia În dragoste este un fitil al iubirii. (Supărările de moment dintre Îndrăgostiți sunt, Într-adevăr, animatoare, deoarece creează amândurora prilejul unor noi evaluări: „Dragostea are un dar: când e dulce, când amară”.) Desigur, starea de conflict nu trebuie să degenereze
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
s-o folosești, altfel: „O vorbă i-a scăpat, și-a fost spânzurat”; „Mai bună-i tăcerea mândră, chiar săracă, decât vorba care În rușine te-mbracă”.) Nu strânge coșul, că devine furuncul. Când ațâțăm, de exemplu, o stare de mânie, aceasta ajunge În mod inevitabil la stadiul de furie, când agresiunea nu va mai putea fi stăpânită.) Acela ce vede prea departe devine prudent. Pentru că anticiparea, cu cât este mai lucidă, cu atât relevă mai mult din implicațiile și consecințele
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Chiar și o glumă răutăcioasă trebuie Înțeleasă În spiritul ei, deoarece fiecare dintre noi are câte ceva de Îndreptat.) „Soarta unei glume depinde de urechea care o aude, nu de limba care o spune.” (W. Shakespeare) Stăpânire de sine, calm, abținere - mânie, furie, ostilitate, agresivitatetc " Stăpânire de sine, calm, abținere - mânie, furie, ostilitate, agresivitate" Un om mânios călărește un cal nărăvaș. Pentru că cel care și-a ieșit din fire nu se mai conduce, Într-adevăr, ci este condus. Vorbirea comună surprinde foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
ei, deoarece fiecare dintre noi are câte ceva de Îndreptat.) „Soarta unei glume depinde de urechea care o aude, nu de limba care o spune.” (W. Shakespeare) Stăpânire de sine, calm, abținere - mânie, furie, ostilitate, agresivitatetc " Stăpânire de sine, calm, abținere - mânie, furie, ostilitate, agresivitate" Un om mânios călărește un cal nărăvaș. Pentru că cel care și-a ieșit din fire nu se mai conduce, Într-adevăr, ci este condus. Vorbirea comună surprinde foarte bine imprevizibilitatea celui stăpânit de furie, atunci când spune: „E
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
ai un control asupra propriilor acte comportamentale. Noaptea e un sfetnic bun. (Desigur, orice răgaz este bun pentru a tempera orgolii sau ambiții prea Înflăcărate, dar trecerea timpului nu trebuie să ducă la indiferență: „Nepăsarea este somnul minții omenești” - Vauvenargues.) Mânia e dovada neputinței. (Mai ales a neputinței de a găsi, la momentul oportun, argumente raționale, dar este și o incapacitate de a-ți Înfrâna o pornire. Această ultimă incapacitate este redată În următoarele proverbe: „Hoțul jură și iar fură”; „Decât
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]