8,611 matches
-
Ochii îi sunt dispuși pe laturile chipului, foarte aproape de urechi, ca la capre. E încrezută și vorbește mandarina imperială. Vocea ei seamănă cu a unui bărbat, silabele i se rostogolesc una după alta. Armata Roșie nu e o armată a mântuirii, remarcă ea. E o școală pentru educație. Noi suntem comuniști, nu o șleahtă de cerșetori. E îngrozitor că n-ați auzit de marxism și leninism. Suntem în armată ca să schimbăm lumea, nu doar ca să ne umplem burta. Mă enervează. Țărăncile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
dupè același principiu că cel al creștinismului timpuriu, oricine se poate mântui, nu trebuie decât sè urmezi calea! succesul mesajului creștin și succesul internetului se confirmè prin faptul cè sunt la îndemâna oricui, click here și vei află, click there și mântuirea poate fi a ta, fericiți cei ce nu vèd! References, Apparitions List was an internet mailing List dedicated to sharing information of apparitios approved by the Catholic Church, Ok, Întrebându-mè, oare dacè aș avea o hartè a lumii și aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
toți ceilalți abia așteptau le vol du lièvre. Preotul înălță spre cer crucea și, în liniștea dimineții, rugăciunea lui fu acompaniată doar de clinchetul zurgălăilor prinși la piciorușele șoimilor. Încheie stropind cu agheasmă spre cer, spre pământ, spre începutul și mântuirea omului. Atunci Nicolae ridică olifantul. Scolioza lui era mai puțin vizibilă sub mantia roșie. Arăta ca un chipeș cavaler într-un moment de maxim avânt eroic. Dădu semnalul de pornire. În aburul răsuflărilor și prin ceața pădurii sunetele aveau ecouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
îmi spune, s-a despărțit în pace de trupul fiului ei și s-a întors la Buddha, cerându-i să-i arate calea adevărului, a înțeles că viața este o mare de suferință pentru noi toți, iar singura cale de mântuire este căutarea libertății. Ce vrei de la mine cu toate poveștile astea înfricoșătoare ale tale, izbucnesc eu după un timp în care rămăsesem mută de încordare, așteptând cu inocență un final fericit, despre ce libertate este vorba, când copila mea este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
avea deja alături pe Agliè, acesta masându-i ușor tâmplele. „Ce rușine”, zicea Amparo, „eu, care nu cred În astea, eu nu voiam, dar cum am putut?” „Se Întâmplă, se Întâmplă”, Îi spuse Agliè cu blândețe. „Dar atunci nu există mântuire”, plângea Amparo, „sunt Încă o sclavă. Du-te, du-te de-aici, tu”, Îmi spuse furioasă, „sunt o biată negresă mizerabilă, dați-mi un stăpân, Îl merit!” „Li se Întâmpla până și blonzilor ahei”, o consola Agliè. „Natura omenească e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
a aruncat Potirul! S-a lepădat, pentru veșnicie! S-a scufundat, măicuță! S-a rostogolit! S-a rătăcit! S-a pierdut! S-a dus... Inima i se-ntoarce, cu junghiuri, pe gâtlej, înspre bariera sărată a dinților și a buzelor. Mântuirea, mântuirea... Cine se mai mântuie, aici? Cu-adevărat, îi vine să plângă în hohote. Sau să zbiere. Sau să tremure. Sau să scâncească. Sau să moară. În schimb, aude mantra, rostită neobișnuit de pătrunzător și, preț de o clipă nesfârșit
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
aruncat Potirul! S-a lepădat, pentru veșnicie! S-a scufundat, măicuță! S-a rostogolit! S-a rătăcit! S-a pierdut! S-a dus... Inima i se-ntoarce, cu junghiuri, pe gâtlej, înspre bariera sărată a dinților și a buzelor. Mântuirea, mântuirea... Cine se mai mântuie, aici? Cu-adevărat, îi vine să plângă în hohote. Sau să zbiere. Sau să tremure. Sau să scâncească. Sau să moară. În schimb, aude mantra, rostită neobișnuit de pătrunzător și, preț de o clipă nesfârșit de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
fu atât de uimit, că nici nu mai putu răspunde. Scoase iar batista, să-și răcorească tâmplele. În clipa aceea, apăru conductorul trenului, reclamând, cu respectul cuvenit clasei întîi, biletele pentru București. Rogojinaru se însenină, ca și când i-ar fi venit mîntuirea: ― Cum, șefule, sosirăm? Ei, bravo! Bine-am mers, n-am ce zice... ― Adineaori am lăsat Chitila, observă conductorul, schițând un zâmbet drept răspuns la bonomia arendașului și luând biletele de la ceilalți călători. În răstimp, dintr-un portofel ca o geantă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vălmășeală. Tocmai când se mai potoli vrajba sosi și Pavel Tunsu cu o mutră jalnică, de parc-ar fi venit de la un mort. În jurul lui, țăranii se îngrămădiră cu nouă curiozitate, ca și când din gura lui ar fi așteptat cuvântul de mântuire. Cârciumarul, ca să dreagă vorbele de adineaori, rupse gheața din prag: ― Da ce-i, Pavele, cu băiețelul tău?... Ce-a pățit cu boierii? ― Aoleu, nu mă mai întreba, Cristache, și lasă-mă-n plata Domnului, că amărât ca mine nu mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
regăsire a vieții „adevărate”, singura care merită să fie trăită cu adevărat. Augé are dreptate să le considere de factură religioasă, deoarece, în majoritatea cazurilor, „întoarcerea la autentic”, indiferent de domeniul unde este căutat acesta, se organizează ca strategii ale mîntuirii, ca sisteme simbolice și rituale care se prezintă ca fiind „calea dreaptă” a existenței și care promit „fidelilor” salvarea. Nu însă într-o lume viitoare și transcendentă, ci aici - și, pe cît posibil, acum ! Este și cazul a ceea ce pe
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
sistem social de semne și practici își predică valorile și normele și își impune constrîngerile instituționalizîndu-se în legi și organizații care au ca menire explicită să apere și să promo veze calea dreaptă a corpului perfect, singura cale disponibilă de mîntuire a individului postmodern. El este preluat de marile companii ca modalitate de mîntuire a salariaților și preia de la acestea un „vocabular provenit din cultura de întreprindere, de pildă din teoria dezvoltării personale, semn al vocației multora dintre aceste grupuri de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
impune constrîngerile instituționalizîndu-se în legi și organizații care au ca menire explicită să apere și să promo veze calea dreaptă a corpului perfect, singura cale disponibilă de mîntuire a individului postmodern. El este preluat de marile companii ca modalitate de mîntuire a salariaților și preia de la acestea un „vocabular provenit din cultura de întreprindere, de pildă din teoria dezvoltării personale, semn al vocației multora dintre aceste grupuri de a asigura fericirea indivizilor în lumea aceasta, și nu în cea de dincolo
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și Jamous). Cultul corpului își dezvăluie astfel, în această alăturare, originea socială de „religie a pieței” : ce poate fi mai mobilizator și mai frumos decît o lume de corpuri veșnic tinere, fericite să muncească și să consume pentru propria lor mîntuire ! Acest cult (eventual „liberal”) al corpului poate lua însă, în mod aparent paradoxal, și forma (eventual „stîngistă”) a unei „erezii” anti-piață, mai ales atunci cînd se asociază unei viziuni ecologiste. Căutarea unei existențe personale autentice se articulează în acest caz
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
n.n.] ; astăzi există obstinarea sistematică de a-i conă vinge de corpul lor. O propagandă necontenită ne amintește (...) că nu avem decît un corp și că trebuie să-l salvăm. Totul probează astăzi că acest corp a devenit obiect de mîntuire. Acesta s-a substituit literalmente sufletului în această funcție morală și ideologică. și parcă pentru a confirma aceste profeții, societatea post-modernă a făcut din îngrijirea sănătății o responsabilitate de fiecare zi a fiecărui individ, așa cum îngrijirea sufletului a fost - și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
slănină, nu ne îndurăm să isprăvim nici o opțiune, nici cealaltă, nu vrem să ducem la capăt nici despărțirea de trecutul iubit, nici apropierea de viitorul dorit. Sîntem un fel de veșnici și vajnici neisprăviți ai istoriei, în căutarea periodică a mîntuirii noastre ca neam - visînd secular la o biserică măreață care să pecetluiască această ispravă supremă și astfel să ne izbăvească o dată pentru totdeauna, să știm că am încheiat și noi ceva și am scăpat de o grijă. Deocamdată însă n-
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
o biserică măreață care să pecetluiască această ispravă supremă și astfel să ne izbăvească o dată pentru totdeauna, să știm că am încheiat și noi ceva și am scăpat de o grijă. Deocamdată însă n-a fost să fie decît o mîntuire de mîntuială... Avem astfel calitățile neîmplinirilor noastre, ale jumătăților noastre de drum și de măsură. Ieșim la interval și construim între timp. În orice caz, cu românu’ de ispravă nu te poți plictisi niciodată, căci totdeauna vine cu cine știe ce noi
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
în Anatolia) au și o dimensiune mult mai profundă, ce depășește contextele evocate. Derizoriul nu este deșertăciunea deșertăciunilor din morala creștină, nu este trăit dramatic și escatologic. El nu este nici absurdul modernilor, care devine un soi de sublimare - și mîntuire - a derizoriului prin estetizare solemnă. Derizoriul este mai degrabă orizontul „culturilor minore”, vitale și frustrate în același timp. Caragiale a pus în scenă derizoriul, și nu absurdul, iar Ionescu a devenit autor al absurdului doar la Paris, sub întruchiparea de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
a lua măsura vieții, pentru a-i permite acesteia să meargă mai departe în contingentul ei implacabil. Și trebuie să o facem bine, cu toată dăruirea, pentru a ne scufunda apoi în suferință și a putea fi astfel demni de mîntuirea viitoare a senilității fericite. Recunosc, urăsc maturitatea ! Am evitat-o cît am putut, dar am încercat totuși să-mi fac datoria, iar acum am ajuns să întrevăd deja bătrînețea de la capătul vieții. Dar voi ști oare să o iubesc, să
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de ce există, care este vocația umanității în univers și cum se va sfârși universul pe care îl cunoaștem. Istoria povestită în Biblie este istoria acestei lumi, a noastre, și este istoria noastră. În special, ne povestește cum a căutat îndelung mântuirea care i-a fost oferită în Isus Cristos. Secole de-a rândul, aceste afirmații n-au constituit o problemă pentru lumea creștină. Astăzi, însă, odată cu apariția spiritului critic, lucrurile stau altfel și e necesar să ne întrebăm care este legătura
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
cu un roman, adică cu o povestire concepută de imaginația autorilor săi. Istoria biblică este adevărată, nu inventată, nici legendară. Biblia povestește lucruri care s-au întâmplat „cu adevărat”, lucruri pe care credința noastră se poate sprijini cu încredere. Istoria mântuirii este istorie „adevărată”, altfel credința noastră își pierde fundamentul. Personajele despre care ne vorbește Biblia ori au existat ori credem în himere. Este într-adevăr dificil să ieșim din această dilemă. 2. A scrie un roman sau a scrie precum
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
pentru noi afirmă: Eu sunt Meșa, fiul lui Chemoșiat, regele Moabului, dibonitul. Tatăl meu a domnit peste Moab treizeci de ani și eu am domnit după tatăl meu. Am ridicat acest loc [sanctuar] pentru Chemoș, la Qeriho, locul [sanctuarul] de mântuire [cuvânt dificil de interpretat] pentru că m-a salvat de toate asalturile și mi-a dat biruință împotriva tuturor dușmanilor mei. Omri era regele lui Israel și a asuprit Moabul pentru mult timp pentru că Chemoș era mâniat împotriva țării sale. Fiul
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
7-8). Dar din perspectiva lui Isus, ce va fi îmbrățișată de ucenicii săi după înviere, moartea sa a dat un nou sens sacrificiului și ispășirii. Moartea unui singur om a ispășit păcatul celor mulți. Noua alianță promisă a fost încheiată. Mântuirea așteptată de Israel poate avea loc acum, dar fără înlăturarea cu violență a puterilor păgâne. Acestea vor fi cucerite nu prin sabie, ci prin vestea cea bună a domniei lui Dumnezeu și a morții ispășitoare a Fiului său. Dar ucenicii
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
mai adânc al condiției umane, în acea întrepătrundere de necesitate rațională și libertate morală în care rezidă consistența unei persoane. A treia întrebare se ridică la granița dintre filosofie și religie; dintre cunoaștere și moralitate pe de o parte, și mântuire, pe de altă parte. Cele trei întrebări se află, de fapt, în capitolul Vom meinen, wissen und glauben, dedicat opiniei, cunoașterii științifice și credinței. Și în acest caz trebuie atrasă atenția asupra verbului folosit de Kant: dürfen. Darf ich este
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
regresie față de conștientizarea rupturii inițiale și eliberatoare. O notă ulterioară, esențială oricărei experiențe religioase, este sentimentul de dependență față de realitatea ideală, sau față de un Absolut, ca totalitate de sens ce determină depășirea rupturii și transformarea semnelor descurajării în speranță de mântuire. Din simțământul de dependență izvorăște invocația iar cadrul vieții religioase se completează în experiența rugăciunii. Dependența și invocația izvorăsc din «mirare», din uimirea în fața a ceea ce se prezintă ca soluție totală, al acelui «Total Altul» care este izvor de mântuire
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
mântuire. Din simțământul de dependență izvorăște invocația iar cadrul vieții religioase se completează în experiența rugăciunii. Dependența și invocația izvorăsc din «mirare», din uimirea în fața a ceea ce se prezintă ca soluție totală, al acelui «Total Altul» care este izvor de mântuire. Înaintând în analiză putem identifica momentul în care atitudinea religioasă devine obicei religios. Nu este vorba despre un salt calitativ, nici de o cădere a experienței subiective autentice în exterioritatea socială. Vorbim, mai degrabă, de un dinamism interior spre un
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]