6,722 matches
-
Nu avea prieteni (în afară de mine). Aș putea spune că ținea la fratele său Abel, deși niciodată n-am fost prea sigur în ce măsură. Nu se înțelegea prea bine cu James, fiul lui Abel, pentru că vedea în el un rival al meu. Mătușa Estelle îl făcea să se simtă stingherit. Maică-mea îi detesta pe toți trei, deși în prezența lor se comporta fără cusur. Am îmbrățișat cariera teatrală datorită lui Shakespeare. Cei care m-au cunoscut mai târziu drept un regizor shakespearean
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
gol, urmărind cum curge viața pe lângă el, numai că nu i se îngăduia niciodată asemenea răgaz. În ceea ce-l privea pe tata, maică-mea nu era mânată de ambiții sociale - ea disprețuia lumea de succese a unchiului Abel și a mătușii Estelle, deși cred că această priveliște o rănea întotdeauna într-un anume chip obscur. Mama nu dorea decât să-l vadă pe tata mereu ocupat cu treburi folositoare. (Din fericire, discuțiile pe care le purta cu mine despre cărți erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
specia Adam Arrowby. Mama mea era foarte conștientă de acest fapt și sunt convins că, în adâncurile sufletului ei cucernic, se lupta din răsputeri să nu se necăjească. (Avea un fel ciudat de a accentua cuvântul „moștenitoare“, când vorbea despre mătușa Estelle.) Cât despre tatăl meu, cred cu toată convingerea că nu avea nici un fel de resentiment, decât doar de dragul meu. Mi-l amintesc spunând odată, pe un ton ciudat, aproape umil: „Îmi pare rău că nu poți avea și tu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
importantă, deși nu mai arzătoare, de invidie, mi-o ofereau călătoriile lor pe continent. Familia Abel Arrowby pleca în străinătate aproape în fiecare vacanță școlară. Au străbătut toată Europa. (Noi, firește, nu aveam mașină.) Plecau și în America, la „rudele“ mătușii Estelle, despre care doream să aflu cât mai puțin cu putință. Eu unul nu am ieșit din Anglia până când nu am fost cu Clement la Paris, după război. Nu-i invidiam numai pentru poneii și pentru automobilele lor luxoase, ci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
numai pentru poneii și pentru automobilele lor luxoase, ci și pentru inițiativele lor. Unchiul Abel era un om întreprinzător, cu spirit de aventură, un inventator și chiar un hedonist. Bunul meu tată nu avea nimic din toate acestea. Unchiul și mătușa mea nu m-au invitat niciodată să-i însoțesc în vreuna din minunatele lor călătorii. Abia mult mai târziu mi-a dat prin minte, și ideea mi s-a înfipt ca o săgeată în creier (cutez să spun că încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
aveam un cămin fericit și părinți atât de iubitori, nu mă puteam reține să nu râvnesc amarnic la lucruri pe care, atunci când mă uitam la tatăl meu, le disprețuiam. Nu mă puteam împiedica să văd în unchiul Abel și în mătușa Estelle niște făpturi strălucitoare ca niște zei, alături de care propriii mei părinți îmi păreau insignifianți și plicticoși. În lumina acestei comparații, nu puteam să nu văd în ei niște ratați. Dar, în același timp, știam că tatăl meu era un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de copaci, pentru că mama avea oroare să se afle sub acoperișul cumnatului ei, iar tata avea oroare să se afle sub orice alt acoperiș în afară de cel al casei lui. Acum, când vorbesc de mama, trebuie s-o descriu și pe mătușa Estelle. Era, după cum am mai spus, americană, deși nu-mi amintesc să fi descoperit vreodată de unde anume se trăgea; pentru mine, pe atunci, America era o noțiune vagă și vastă. Nu știu nici măcar unde sau cum a întâlnit-o unchiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
spus, americană, deși nu-mi amintesc să fi descoperit vreodată de unde anume se trăgea; pentru mine, pe atunci, America era o noțiune vagă și vastă. Nu știu nici măcar unde sau cum a întâlnit-o unchiul meu. În mod cert însă, mătușa Estelle reprezenta pentru mine un simbol al Americii: libertate, veselie, zgomot. Unde se afla mătușa Estelle erau și râsete, muzică de jazz și (vai ce șocant!) alcool. Și cele de mai sus pot da o impresie greșită. Vorbesc despre visul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mine, pe atunci, America era o noțiune vagă și vastă. Nu știu nici măcar unde sau cum a întâlnit-o unchiul meu. În mod cert însă, mătușa Estelle reprezenta pentru mine un simbol al Americii: libertate, veselie, zgomot. Unde se afla mătușa Estelle erau și râsete, muzică de jazz și (vai ce șocant!) alcool. Și cele de mai sus pot da o impresie greșită. Vorbesc despre visul unui copil. Mătușa Estelle nu era „bețivă“, iar „liberalismul“ ei nu era decât o permanentă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pentru mine un simbol al Americii: libertate, veselie, zgomot. Unde se afla mătușa Estelle erau și râsete, muzică de jazz și (vai ce șocant!) alcool. Și cele de mai sus pot da o impresie greșită. Vorbesc despre visul unui copil. Mătușa Estelle nu era „bețivă“, iar „liberalismul“ ei nu era decât o permanentă bună dispoziție: sănătate, tinerețe, frumusețe, bani. Avea acea generozitate instinctivă a persoanelor cu desăvârșire norocoase. Față de mine, pe când eram copil, se arăta, într-un anume fel, ostentativ de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
acea generozitate instinctivă a persoanelor cu desăvârșire norocoase. Față de mine, pe când eram copil, se arăta, într-un anume fel, ostentativ de afectuoasă. Neostentativa mea mamă urmărea probabil cu răceală aceste efuziuni lipsite poate de semnificație, dar pe mine mă impresionau. Mătușa Estelle avea o voce melodioasă și obișnuia să fredoneze cântece în vogă la vremea primului război mondial, sau ultimele șlagăre romantice. („Trandafirii din Picardy“, „Pășind printre lalele“, „Oh, cât de albaștri“, „Eu și John în avion“, și altele de felul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
plină“. Mi s-a părut foarte nostim și am făcut greșeala de a repeta cuvintele pentru a încerca să-mi amuz părinții. („N-are rost să te pitești pe sub copaci, strângându-te de unul singur în brațe.“) Poate că din cauza mătușii Estelle muzica vocală mi-a displăcut și mi-a dat întotdeauna senzații aproape înfricoșătoare. Există ceva ciudat și oribil în gurile deschise, distorsionate, ale cântăreților, mai cu seamă ale femeilor, când le vezi dinții albi și umezi, și interiorul roșu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
displăcut și mi-a dat întotdeauna senzații aproape înfricoșătoare. Există ceva ciudat și oribil în gurile deschise, distorsionate, ale cântăreților, mai cu seamă ale femeilor, când le vezi dinții albi și umezi, și interiorul roșu, însalivat, al gurii. În ansamblu, mătușa Estelle era pentru mine o figură simbolică, o figură modernă, aș spune futuristă, un soi de profetică ademenire a propriului meu viitor. Trăia într-o lume pe care mă hotărâsem să o descopăr și să o cuceresc pentru mine însumi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
adevărat de vorbă cu ea. Cu câtă ușurință am fi putut, mai târziu, să trecem peste puntea anilor care ne despărțeau și ce bine ne-am fi simțit unul în tovărășia celuilalt. I-am vorbit întâmplător dragei mele Clement despre mătușa Estelle și mi-a spus că ar fi fost unica persoană din familia mea pe care i-ar fi plăcut s-o cunoască. (Firește, părinții mei n-au întâlnit-o niciodată pe Clement, i-ar fi distrus gândul că trăiesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
familia mea pe care i-ar fi plăcut s-o cunoască. (Firește, părinții mei n-au întâlnit-o niciodată pe Clement, i-ar fi distrus gândul că trăiesc fățiș cu o femeie de două ori mai vârstnică decât mine; dar mătușii mele i-aș fi putut-o prezenta.) Când aveam șaisprezece ani, mătușa Estelle a murit într-un accident de automobil. Am suferit mult mai puțin decât m-aș fi așteptat. Pe atunci aveam alte pricini de îngrijorare. Dar mă întristează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
părinții mei n-au întâlnit-o niciodată pe Clement, i-ar fi distrus gândul că trăiesc fățiș cu o femeie de două ori mai vârstnică decât mine; dar mătușii mele i-aș fi putut-o prezenta.) Când aveam șaisprezece ani, mătușa Estelle a murit într-un accident de automobil. Am suferit mult mai puțin decât m-aș fi așteptat. Pe atunci aveam alte pricini de îngrijorare. Dar mă întristează faptul că, deși în felul ei distrat era atât de bună cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
în timp ce sortam niște mărunțișuri pe care le-am adus la Capul Shruff, am dat peste o fotografie a ei. În schimb, n-am putut găsi nici o fotografie a mamei. N-aș putea spune că mamei mele îi displăcea cu totul mătușa Estelle, sau că o dezaproba vehement, deși se cutremura în fața larmei și a băuturii, și nici nu o invidia, pentru că mama nu-și dorea lucrurile lumești care o încântau pe mătușa Estelle. Dar simpla ei existență o deprima îngrozitor, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
putea spune că mamei mele îi displăcea cu totul mătușa Estelle, sau că o dezaproba vehement, deși se cutremura în fața larmei și a băuturii, și nici nu o invidia, pentru că mama nu-și dorea lucrurile lumești care o încântau pe mătușa Estelle. Dar simpla ei existență o deprima îngrozitor, iar vizitele pe care i le făcea îi provocau supărarea și irascibilitatea de care am vorbit mai sus. Poate că unchiul și mătușa mea gândeau că mă cre[te prea strict. Cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nu-și dorea lucrurile lumești care o încântau pe mătușa Estelle. Dar simpla ei existență o deprima îngrozitor, iar vizitele pe care i le făcea îi provocau supărarea și irascibilitatea de care am vorbit mai sus. Poate că unchiul și mătușa mea gândeau că mă cre[te prea strict. Cei din afară, care văd numai regulile de educație rigidă dar nu și dragostea ce le străbate, sunt adeseori înclinați să-i eticheteze pe ceilalți drept „prizonieri“. E lesne de înțeles că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
te prea strict. Cei din afară, care văd numai regulile de educație rigidă dar nu și dragostea ce le străbate, sunt adeseori înclinați să-i eticheteze pe ceilalți drept „prizonieri“. E lesne de înțeles că unchiul Abel cel șmecher și mătușa Estelle cea liberalistă se simțeau înduioșați de soarta tatălui meu și de a mea și o condamnau pe mama pentru ceea ce le apărea lor drept un regim represiv. Și dacă mama bănuia la ei existența unor asemenea considerații, probabil că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
considerații, probabil că suferea și le purta ranchiună; și e posibil ca asemenea resentimente să fi determinat o și mai mare strictețe față de noi. E, de asemenea, cu putință ca, ghicind fanteziile mele copilărești despre „America“, pe care o simboliza mătușa Estelle, să fi simțit un ghimpe de gelozie. Mult mai târziu, m-am întrebat dacă nu cumva își închipuia că tata se lăsa atras de vioaia sa cumnată. De fapt, sunt convins că el nu nutrea nici un fel de sentiment
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să fi simțit un ghimpe de gelozie. Mult mai târziu, m-am întrebat dacă nu cumva își închipuia că tata se lăsa atras de vioaia sa cumnată. De fapt, sunt convins că el nu nutrea nici un fel de sentiment pentru mătușa Estelle, decât în legătură cu ceea ce mă privea pe mine, iar mama trebuie să fi înțeles acest lucru. (Cât de egoist apar, probabil, când mă descriu drept centrul universului părinților mei. Dar eram centrul universului lor.) Până la urmă, am încetat să mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mă privea pe mine, iar mama trebuie să fi înțeles acest lucru. (Cât de egoist apar, probabil, când mă descriu drept centrul universului părinților mei. Dar eram centrul universului lor.) Până la urmă, am încetat să mai aștept cu nerăbdare vizitele mătușii Estelle, deși eram tulburat ori de câte ori venea pe la noi, pentru că o deprima și o enerva pe mama. Casa noastră era întotdeauna „tulburată“ de asemenea vizite, și după aceea era nevoie de o bucată de timp până să-și revină la normal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
în vârful picioarelor, evitând să ne privim în ochi. La școală mă simțeam fericit, deși nu legasem prietenii strânse, nu trăiam momente dramatice, nu aveam profesori venerați, chiar dacă unii dintre ei, ca domnul McDowell de pildă, aveau influență asupra mea. Mătușa, și unchiul se profilau în imaginația mea ca niște mari figuri romantice, pline de semnificație, focare ale unor emoții obscure, într-o copilărie care, în felul ei, era curios de pustie. Și erau totodată figuri îndepărtate, încețoșate, învăluite în nori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Părinții mei au fost extrem de surprinși când, după terminarea războiului, s-a aflat că James se hotărâse să rămână militar de profesie. Spuneau că unchiul Abel era foarte nemulțumit de această hotărâre. El îl vedea pe James în calitate de prim-ministru. (Mătușa Estelle murise.) În ce mă privește, am simțit un fel de bucurie subterană, intuind că James n-o apucase pe calea potrivită. Tocmai începusem să-mi fac oarecare nume în teatru, „voința mea de fier“ dădea roade, iar Clement reprezenta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]