KorAP: Find »[drukola/base=maria & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...207 208 209 ...547 >

13,652 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266

domnule Pérec, Îl sfătui Lucas. - Oriunde s-ar găsi, am să-l fac să plătească... Iar pe tine n-am să te iert niciodată! - Gata, ajunge! Polițistul schiță o mișcare spre Marie. - Nu te Îngrijora pentru nepotul dumitale, el... Dar Marie nu mai era acolo. Mergea spre castelul familiei Kersaint. Ca să poată păstra un anume avans asupra lui Fersen, voia să știe dacă mărturisirea lui Pérec avea să fie confirmată de Arthus și de PM. Se Întreba pînă unde fuseseră În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
cîte una laturile lor obscure. De ce orbire dăduse dovadă voind mereu să creadă că insula ei era o lume ideală, ferită de corupția și de compromisurile care domneau prin alte părți... Masa austeră a castelului se profilă la cotitura drumului. Marie Își Întrerupse reflecțiile trecînd pe sub poarta de intrare pe proprietate. Silueta lui Jeanne ducînd un coș cu rufe se decupa pe fondul apei cenușii a estuarului care mărginea parcul. Marie rămase surprinsă că mama ei venise la muncă. Și se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
părți... Masa austeră a castelului se profilă la cotitura drumului. Marie Își Întrerupse reflecțiile trecînd pe sub poarta de intrare pe proprietate. Silueta lui Jeanne ducînd un coș cu rufe se decupa pe fondul apei cenușii a estuarului care mărginea parcul. Marie rămase surprinsă că mama ei venise la muncă. Și se simți Întristată constatînd, pentru prima oară, că mersul ei Încet și greoi era cel al unei femei bătrîne. De vină era povara pe care o ducea, desigur. Cea a durerii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
se petrecea În familia Kersaint, nu făcuse niciodată nici un comentariu, nu comisese nici o indiscreție. Jeanne se Întoarse auzind zgomotul mașinii parcate. Rămase nemișcată și, cu chipul lipsit de orice expresie, Își fixă cu privirea fata care se Îndrepta spre ea. Marie simți nevoia de a o strînge În brațe, dar răceala și duritatea privirii o opriră, se mulțumi să-și arate tandrețea În tonul vocii. - Mamă, n-ar fi trebuit să vii să muncești... - Dacă aș fi putut sta de veghe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
lacrimi În ochi. - Mamă, nu te război cu mine, te rog. O expresie tristă Îmblînzi fugar chipul lui Jeanne, care Înțelese că Își rănise fata. O sărută iute pe obraz și i-o luă Înainte spre masiva ușă de la intrare. Marie Îi luă coșul din mîini, remarcînd că mama ei nici măcar n-o Întrebase de ce venise acolo. Abia intraseră cînd Armelle de Kersaint Își făcu apariția În hol. Corpul ei uscățiv și plat, prea puțin pus În valoare de un pulover

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
valoare de un pulover cu bluză asortată de culoare bej și de pantofi mocasini, chipul ei ascuțit, lipsit de orice urmă de machiaj, nu erau nicidecum atenuate de colierul de perle etalat peste o clasică eșarfă Hermès. O fixă pe Marie cu o privire rece și precisă ca o radiografie și, fără să-i lase timp să deschidă gura, cu o voce netă și ascuțită, o Întrebă pentru ce venise. Vocea prefăcută a lui Pierre-Marie de Kersaint se suprapuse atunci peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
radiografie și, fără să-i lase timp să deschidă gura, cu o voce netă și ascuțită, o Întrebă pentru ce venise. Vocea prefăcută a lui Pierre-Marie de Kersaint se suprapuse atunci peste aceea a soției sale, răsunînd În austerul vestibul. - Marie Kermeur! Lasă, Armelle, e desigur pentru mine... Marie Înălță capul și-l zări pe PM În capătul scării de piatră. Armelle Își luă ochii de la Marie și Începu să-i dea ostentativ ordine lui Jeanne. - Nu pierde vremea! Ești așteptată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
deschidă gura, cu o voce netă și ascuțită, o Întrebă pentru ce venise. Vocea prefăcută a lui Pierre-Marie de Kersaint se suprapuse atunci peste aceea a soției sale, răsunînd În austerul vestibul. - Marie Kermeur! Lasă, Armelle, e desigur pentru mine... Marie Înălță capul și-l zări pe PM În capătul scării de piatră. Armelle Își luă ochii de la Marie și Începu să-i dea ostentativ ordine lui Jeanne. - Nu pierde vremea! Ești așteptată la bucătărie. Vreau să te depășești cu totul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
de Kersaint se suprapuse atunci peste aceea a soției sale, răsunînd În austerul vestibul. - Marie Kermeur! Lasă, Armelle, e desigur pentru mine... Marie Înălță capul și-l zări pe PM În capătul scării de piatră. Armelle Își luă ochii de la Marie și Începu să-i dea ostentativ ordine lui Jeanne. - Nu pierde vremea! Ești așteptată la bucătărie. Vreau să te depășești cu totul pentru a-l primi cum se cuvine pe dragul de Patrick Ryan! Du-te... Marie Începu să tremure

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
luă ochii de la Marie și Începu să-i dea ostentativ ordine lui Jeanne. - Nu pierde vremea! Ești așteptată la bucătărie. Vreau să te depășești cu totul pentru a-l primi cum se cuvine pe dragul de Patrick Ryan! Du-te... Marie Începu să tremure, intrarea În vechiul conac era Într-adevăr sinistră. Niște armuri păzeau scara din granit; pe ziduri, panoplii de arme vechi și cîteva trofee la fel de vechi accentuau impresia că acolo timpul se oprise cu cîteva veacuri În urmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
impresia că acolo timpul se oprise cu cîteva veacuri În urmă. Intrarea bruscă a Juliettei de Kersaint avu darul să aducă o adiere de primăvară. TÎnăra fată fragilă și Încîntătoare, Îmbrăcată toată În roz, veni spontan s-o Îmbrățișeze pe Marie și Îi șopti vioaie că tocmai o Însoțise pe Aude Pérec pe bac, lăsînd-o În grija bunicii ei din partea mamei. - Ce tot puneți voi două la cale? PM coborîse fără zgomot. Fiica lui Îi adresă un zîmbet de copil cuminte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
lui Îi adresă un zîmbet de copil cuminte și o șterse la etaj. - Ei, cu cine am onoarea? Cu fiica menajerei noastre sau cu fostul ofițer de poliție? PM nu se putea Împiedica să nu fie sarcastic și condescendent, gîndi Marie. Îl cunoștea dintotdeauna, Însă bariera socială și cei zece ani care Îi despărțeau Îi făcuseră să nu schimbe altceva decît cîteva saluturi sau cuvinte banale, deși se Întîlneau regulat. PM o conducea deja pe Marie spre bibliotecă, declarîndu-se Încîntat să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
fie sarcastic și condescendent, gîndi Marie. Îl cunoștea dintotdeauna, Însă bariera socială și cei zece ani care Îi despărțeau Îi făcuseră să nu schimbe altceva decît cîteva saluturi sau cuvinte banale, deși se Întîlneau regulat. PM o conducea deja pe Marie spre bibliotecă, declarîndu-se Încîntat să-i răspundă la Întrebări. - O să-mi ofer plăcerea de a-ți pune și eu cîteva, mi-ar plăcea să știu, ca informație de primă mînă, ce e adevărat din toate bîrfele care circulă acum, susură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
hîrtie și de ceară de albine. PM reîncepuse să trăncănească despre zvonurile care Îi ajunseseră la urechi În legătură cu sosirea comandantului Fersen și cu faptul că acesta Îi retrăsese ancheta Mariei. Conchidea așadar că ea se afla acolo ca persoană privată... Marie Îl Întrerupse mergînd drept la țintă. - Yves Pérec afirmă că voi l-ați plătit pentru a influența votul consiliului municipal... - Cum? Dar e absolut fals! O voce cavernoasă Îi făcu atunci să tresară. - Este Întru totul exact! Marie și PM

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
persoană privată... Marie Îl Întrerupse mergînd drept la țintă. - Yves Pérec afirmă că voi l-ați plătit pentru a influența votul consiliului municipal... - Cum? Dar e absolut fals! O voce cavernoasă Îi făcu atunci să tresară. - Este Întru totul exact! Marie și PM nu-l văzuseră pe Arthus de Kersaint, ascuns În umbra unui fotoliu imens, stînd nemișcat și hieratic. Profilul de vultur al bătrînului ieși Încet din umbră. Marie deveni imperceptibil mai rigidă. În puținele dăți cînd Îi fusese dat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
voce cavernoasă Îi făcu atunci să tresară. - Este Întru totul exact! Marie și PM nu-l văzuseră pe Arthus de Kersaint, ascuns În umbra unui fotoliu imens, stînd nemișcat și hieratic. Profilul de vultur al bătrînului ieși Încet din umbră. Marie deveni imperceptibil mai rigidă. În puținele dăți cînd Îi fusese dat să Întîlnească statura impunătoare și straniul chip al castelanului, nu se putuse Împiedica să nu se simtă impresionată. Acesta continuă cu un calm și o siguranță impozante: - Eu i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Dacă vrei să cercetezi registrele noastre... - SÎnt Încîntat că sînt ținut la curent! Surprinderea și ciuda lui PM păreau sincere. - Două sute cincizeci de mii de euro e o sumă enormă, doar ca să Împiedici familia Le Bihan să mărească fabrica! decretă Marie. Arthus se ridică sprijinindu-se În bastonul cu măciulie de argint. Vocea Îi deveni autoritară. Poziția lui era limpede: contrar lui Loïc care visa prostește la modernitate și contrar celor din familia Le Bihan care, din dorința de cîștig cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
din dorința de cîștig cu orice preț și din vulgaritate, erau gata să denatureze totul, el voia, oricare ar fi fost prețul de plătit, să păstreze aspectul sălbatic al insulei lui, să apere ce mai rămînea din natura de la Începuturi. Marie Își impuse să-l privească drept În față. - Cum explicați faptul că această Înțelegere Încheiată cu Pérec este dezvăluită la primărie și Înfățișată Într-un mod atît de macabru? Bătrînul făcu o strîmbătură de plictiseală. - Habar n-am. Pérec și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
singurii la curent. Doar dacă n-a făcut cumva prostia să-i vorbească nevesti-sii. Și știi mai bine ca mine cît de ușuratică este. Nu-i așa? Își Însoți disprețul din tonul vocii cu o privire stăruitoare asupra tinerei polițiste. Marie simți un val de neliniște, Înțelese că el era deja la curent cu legătura acesteia cu nepotul ei și schimbă imediat subiectul, ridicînd fără să vrea tonul. - Știți cumva dacă a ieșit cineva din castel În noaptea cînd a fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
tău. N-am aici nici un merit, cu mîna pe inimă spun că nu-mi place deloc genul ăsta de bețivăneală cu vin prost și... - Binevoiește și condu-o pe domnișoara, Pierre-Marie. Ordinul căzuse ca tăișul unei ghilotine. Înainte de a ieși, Marie nu se putu opri să nu se mai Întoarcă o dată spre bătrînul arogant. - Vă previn că partida va fi mai greu de jucat cu comandantul Fersen. Ușa se Închise În urma ei. Arthus, izbind sec cu bastonul În podea, Îl făcu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
ei stingherită era un răspuns. Loïc, alb la față și crispat, se Întoarse pe călcîie și urcă În mașină. - Loïc! Loïc, așteaptă! Demarase deja. Coșul de nuiele rămas deschis lăsă să scape plasele din care crabii se cărăbăniră pe dată. Marie Înțelesese din remarca disprețuitoare a lui Arthus că vestea despre legătura dintre Chantal și Nicolas se răspîndise. Acceleră În direcția hotelului. Fratele ei o fi fost el un caracter slab, dar știa de ce accese de violență era În stare. De

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
care luase o Întorsătură urîtă. Un adolescent fusese ucis prin asfixiere cu prilejul unei „probe inițiatice“ la care-l silise grupul. Ancheta demarată de SRPJ din Brest se Încheiase cu varianta accidentului. Presa nu citase numele adolescenților implicați, cu toții minori. Marie Îi ascunsese lui Loïc că descoperise cu ocazia aceea că Nicolas frecventa o sectă, așa-zis druidică, sectă care se folosea de fascinația credulă a tinerilor pentru a se deda unui mărunt trafic de droguri. Își repoșă o dată mai mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
afișase la cimitir. Nu plînsese, refuzase realitatea prea dură și se refugiase În lumea lui imaginară. Loïc, zdrobit de durere, Îi lăsase pe părinții lui să se ocupe de Nicolas. Jeanne Își adora nepotul, dar uneori era lipsită de tandrețe. Marie suferise și ea de aceeași lipsă de afecțiune, astfel că puștiul, la fel ca ea, Își găsea adesea refugiul pe lîngă Milic, a cărui fire tăcută dovedea mai multă căldură decît manierele energice ale soției lui. Capul tînărului lovi violent

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
se culce la Brest cu cine vrei și cu cine nu vrei! Nicolas, răvășit, incapabil să mai asculte ceva, sări la taică-său și Îi dădu un pumn atît de puternic Încît Îl expedie, făcut ghem, pe jos. - Nicolas! urlă Marie care Își făcu tocmai atunci apariția. Se așeză Între ei, dar tînărul, dezlănțuit, o Îmbrînci, repezindu-se din nou la tatăl lui. Ea izbuti cu mare caznă să-l rețină pe băiatul care plîngea de furie, apucîndu-l de mijloc. Loïc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
În casa asta! Nici pe insula asta! De mîine te Închid Într-un loc unde cei de acolo vor ști să te dea pe brazdă, ți-o garantez! - Nu știi ce spui, lasă-mă pe mine să-i vorbesc, pledă Marie. - Nu mai vreau să-i adreseze cineva cuvîntul! - Tată... - Nu mai ești fiul meu! urlă Loïc. - N-ai dreptul să-i spui asta! protestă Marie. Nico, Îți jur că nu gîndește una ca asta! - Afară! Ieși de-aici! Apucîndu-și cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]