5,217 matches
-
23 sau 27), în fiecare șir transversal de solzi din jurul mijlocului trunchiului (fără scuturile ventrale). Solzii dorsali cu doi pori apicali rotunjiți sunt slab carenați longitudinal. Solzi laterali sunt netezi. Pe abdomen au 187-224 (în medie 203-208) scuturi ventrale la masculi și 205-234 (în medie 218) la femele. Scuturile ventrale de pe laturile abdomenului nu formează carene vădite. Au 56-90 scuturi subcaudale. Scutul anal divizat, mai rar întreg. Fiecare solz are o pată cafenie-închisă pe un fond alb-gălbui sau alb-roz. Pigmentul cafeniu
Balaurul dobrogean () [Corola-website/Science/333913_a_335242]
-
vizibilă care se îngustează pe parcurs, caracteristică majorității speciilor genului "Elaphe". Scuturile supralabiale la adulți au o culoare galben-deschisă caracteristică. Irisul ochiului este negru. Abdomenul are o culoare monocromă uniformă galben-pai sau uneori este pătat cu pete brune mici neclare. Masculii adulți sunt mai mari decât femelele și au mai puține scuturi ventrale. Coada masculilor este mai lungă, cu mai multe scuturi subcaudale. Este răspândit în sud-estul Europei (Albania, sudul-estul României, Republica Moldova, sud-estul Bulgariei, nord-estul Greciei, sudul Ucrainei, Turcia europeană), Asia
Balaurul dobrogean () [Corola-website/Science/333913_a_335242]
-
adulți au o culoare galben-deschisă caracteristică. Irisul ochiului este negru. Abdomenul are o culoare monocromă uniformă galben-pai sau uneori este pătat cu pete brune mici neclare. Masculii adulți sunt mai mari decât femelele și au mai puține scuturi ventrale. Coada masculilor este mai lungă, cu mai multe scuturi subcaudale. Este răspândit în sud-estul Europei (Albania, sudul-estul României, Republica Moldova, sud-estul Bulgariei, nord-estul Greciei, sudul Ucrainei, Turcia europeană), Asia Mică (Siria, Liban, Israel), sud-vestul Rusiei (Daghestan), Caucaz (Georgia, Armenia, Azerbaidjan), sud-vestul Kazahstanului, nord-vestul
Balaurul dobrogean () [Corola-website/Science/333913_a_335242]
-
se mișcă fără zgomot, dispărând în caz de primejdie pe sub frunze. Coada se desprinde ușor (autotomie), dar se regenerează mai târziu. În sezonul rece hibernează îngropată în pământ unde intră în amorțire. Iese timpuriu din hibernare - la începutul lui martie. Masculii sunt mai numeroși decât femelele. Jocurile nupțiale încep la mijlocul lui aprilie. Acuplarea are loc în luna mai. Spre deosebire de multe scincide, care sunt ovovivipare, șopârlița de frunziș este ovipară. Ponta depusă la începutul lui iunie constă din 3-4 ouă îngropate în
Șopârlița de frunzar () [Corola-website/Science/333935_a_335264]
-
ochi și colțul gurii (caracteristică pentru genul "Elaphe"). Abdomenul este uniform alb-gălbui. Uneori apar exemplare complet negre (melanice). Șerpii tineri au pete dorsale brun-închise pe spate, iar petele postoccipitale de pe laturile capului sunt mai intense, colorate în galben și negru. Masculii se deosebesc de femele prin numărul mai mic de scuturi ventrale și mai mare de subcaudale. Șarpele lui Esculap este răspândit în centrul și sudul Europei (lipsind în Anglia, cea mai mare parte a Peninsulei Iberice, în țările scandinave și
Șarpele lui Esculap () [Corola-website/Science/333940_a_335269]
-
semiadulte se hrănesc cu șopârle. Exemplarele adulte se hrănesc aproape exclusiv cu rozătoare (șoareci, șobolani) și cu mamifere insectivore (cârtițe), mai rar cu păsări mici și ouăle lor. Împerecherea are loc în lunile mai-iunie și este precedată de jocuri prenupțiale - masculul se încolăcește în jurul corpului femelei, pe care o imobilizează apucând-o cu gura de ceafă. Fecundația este internă. Ponta este depusă în locuri ascunse la vreo lună după acuplare și cuprinde 5-8 ouă albe, de formă alungită (care măsoară 36-45
Șarpele lui Esculap () [Corola-website/Science/333940_a_335269]
-
în mijlocul scutului nazal; scutul frontal mai scurt decât scuturile parietalele; scutul frenal mai lung decât înalt. Din cauza aspectului general și a petei închise de pe cap, mulți îl confundă la prima vedere cu o viperă. Spatele este brun sau brun-roșcat, la mascul, iar la femelă, cenușiu-brun. Desenul dorsal variază, de obicei se văd două sau patru șiruri de pete brun-închise, care pot fuziona, formând un desen vărgat longitudinal sau transversal. Uneori au patru dungi longitudinale mai închise, brune, cu pete negre-brune. Pe
Șarpele de alun () [Corola-website/Science/333954_a_335283]
-
negre-brune. Pe porțiunea posterioară a capului se observă o pată închisă, mare, neagră-brună, adesea scobită posterior sau cu două prelungiri. De la nară, începe o dungă neagră-brună, care trece prin dreptul ochilor până la colțurile gurii. Abdomenul este brun sau roșu-cărămiziu la mascul, cenușiu până la negru la femelă; în regiunea cefalică abdomenul este alburiu. Puii au capul (pileusul) adesea negru, iar abdomenul roșu-cărămiziu intens. Este răspândit în Europa și sud-vestul Asiei. A fost găsit în Sudul Marii Britanii, sudul Norvegiei, sudul Suediei, sudul Finlandei
Șarpele de alun () [Corola-website/Science/333954_a_335283]
-
hrănește îndeosebi cu reptile (șopârle, chiar de mărimea unui gușter, șerpi tineri), rareori cu mamifere mici rozătoare sau insectivore și păsări. Prada este imobilizată prin încolăcire, pe care o sugrumă și apoi o înghite. Împerecherea are loc în lunile aprilie-mai, masculul imobilizează femela, apucând-o de cap și încolăcindu-se în jurul ei. Este ovovivipar, dar adesea depune ouă din care ies curând puii. Femela depune ponta formată din 3-15 ouă în lunile august-septembrie. Puii la eclozare au 125-180 mm și năpârlesc
Șarpele de alun () [Corola-website/Science/333954_a_335283]
-
năpârcă cu cioc, năpârcă cu corn, năpârcă cu nas întors, viperă cu nas este o subspecie de șerpi veninoși din familia viperide ("Viperidae") răspândită în sud-estul Europei, inclusiv în România. Este o viperă mare (cea mai mare din viperele europene); masculii ajung până la 90 cm lungime, femelele sunt mai mici. Se caracterizează printr-un bot ascuțit, prevăzut cu un corn nazal moale, acoperit cu trei (rar 2-4) rânduri de solzi. Au un cap lat, triunghiular, bine separat de gât. Capul este
Vipera cu corn bănățeană () [Corola-website/Science/333965_a_335294]
-
lungime, femelele sunt mai mici. Se caracterizează printr-un bot ascuțit, prevăzut cu un corn nazal moale, acoperit cu trei (rar 2-4) rânduri de solzi. Au un cap lat, triunghiular, bine separat de gât. Capul este acoperit cu solzi mici. Masculii au coloritul de fond cenușiu sau gălbui până la galben-albicios, iar femelele au nuanțe spre brun sau arămiu. Pe spate au o dunga în zigzag, adesea ondulată, formată dintr-o succesiune de romburi. La mascul această dungă în zigzag este de
Vipera cu corn bănățeană () [Corola-website/Science/333965_a_335294]
-
Capul este acoperit cu solzi mici. Masculii au coloritul de fond cenușiu sau gălbui până la galben-albicios, iar femelele au nuanțe spre brun sau arămiu. Pe spate au o dunga în zigzag, adesea ondulată, formată dintr-o succesiune de romburi. La mascul această dungă în zigzag este de culoare brună sau neagră și puternic contrastantă, iar la femelă, cafenie sau brună și mai puțin distinctă. Pe laturile corpului se află pete mari închise de culoarea dungii în zigzag. Abdomenul este galben-brun sau
Vipera cu corn bănățeană () [Corola-website/Science/333965_a_335294]
-
de culoarea dungii în zigzag. Abdomenul este galben-brun sau brun-murdar deschis cu puncte închise, brune-cenușii sau negricioase. Vârful cozii este de culoare portocalie până la roșu-cărămiziu, rar galben. Pe cap au o pată în formă de liră, nedistinctă la indivizii bătrâni. Masculii au pe cap și o pată îngustă brună-neagră ce se întinde între ochi și colțurile gurii. Pe mandibulă are două pete mari, negre, pe un fond alburiu. Este răspândită în Tirolul de sud, Veneția, Carintia, Istria, fosta Iugoslavie, România, nord-vestul
Vipera cu corn bănățeană () [Corola-website/Science/333965_a_335294]
-
cu broaște și șopârle. Homeotermele (mamiferele și păsările) sunt mai întâi omorâte prin mușcare și înveninare și apoi înghițite cu capul înainte; poichilotermele (șopârlele și broaștele) sunt adesea înghițite de vii. Împerecherea are loc în aprilie-mai. În perioada de reproducere, masculii pot avea flancurile colorate în roz-roșietic intens. Puii în număr de 4-18 sunt născuți în august-septembrie și au la eclozare circa 20 cm.
Vipera cu corn bănățeană () [Corola-website/Science/333965_a_335294]
-
o talie relativ mică (până la 20 cm), cu capul relativ mic, botul ascuțit cu profil dorsal drept sau convex, gulerul dințat, corpul relativ comprimat dorso-ventral, coada lungă (de 1½—2 ori mai lungă decât corpul) și subțire în partea terminală. Masculii sunt mai mari decât femelele, cu capul mai mare și mai înalt și membrele mai lungi. Coloritul dorsal la masculi este verde intens, cu două dungi dorso-laterale brune, cu pete negre neregulate, mărginite de două linii albe. Pe flancuri are
Șopârlă de iarbă () [Corola-website/Science/333998_a_335327]
-
dințat, corpul relativ comprimat dorso-ventral, coada lungă (de 1½—2 ori mai lungă decât corpul) și subțire în partea terminală. Masculii sunt mai mari decât femelele, cu capul mai mare și mai înalt și membrele mai lungi. Coloritul dorsal la masculi este verde intens, cu două dungi dorso-laterale brune, cu pete negre neregulate, mărginite de două linii albe. Pe flancuri are pete negre cu aspect, de V, de U sau de accent circumflex pe un fond brun-albicios. Treimea posterioară a trunchiului
Șopârlă de iarbă () [Corola-website/Science/333998_a_335327]
-
fiind activi între orele 9-17. Se hrănește cu insecte (ortoptere, diptere, heteroptere, coleoptere, larve de lepidoptere), păianjeni, miriapode, furnici. Are numeroși dușmani, mai ales păsările răpitoare, de aceea foarte mulți indivizi au cozi regenerate. Împerecherea are loc în aprilie-mai, când masculii fugăresc femelele printre tufe. În această perioadă masculii au abdomenul portocaliu intens, iar verdele crud de pe spate contrastează cu negrul. Femela depune ponta în a doua jumătate a lunii mai, de obicei 3-4 ouă îngropate într-o galerie săpată în
Șopârlă de iarbă () [Corola-website/Science/333998_a_335327]
-
insecte (ortoptere, diptere, heteroptere, coleoptere, larve de lepidoptere), păianjeni, miriapode, furnici. Are numeroși dușmani, mai ales păsările răpitoare, de aceea foarte mulți indivizi au cozi regenerate. Împerecherea are loc în aprilie-mai, când masculii fugăresc femelele printre tufe. În această perioadă masculii au abdomenul portocaliu intens, iar verdele crud de pe spate contrastează cu negrul. Femela depune ponta în a doua jumătate a lunii mai, de obicei 3-4 ouă îngropate într-o galerie săpată în pământ, cu dimensiuni 13 x 7 mm. În
Șopârlă de iarbă () [Corola-website/Science/333998_a_335327]
-
Adulții au colorit dorsal brun deschis sau închis, de obicei cu două dungi închise dorso-laterale; adesea are o linie închisă vertebrală. Coada închisă, cu nuanțe albastru cobalt-verzui. Abdomenul este portocaliu sau galben deschis și pătat cu mici puncte negre la masculi, gălbui sau cenușiu, nepătat la femele. Juvenilii sunt colorați dorsal brun închis, aproape negru. În România este o specie montană, întâlnindu-se în munți în zona fagului, este frecventă în pădurile de conifere și destul de răspîndită peste 2000 m, în
Șopârlă de munte () [Corola-website/Science/334006_a_335335]
-
pete. Șopârlele tinere au desenul cu dungi longitudinale mai puțin redus, unele dungi sunt neîntrerupte; pe masura ce șopârla îmbătrânește, dungile se segmentează și se reduc; uneori apar dungi închise transversale. Sexele se deosebesc numai după lungimea mai mare a cozii la mascul. Șopârla de nisip în cea mai mare parte a arealului sau trăiește în stepele cu loess și pelin, dar în România preferă nisipurile cu tufe rare de pe dunele litoralului Mării Negre și dunele grindurilor de origine marină; iar în zona cuprinsă
Șopârlă de nisip () [Corola-website/Science/334020_a_335349]
-
se găsesc numai două scuturi. Solzii dorsali sunt alungiți și carenați în partea mediană a spatelui, dispuși câte 34—43 într-un șir. Dorsal are un colorit brun-roșcat, cu o bandă vertebrală destul de lată, ruginie. Abdomenul este fără pete, la masculi galben-verde și verde mai intens pe coapsele posterioare, iar la femele alb sau gălbui. Masculii se deosebesc de femele prin talia mai mică, coada și membrele posterioare mai lungi; trunchiul mai scurt, porii femorali mai dezvoltați, coloritul ventral mai verde
Șopârlă de pădure () [Corola-website/Science/334019_a_335348]
-
spatelui, dispuși câte 34—43 într-un șir. Dorsal are un colorit brun-roșcat, cu o bandă vertebrală destul de lată, ruginie. Abdomenul este fără pete, la masculi galben-verde și verde mai intens pe coapsele posterioare, iar la femele alb sau gălbui. Masculii se deosebesc de femele prin talia mai mică, coada și membrele posterioare mai lungi; trunchiul mai scurt, porii femorali mai dezvoltați, coloritul ventral mai verde. Șopârlele de pădure trăiesc în general izolate (mai rar în grupe), sorindu-se pe taluzul
Șopârlă de pădure () [Corola-website/Science/334019_a_335348]
-
rezultatele nu sunt concludente. Ibexul din Pirinei a avut blana scurtă, care variază în funcție de anotimpuri. În timpul verii părul ei este mai scurt, iar în timpul iernii părul ei este lung și mai gros. Părul de pe gâtul ibexului rămâne în toate anotimpurile. Masculi și femelele de ibex ar putea fi distinse din cauza diferențelor de culoare, blana și corn. Masculul are culoarea maro gri decolorat în timpul verii, și sunt decorați cu negru în mai multe zone pe corp, cum ar fi coama, membrele anterioare
Ibexul din Pirinei () [Corola-website/Science/334519_a_335848]
-
verii părul ei este mai scurt, iar în timpul iernii părul ei este lung și mai gros. Părul de pe gâtul ibexului rămâne în toate anotimpurile. Masculi și femelele de ibex ar putea fi distinse din cauza diferențelor de culoare, blana și corn. Masculul are culoarea maro gri decolorat în timpul verii, și sunt decorați cu negru în mai multe zone pe corp, cum ar fi coama, membrele anterioare și frunte. În timpul iernii, Ibexul este mai puțin colorat. Masculul devine dintr-un maro cenușiu la
Ibexul din Pirinei () [Corola-website/Science/334519_a_335848]
-
diferențelor de culoare, blana și corn. Masculul are culoarea maro gri decolorat în timpul verii, și sunt decorați cu negru în mai multe zone pe corp, cum ar fi coama, membrele anterioare și frunte. În timpul iernii, Ibexul este mai puțin colorat. Masculul devine dintr-un maro cenușiu la un gri monoton și unele zonele în care a fost cândva negru, a devenit plictisitor și decolorat. Ibexul feminin pe de altă parte, ar putea fi confundat cu un cerb de la blana sa maro
Ibexul din Pirinei () [Corola-website/Science/334519_a_335848]