6,725 matches
-
să ocupe dă Souza, care ie mâna dreaptă a lu Gouveia, ăla de la Cataplasmele Pereyra - știi tu - care data trecută s-a impus și ca Tapioca Științifică. Tapioca, care trăiește doar pentru Cataplasmă, ie Încasator acolo și nu-i dă mirare că, dat de-a berbeleacu, a pus În circulație atâtea biglieti dă până În zero cinzeci câte n-a văzutără Împreună nici Nebunu Calcamonía, care a fost priponit când zugrăvea caraghioz primu lui bigliete. Da oamenii lu Souza nici că iera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Avenida de Mayo, ca să nu mai zic nimic dă fermulița unde, ca să-și facă pretinele să râză, l-a făcut pă micuțu gaucho protagonic să crează că să Înamorase dă iel și la coadă - să nu te dezlipești bucăți dă mirare! - s-a aprins pă bune și i-a Însurat capitanu dă piroscaf care făceau cu iel o croazeră la Ushuaia, fincă nainte de toate tre să le știm p-ale noastre. O cinebijuterie cu Înteresu ei pentru docent; pen’ că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
masă prăzulie, mi-am plombat-o cu al doilea hau-hau și, fără baremi să-i dau mâna, am ieșit pă repede nainte, ca unu care Îi ie teamă că se răcește terciu. Luni, la ora fixată, mare mi-a fost mirarea când am dat În plină Constituție dă tânăru Cárdenas care, c-o moacă severă, mi-a Înmânat un plic. Când l-am dășchis știi tu unde, năuntru iera paraii. Nu știu dă ce-am ieșit cu gându numai la cârnați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mare ospitalitate, pentru a-i da acelui gabacho o lecție de politețe de pe vremuri. Abia a ajuns insolitul caz la urechile lui Zúñiga, că ăla a și aflat cum să se alăture ghinionistului străin. Care n-avea să-i fie mirarea când l-a văzut pe gigant Încercând să-i sărute inelul și strigând, În timp ce dansa o jota: — Oui, oui, musiú. Trăiască Napoleon! Sau altă mică pildă. De la o mie opt sute patruzeci și ceva, imaginea pe care ne-o facem despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
miră, dar în vîrsta lui adevărată continuă efortul de a-și urni soarta ca pe o avalanșă. Tînărul Doctor a sesizat asta. Îl intreabă: “-Ce te-a apucat să-ncepi lucruri din astea de neînțeles care nu pot stîrni decît mirare și spaimă? Se spune că omul le înțelege abia atunci cînd nu le mai poate împărtăși nimănui. Iar cei ce se întorc totuși de acolo, din zona de cumpănă a întelegerii, păstrează un secret ca amnezia groazei capitale. Trăiesc de
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
beție: să lași puterea liberă, fără rost, înfruntînd ultime, vînturile și de aceea să exclami peste trupurile viermuind dulceag: „-E Pace pretutindeni!” V. din spital observ cum acele indicatoare o iau razna. „-Cedează inima!”-țipă reanimatorul. „-Nu,“-răspunde Doctorul stîrnind mirarea celor din jur: „-E diavolul lui. Îl scutură din cînd în cînd.” Trupul depășește criza și becurile își reiau pulsațiile ritmice. V. tînăr trece dintr-o lume moartă în alta în care toți sînt bolnavi de o dementă amăgire. Cred
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
e un monstru îmbătat cu sine! Pentru că el trăiește în utopia că, dincolo de masochista sa gîndire, prin aburii inutilității sale schimbate în alcool, mai pîlpîie încă un zeu pe care-l poate prinde în mînă și strînge tare. Cu mare mirare îl ascultă tînărul Doctor. Nu sar putea spune că cele auzite nu l-au tulburat și pe el. V. tînăr continuă: „-Ce dovadă mai vrei?”-întreabă el. „-Viața pare năpădită de demoni. În bestialitatea multiplicării și creșterii sale își siluiește
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
iese din încăpere. Scriitorul V., amestec de tînăr și matur, încerc uluit o senzație nouă reîntorcîndu-mă lovit în familie. Părîndu-mi c-o regăsesc pe Elena. Și-apoi, copiii. Întîi e spaima de ființele gingașe și sîcîitoare apărute din neant. Apoi mirarea în fața gălăgiei lor căreia nu-i poți ghici intențiile... Și spaima de fragilitatea lor atît de dezarmată în fața bolilor lumii. Și, în final, cînd încep să se miște, să ceară și să semene cu tine amintindu-ți speranțele și entuziasmul
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
mai rătăceau cete de luceferi osteniți de albăstreala timpului. Zorile aveau imensitatea lor de dureri. Amețeala întunericului îmi strecura câte o șoaptă. Să nu mă plângeți că sunt atât de aproape de liniștea universului unde nimeni nu urăște pe nimeni. Nici o mirare nu-mi va smulge trupul și arunca în străzile dușmănoase ale saltimbancilor cei făcuți fără vedere și auzul omenirii. Nesperată destrămare sub ochii mei am putut vedea. Mam clătinat pe picioare și-n cele din urmă mi-am luat zborul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
a nu merge la serviciu. Nu-i venea să creadă că este acasă. S-a putut trezi târziu, nu la cântatul cocoșilor, când cerul abia se mijea sub lumina roșiatică a răsăritului de soare. Ieșise în curte și privea cu mirare florile din fața casei, proaspete, pline de sănătate și culoare. Orânduite de mama sa, potrivit perioadei în care trebuiau să înflorească, păreau a fi aliniate după o regulă foarte strictă, ce nu se încălca în nicio primăvară. Erau ronduri ovale, pătrate
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
foarte importantă pentru că ne pregătește pentru școală, ca să ne fie mai ușor să devenim elevi silitori. Da, ai dreptate... Dacă eram fată, sigur mi-aș fi ales această meserie. Întoarse capul și se uită pe fereastră. Mare i-a fost mirarea când a văzut într-un sat, de la marginea pădurii, la porți, mese încărcate cu legume și fructe: cartofi, roșii, ceapă, varză, prune, mere și altele, aranjate frumos în coșuri și săculeți . Mașina circula cu viteză redusă și atunci îndrăzni s-
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
le vedeam cum își dădeau coate zicând: „Uitați-vă la ea, uitați-vă cât e de mare! Chiar crede că niște rochițe măsura patruzeci și doi, ca noi, o să se poată mula pe corpul ăla măsura cincizeci? Nu-i de mirare că bărbatu-său a fugit cu altă femeie!“. Știam ce gândesc. „Te-ai lăsat dusă de val. Și mereu ai spus că n-o să te lași. Ne-ai dezamăgit și te-ai dezamăgit singură.“ — Îmi pare rău, le-am explicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
că „Îmi pare rău, oameni buni, a fost o alarmă falsă, m-am întors și de data asta va trebui să vă faceți și mai multe griji decât v-am forțat să vă faceți până acum“. Așa că nu era de mirare că arătau ceva mai încărunțiți și cam înspăimântați. —Slavă Domnului, a zis mama când m-a văzut. Am crezut c-ai pierdut avionul. Îmi pare rău, am spus izbucnind din nou în lacrimi. Ne-am îmbrățișat cu toții, apoi mama și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nefericită. —Ai dreptate, a cedat Anna, turnându-mi un pahar de vin, ca de la o împătimită a alcoolului la alta. Toarnă-n tine. Cred că a trecut multă vreme de când n-ai mai avut voie să bei. Nu-i de mirare că sugi la greu. Păi, chiar că a trecut mult timp de când n-am mai putut să beau nimic. Dar nu de asta sunt așa de disperată să mă îmbăt, i-am explicat. —A? m-a întrebat ea fără cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de el. Dacă eram cu douăzeci de ani mai tânără, l-aș fi luat la o testare. Eu n-am spus nimic. Eram nițel supărată. —Mai mult, a continuat mama. Și lui i-a plăcut de tine. Nu-i de mirare că pe Helen au apucat-o dracii. —Asta-i o prostie! am protestat cu vocea ridicată. — Nu e o prostie, mi-a replicat mama calmă. A fost limpede că i-a plăcut de tine. Deși, a continuat ea pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
am stat într-o tăcere relaxată, bând cafea și mâncând brioșe, înconjurați de sacoșele mele care zăceau împrăștiate. Adam era ocupat: se juca cu Kate, o admira, îi examina degețelele și-i atingea fețișoara drăgălașă. Avea o expresie de adâncă mirare, aproape de tânjire, care m-a cam alarmat. Ce mai ziceam de Laura? m-am gândit. Adam e pedofilul! — Crezi, a zis el gânditor, vorbind cu mine, dar continuând s-o privească pe Kate, că dacă n-ar ști adevărul, oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fost teamă că nu mă întorceam. Natural, partea răutăcioasă și cinică din mine a decis că James nu mai făcuse sex și nici nu mai avusese cine să-i spele lucrurile de când se mutase de la Denise, așa că nu era de mirare că mă aștepta cu înfrigurare. Dar, în același timp, era ceva neobișnuit să simt că James mă dorea sau că avea nevoie de mine. Asta după felul rece și condescendent în care mă tratase cât timp fusese în Dublin, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nu s-a născut o reală prietenie, n-a fost timp suficient, era noapte și așa mai departe. Dar a existat o acea empatie inscrutabilă ce se ivește Între doi oameni suferind de boli oarecum nervoase, bazată pe lecturi comune, mirări, perfuzii, creație și un constant crescător respect. L-am vizitat pe Cristi acasă de cîteva ori, lucru care nu mi s-a Întîmplat cu prea mulți scriitori sau oameni, și recunosc că afirmația televizată a lui Cristian Tudor Popescu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
unui român, Înjunghierea lor nefilmată, mi-a amintit de scena cu meșterii zidari ai lui Tarkovski, cărora li se scot ochii În pădure. Și mai crudă decît la Tarkovski, tocmai pentru că nu e explicită. Sau, altfel, pentru că surprinde, pune semnul mirării În pupila lui Mitică. Neavîndu-și rostul Într-o asemenea lume. Ar mai fi și căința românească a lui Vișan Înfricoșat de gîndul morții În bucătărie, rugăciunea spusă disperat printre oale, cu fața ascunsă de castroane, Îngenuncherea care nu poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
jumătate, lipsind partea cu „Dumnezeule, nu”. Nici nu mai știi cine-i mai inteligent, spectatorul sau regizorul. Păcat că regizorii scriu asemenea cărți de unde cineva rău intenționat poate pricepe exact cît Îl duce mintea, fără să priceapă Însă de ce atîta mirare artistică, În definitiv publicul (și actorii) este același, cel din Începutul Odiseei spațiale, neschimbat, maimuțele sînt sentimentale, pun mîna pe femur, reacționează identic de la facerea lumii pînă-n ziua de azi. Mărturisesc că de multe ori mă apucă și pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a Întors de-acolo de unde se desprinde ideea că revoluția a fost făcută de miile de sugative disperate din fabrici și uzine se tem pe Înserat parveniții senatori, dați afară tot la revoluție din șantierul naval. Așa că nu-i de mirare că lui Fane i se pune gînd rău. Care i se și aplică, spre sfîrșitul filmului, prin Împușcare În inimă din elicopter. Între timp, cuplul proletar se destramă. De ce se destramă: pentru că băiatul cel mic fură, apoi ajunge-n București
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
evreii și arabii-n cap, În Africa, cînd totul este atît de masiv, la scară planetară, mai ales cinematograful american din nord și televiziunea sudului cu Antonele ce parcă nu-s aievea și-un umor xerografiat care-ți dilată glanda mirării, În zilele noastre deraiate cînd nu te mai așteptai să se acorde pe peliculă ca și-n realitate nici cea mai mică importanță lucrurilor gingașe fiindcă desuete, regulilor de circulație pe potecuța meditației, instrucțiunilor de folosire a scoarței cerebrale alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să privească la televizor și să aibă grijă de grădină și apasă, cu figura unui om care știe ce vrea, un buton, apoi altul, voia să schimbe canalul, ăsta cu negrii supărați nu-i plăcuse defel, spre marea lui legitimă mirare imaginea nu se schimbă, afro-americanii rîd și el o pornește pe mijlocul autostrăzii spre casa albă din fundal cu melonul pe cap. Scenariul capătă viteză În clipa-n care bietul grădinar este lovit nu prea tare de mașina lui Shirley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Bennent, Mario Adorf, Angela Winkler (nu știu cine pe cine interpretează, n-are importanță, numele lor sună urît), Daniel Olbrychski. Marele premiu la Cannes, Oscar pentru cel mai bun film străin al anului. Premii care ridică semne de Întrebare dacă nu de mirare. În primul rînd, ca să te Încumeți să faci film după o carte monumentală, În care elementul fascinație este dat de o voce, ar trebui să ai cîteva scăpărări de geniu. Dacă nu le ai, și Schlndorff nu le are nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
așa ceva În carte, o puteți Întreba pe Nora Iuga, excepționala traducătoare a lui Gnter. Oskar nu este, mai Întîi de toate, un personaj obișnuit neobișnuit, ci o cutie de rezonanță care povestește, se miră și nu se miră de ce vede, mirarea are proporții naționale, e bolnav de nervi la modul teoretic, practic și nesfîrșit ironic, e pitic, poate suferă, poate nu, se pare că nu iubește pe nimeni din jurul său, exceptînd-o oarecum pe Maria, căreia Îi provoacă stări euforice turnîndu-i praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]