KorAP: Find »[drukola/base=mitic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...207 208 209 ...214 >

5,342 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

și motive ornamentale, neobișnuit de asemănătoare cu cele leptolitice din aceleași localități: unii cercetători consideră că „venerele” au devenit „zeițe-mamă”. Dacă această continuitate este speculativă, nu se poate spune același lucru despre marele fenomen care are loc concomitent: uniformitatea imaginilor mitice și a simbolurilor care unesc primele societăți agrare din zona Europei sud-orientale. Asemănările sunt atât de accentuate, schemele conceptuale și grafice atât de recurente În spațiu și timp, Încât ne pot duce cu gândul la o religie autentică, prima (În

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
și nord, organizare ce implică o sedentarizare profundă, apariția diviziunii muncii și a instituțiilor politice și religioase. Cele mai elocvente vestigii sunt sculpturile, care dau mărturie despre aspecte ale vieții, altfel inaccesibile arheologului, precum moda Îmbrăcămintei, ceremoniile religioase și imaginile mitice. După Gimbutas, societatea Europei arhaice era caracterizată de dominația femeii și de venerarea unei zeițe principale și universale, care Întrupa principiul creator, izvor și ritm pentru tot: viață, fertilitate, naștere. Elementul masculin, uman și animal, reprezenta puterile spontane și stimulante

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
500 și 2 500 Î.Hr. „Zeița creatoare”, sub diferitele sale aspecte, a fost mai apoi puternic Înlocuită de zeii, În mare parte masculini, ai indo-europenilor, iar ceea ce s-a dezvoltat ulterior a fost un mélange al celor două sisteme mitice, cel european arhaic și cel indo-european. Despre religia Europei arhaice nu vorbesc numai treizeci de mii de statuete, modelate sau sculptate În cele mai diferite materiale (printre care pentru prima dată aurul și arama), ci și o mare cantitate de

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
și arama), ci și o mare cantitate de vase ornate, obiecte liturgice, altare, modele de sanctuare, situri cu sanctuare autentice, figurate pe ceramică sau pe pereți și semne grafice convenționale simbolizând idei abstracte (ideograme). În patru milenii de viață, imaginile mitice și cultuale evoluează spre reprezentări mai naturaliste și descriptive, mai puțin Închise În vechiul lor simbolism ezoteric. Și dacă este adevărat că lumea egee ajunge să constituie un fel de relicvariu al moștenirii, chiar și contaminate, a Europei arhaice, atunci

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
segmentar”. Într-un asemenea cadru se afirmă o formă aparte de religie a strămoșilor și, odată cu aceasta, atrage atenția și grija foarte răspândită pentru fecunditatea feminină. Este vorba despre o epocă a cărei amintire a fost celebrată ca un ecou mitic În textele chineze antice: de exemplu, erou străvechi, Shen-Nong i-a Învățat pe oameni agricultura pe când „aceștia trăiau folosindu-se de cerbi” și „aveau grijă de mame, dar nu și de tați”. Mărturiile religioase devin clare odată cu apariția culturii Longshan

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
sacre; Mezoamerica, cca 5 000 Î.Hr.), dar numărul lor crește vertiginos odată cu nașterea societății agrare sedentare În stadiul formativ (din mileniul al III-lea și după). Ne limităm doar la constatarea surprinzătoarelor convergențe cu fenomenele europene: statuete și simboluri mitice legate de apartenența la grup; reprezentări ale femeii fertile; obiecte rare sau exotice capabile să inspire emoție sacră; muzică și dans cu măști și costume; tumuli mortuari și obiecte funerare prețioase; utilizarea substanțelor care induc ebrietate sau extaz, obținute din

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
sau religii oculte ( În privința cărora, locurile ascunse ale megaliților se alătură peșterilor); În același timp, după chipul și asemănarea omului și ale animalului, sunt inventați zeii. Aceștia au și ei istoria lor care se schimbă odată cu omul. Cunoașterea tainică și mitică, noțiunile cosmologice trec În mâinile capilor societății și, când aceasta se Împarte În clase și se stratifică, și zeii urmează același model, organizându-se În panteonuri ierarhice. Limbajul și proprietățile spațio-temporale ale mitului cedează definitiv locul „linearității” simbolurilor: un limbaj

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
există multe altele, susținute de centre urbane mai puțin importante. De asemenea, despre divinitățile prezente În lista sumară de mai sus se poate spune că au, fiecare dintre ele, o personalitate autonomă care nu se mărginește la o singură funcție mitică și care o sustrage de la schematizarea ce ar face din ea o figură divină angajată mereu Într-un domeniu bine definit. Bastetxe "Bastet" este zeița bucuriei și a dansului, dar este și divinitatea ai cărei preoți sunt specializați În vindecarea

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
mai ușor de Înțeles, dacă ne gândim la situații ca aceea În care Osirisxe "Osiris" spune: Tu vii Împotriva mea (is.kr.i) și numele său devine Sokaris (Skr) (1256c); cuvântul are eficacitatea de a crea realitatea - fie chiar și mitică - zeului Sokarixe "Sokari" ca o formă a lui Osirisxe "Osiris". În concluzie, jocurile de cuvinte și structurile În care cuvintele se articulează sunt pline de sens. Nu este deci nimic uimitor În faptul că există divinități care sunt doar cuvinte

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
pe care aceste Învățături le propun, le putem totuși sublinia caracterul social: ceea ce se cere este ca viața colectivității să se desfășoare În liniște. Virtutea constă În adaptarea la exigențele unei vieți sociale ordonate - acel „stat”, care În brahilogia limbajului mitic egiptean este divinizat ca „rege”. Laicitatea fundamentală a societății egiptene din epoca piramidelor este posibilă, deoarece toată experiența religioasă se polarizează În acest cult colectiv care constă În supunerea față de valorile regale. Nu trebuie totuși să ne lăsăm Înșelați de

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
precise, să dobândească acum o nouă vigoare. Culegerile magice 3 ne arată modele diferite și formulări posibile. Există adevărate imnuri adresate divinității (pe unele le regăsim ca atare În contexte rituale oficiale) care se recitau cu anumite corecturi; există povestiri mitice care prefigurează cazul special de care se ocupă magul și care, de multe ori, fac aluzie la mituri pe care nu le cunoaștem (probabil fictive) și care trebuie să aibă valoare de model pentru reușita descântecului; se găsesc și Întrupări

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
care apar și În Învățătură pentru Merikara și În care sunt prezentate ca dovezi ale grijii și iubirii zeului pentru oameni, acestea devin material pentru speculații specializate; și, de multe ori, calitatea de zile faste sau nefaste derivă din fapte mitice care, la origine, au avut loc În acea zi; desigur, sensul religios s-a pierdut În concretețea manualului practic. 21. O TEOCRAȚIETC "21. O TEOCRAȚIE" Epoca ramsidă se continuă cu o serie de domnii În timpul cărora vigoarea statului Începe să

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Kauketxe "Kauket"), nedefinitul (Huhxe "Huh" și Hauhetxe "Hauhet"), necunoscutul (Amunxe "Amun" și Amaunetxe "Amaunet"). În acest Întuneric se formează un tumul inițial deasupra căruia, dintr-un ou misterios, se naște soarele, Raxe "Ra", și se pune Început lumii. Unele texte mitice pot fi datate, altele nu. Dar există o summa a cunoașterii teologice care a fost salvată, din dorința de a supraviețui Într-o lume care Începuse să se transforme spiritual și intelectual. Explicațiile teologice rămân În continuare cele pe care

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
exclusiv de simboluri, cum se Întâmplă frecvent În kudurru - pietrele de la granița perioadei casite 1 și a celor ulterioare. Simbolurile sunt generice, cum ar fi: coroana, coarnele, razele, sceptrul, funia de măsurat, anumite haine caracteristice, stele, diferite animale reale sau mitice. Există apoi simboluri proprii, cum ar fi discul solar pentru sumerianul Utuxe "Utu" (akkadianul Șamaș), sau luna nouă pentru sumerianul Nannaxe "Nanna"-Su’en (akkadianul Sinxe "Sin") etc. Din cauza sincretismului religios răspândit, simbolurile pot fi doar rareori raportate În mod

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
mâinile lui Ti³matxe "Tia>mat", care i le Încredințează lui Kinguxe "Kingu". Mardukxe "Marduk" intră În posesia lor după ce Îi Înfrânge pe amândoi. În schimb, mitul lui Anzûxe "Anzû", „Tabliele Destinelor” se află În posesia lui Enlilxe "Enlil". Anzû, pasărea mitică a furtunii, reprezentat ca un vultur cu cap de leu, dorește să intre În posesia lor și spune (tab. I, col. III, 14-17): Vreau să mă fac stăpânul „Tablielor Destinelor”, eu! Vreau să stăpânesc poruncile tuturor zeilor! Îmi voi Întări

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
personificate și devenite astfel divinități aparente. În En¿ma eliș (sfârșitul tab. VI și tab. VII În Întregime) apar 50 de „nume” ale lui Mardukxe "Marduk"; acestea pot părea alte divinități, Însă, În realitate, nu sunt decât epitete sau personificări mitice. Un alt exemplu: trebuie să recunoaștem că nu există două divinități Kittuxe "Kittu" („Drept”) și Mșșaruxe "Mșșaru" („Dreptate”), ci, atunci când apar În imnul de laudă al zeului dreptății Șamaș, acestea sunt două atribute caracteristice aceluiași zeu. Totodată, există multe dubluri

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
În această calitate este adesea venerat și invocat. Cunoaștem multe rugăciuni și imnuri În cinstea sa. Cultul său a reușit să pătrundă inclusiv În Asiria. Soția lui Mardukxe "Marduk" era ßarpanștu(m), „Cea care strălucește ca argintul”. Emblema sa este miticul mușhușșu, un șarpe sau dragon cu solzi, coarne, limbă bifurcată, ac de scorpion cu labele anterioare de leu, iar cele posterioare de vultur. Astrul lui Marduk este Jupiter. b) Assurxe "Assur" Assurxe "Assur", al cărui nume a ajuns la noi

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
miturile sumeriene Enkixe "Enki" și Nima¿, Lugal-e (afirmație implicită), Lauda Sapei (sumerian) și Cearta dintre Oaie și Grâu (sumerian); miturile akkadiene sunt Atra¿asșsxe "Atrah~asșs" și En¿ma eliș; textul, akkadian și acesta, Lucrarea creatoare a lui Ea; textul mitic bilingv KAR-4. Conform narațiunii din Atra¿asșsxe "Atrah~asșs", tab. I, 194-243, ideea de a crea omul pentru a-i substitui pe zei În muncă a aparținut zeului Înțelepciunii Enkixe "Enki"/Ea. El i se adresează astfel zeiței creatoare Nintuxe

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
muntelui Wașittaxe "Wașitta" și a femeii mamă a „Argintului”. Despre zeița Iștarxe "Iștar" cunoaștem două episoade de seducție, unul care Îl implică pe Ullikummixe "Ullikummi", iar celălalt pe ¾eddamu, cărora zeița li se arată goală. În schimb, În alt episod mitic, Iștar este supusă unei agresiuni din partea muntelui Pișaișaxe "Pișaișa". În mitul „cananean” aș lui Alkunirșa și Așertuxe "Așertu", zeița Așertu este cea care Încearcă să-l seducă pe zeul furtuniixe "zeul furtunii". Există atestări și despre relații ale zeilor cu

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
permitea identificarea cauzei care produsese situația pentru care se consultase oracolul; după cum pe bună dreptate s-a remarcat (Archi, 1991), cercetarea oraculară oferea un diagnostic al situației, al cărei tratament era constituit de ritualul magic. 6. MITULTC "6. MITUL" Patrimoniul mitic hitit, transmis atât prin opere narative, cu caracter literar, cât și prin mituri, inserate În ritualuri magice și festive, este foarte variat și complex; la formarea sa au contribuit elemente culturale de diferite origini, anatoliene sau extra-anatoliene, așa cum reiese din

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
anatoliene sau extra-anatoliene, așa cum reiese din unele mituri bilingve (hatico-hitite și hurrito-hitite), asimilate și reelaborate În mod autonom de scribii și preoții din Hattușaș. Tipologia textelor mitologice nu conduce la un singur model, ci variază În funcție de originea și funcția motivelor mitice; Înșiși hitiții disting trei tipuri principale de texte: invocațiile/evocările, povestirile și cântecele (Pecchioli Daddi-Polvani, 1990). Există totuși numeroase fragmente care, atât În hitită, cât și În alte limbi (hatică, hurrită, luviană, palaică), nu pot fi trecute În categoria miturilor

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
modelul tipic al altor „mituri ale zeului dispărut”; aici, dispariția zeului-Soare determină apariția unei ființe, numite ¿a¿¿ima, poate „ger”, care se opune zeului furtunii, căruia Îi contestă supremația și Îi răpește pe toți zeii chemați să-l Înfrunte. Motivul mitic al zeului dispărut poate fi integrat temei luptei unui zeu suprem al panteonului Împotriva unui dușman monstruos, care, după câteva victorii inițiale, este Înfrânt, lucru despre care dă mărturie, de exemplu, mitul balaurului Illuyankaxe "Illuyanka". Un alt episod magic legat

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
zeului furtunii. Prezența miturilor care aparțin acestui ciclu de divinități de origine hurrită și mesopotamiană, existența unor fragmente ale mitului lui Ullikummixe "Ullikummi" În limba hurrită demonstrează Încă o dată complexitatea și bogăția tradițiilor culturale care au contribuit la elaborarea patrimoniului mitic de la Hattușaș. Mai există și alte „cântece”, cum ar fi mitul vânătorului Keșși, o amplă narațiune din care deținem fragmente În hitită și hurrită, și mitul eroului Gurparanzahxe "Gurparanzah"Î, două compoziții elaborate probabil pe baza unor mituri străvechi despre

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Keșși, o amplă narațiune din care deținem fragmente În hitită și hurrită, și mitul eroului Gurparanzahxe "Gurparanzah"Î, două compoziții elaborate probabil pe baza unor mituri străvechi despre vânătoare, care atestă procesul de contaminare continuu la care erau supuse motivele mitice provenite din diferite culturi. Același fenomen caracterizează și cele două „cântece” de origine mesopotamiană, mitul lui Ghilgameșxe "Ghilgameș", din care s-au găsit la Boghazköy fragmente dintr-o variantă hitită, una hurrită și una akkadiană, precum și mitul babilonian al potopului

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
În sumeriană a unui text sau grafia sumeriană a unui teonim nu sunt Îndeajuns pentru a exclude legături, chiar profunde, cu tradiția locală. Mărturii de prima importanță despre cult sunt considerate textele care atestă credința În intervenții actuale, și nu mitice, ale divinității. Între acestea intră colofoanele tratatelor, În care se invocă veghea divină: aici apar zeul solar Utuxe "Utu", Zababaxe "Zababa" e Nisabaxe "Nisaba", În vreme ce În calitate de garanți sunt din nou invocați Utu, Adaxe "Ada" (formă arhaică a lui Hadduxe "Haddu

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]