KorAP: Find »[drukola/base=monstru & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...207 208 209 ...217 >

5,408 matches

Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397

spre ea, deși ambarcațiunea era încă la remorca monstrului. Ajungînd în curînd în dreptul acestuia, Stubb își propti genunchiul de tachetul rudimentar și începu să-și înfigă lancea în balena care fugea; la ordinele secundului, ambarcațiunea se trăgea înapoi din calea monstrului ce se zvîrcolea îngrozitor, apoi se apropia din nou de el, pentru a-l lovi din nou. Șuvoaie roșii curgeau acum din toate părțile balenei, întocmai ca pîraiele pe-o colină. Trupul chinuit nu i se mai rostogolea prin apă

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
strigă el către primul vîslaș, în clipa cînd furia balenei epuizate păru să se domolească. Mai aproape și mai aproape! Iar ambarcațiunea se lipi de coasta balenei. Aplecîndu-se peste prova, Stubb își răsuci încet lancea lungă și ascuțită în trupul monstrului și o ținu acolo, scormonind cu mare grijă, ca și cum ar fi căutat meticulos vreun ceas de aur, pe care balena ar fi putut să-l înghită și pe care el s-ar fi temut să nu-l spargă, înainte de a

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
să nu-l spargă, înainte de a-l scoate de-acolo. Dar acel ceas de aur era însuși sîmburele vieții animalului; Stubb îl atinse, căci, ieșind din starea-i de letargie pentru a intra în agitația de nedescris a agoniei sale, monstrul se bălăci în propriu-i sînge și se înfășură într-o impenetrabilă spumă clocotitoare. Ambarcațiunea primejduită se trase numaidecît înapoi și ieși orbește, cu mare greutate, din acel amurg fantastic la lumina limpede a zilei. Balena, parcă mai potolită, se

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
și contractîndu-și spasmodic răsuflătoarea, cu un soi de horcăit sacadat și șuierător. în cele din urmă, valuri de sînge închegat țîșniră, ca drojdia purpurie a unui vin roșu, în văzduhul înspăimîntat, apoi căzură în mare, scurgîndu-se pe coapsele încremenite ale monstrului. Inima îi plesnise! Ă E moartă, domnule Stubb, zise Daggoo. Ă Da, ambele pipe s-au stins, răspunse secundul. Și scoțîndu-și-o pe a sa din gură, Stubb îi scutură scrumul pe apă și rămase o clipă să privească, gînditor, enormul

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
ți-s încordați la culme, nu poate ști nimeni dacă nu-ncearcă personal. Eu, de pildă, nu sînt în stare să chiui și în același timp să muncesc din răsputeri. Așadar, în această stare de încordare, zbierînd într-una, cu spatele la monstru, bietul harponist aude deodată strigătul înnebunitor: „Ridică-te și atinge-o!“ El trebuie atunci să lase din mînă babaica și s-o fixeze, apoi să se întoarcă pe jumătate, să-și ia harponul din cavalet și, cu puterea ce i-

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
acesta, șansele se dublează. Se întîmplă însă foarte adesea ca, din pricina fugii năprasnice, instantanee a balenei lovite de primul fier, harponistul să nu poată, oricît de fulgerătoare i-ar fi mișcările, să înfigă și cel de-al doilea fier în monstrul care se zvîrcolește. Totuși, cum acest al doilea fier e legat de saulă, iar saula se desfășoară repede, trebuie neapărat ca el să fie azvîrlit peste bord, oricum și oriunde, căci altminteri toți marinarii din ambarcațiune ar fi puși într-

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
porunci să legăm bine balena pentru la noapte, se întoarse în cabină și nu se mai arătă pînă a doua zi dimineața. Deși în timpul urmăririi balenei, Ahab manifestase, ca să spunem așa, același zel ce-l însuflețea de-obicei, acum, cînd monstrul era mort, căpitanul părea stăpînit de un soi de nemulțumire sau nerăbdare, ori poate chiar deznădejde, ca și cum vederea acelui cadavru i-ar fi amintit că Moby Dick era încă în viață: marea țintă ce-l obseda ar fi rămas la fel de

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
un drumeț se încălzește, pe vreme de iarnă, la focul unui cămin într-un han; pe cînd balena are, ca și omul, plămîni și sînge fierbinte, înghețați-i sîngele și balena va muri! Nu-i oare o minune că acest monstru enorm, pentru care căldura corporală este la fel de importantă ca și pentru, nu-i oare o minune îpînă-și va primi explicația) faptul că îl găsim scufundat pînă la buze în apele acelea arctice, în care trăiește ca la el acasă și

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
existența Balenei Albe și de ravagiile făcute de ea. Agățîndu-se cu nesaț de această știre, Gabriel îl avertizase solemn pe căpitan să nu atace Balena Albă, în cazul cînd aceasta ar fi reperată; în delirul lui demențial, el spunea că monstrul e, nici mai mult nici mai puțin, însuși Dumnezeul „tremuricilor“ îaceștia recunoscînd Biblia). Dar, peste vreun an sau doi, cînd Moby Dick fu observată din vîrful catargului, primul secund, Macey, se arătă nerăbdător s-o întîlnească și cum însuși căpitanul

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-i dea prilejul, în ciuda tuturor amenințărilor și avertismentelor „arhanghelului“, Macey izbuti să convingă cinci marinari să vină cu dînsul într-o ambarcațiune. Porni așadar împreună cu ei și, după multe opinteli și atacuri nereușite, izbuti să înfigă o lance în trupul monstrului. între timp, Gabriel, cocoțat în arboretul rîndunicii mari, gesticula frenetic și prorocea grabnica pierzanie a păcătoșilor care săvîrșeau un asemenea sacrilegiu împotriva Dumnezeului său. în vreme ce Macey, stînd la prova ambarcațiunii, își slobozea, cu întreaga energie a neamului său, sălbaticele chiote

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
fixat un asemenea cîrlig masiv și rudimentar într-o cantitate atît de mare de grăsime. Ei bine, operațiunea aceasta a fost executată de bunul meu prieten Queequeg, care, în calitatea lui de harponist, avea datoria să se urce pe spinarea monstrului, anume în scopul pomenit. Dar în multe cazuri, împrejurările cer ca harponistul să rămînă cocoțat pe balenă pînă la terminarea întregului proces de tranșare și jupuire. Notați că balena e aproape în întregime scufundată, cu excepția părților supuse operației, astfel încît

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
catarge. Deodată însă, aceștia zăriră în depărtare niște nămeți de apă și curînd după aceea semnalară că una, dacă nu chiar ambele ambarcațiuni, erau „prinse“. După un timp, ambarcațiunile fură văzute foarte dar - o balenă le remorca drept spre corabie. Monstrul ajunse atît de aproape de coca vasului, încît la început ni se păru că avea de gînd s-o izbească; deodată, însă, scufundîndu-se într-o vîltoare la cîțiva stînjeni de bordaj, dispăru cu totul, ca și cum ar fi plonjat sub chila corabiei

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
odată ambarcațiunilor o anumită libertate de mișcare. Dar balena ostenită își încetini viteza și, schimbîndu-și orbește direcția, ocoli pupa vasului, trăgînd după ea cele două ambarcațiuni, care descriseră astfel un cerc întreg. între timp, oamenii trăgeau din ce în ce mai multă saulă, strîngînd monstrul între cele două ambarcațiuni, de pe care Stubb și Flask îl asaltau cu lănciile lor; și, în vreme ce bătălia se desfășura în jurul corabiei, puzderia de rechini care mai înainte se țineau scai de carcasa cașalotului, se repezeau acum la sîngele proaspăt vărsat

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
în întregime, pe cînd în cazul balenei normale buzele și limba sînt tăiate separat și aruncate pe punte, împreună cu bine-cunoscutul os negru, prins de așa numita coroană. în cazul de față însă nu s-a procedat astfel. Carcasele celor doi monștri rămăseseră la pupa, iar corabia, încărcată cu capetele lor, semăna acum cu un catîr împovărat cu două samsare prea grele. între timp, Fedaliah se uita calm la capul balenei normale, privirea lui coborînd în răstimpuri de la zbîrciturile adînci ale acestuia

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
unui stejar falnic, cu un cuib de pasăre în creștet. Cînd privești răcușorii vii cuibăriți pe „boneta“ aceea, îți vine sigur o asemenea idee, dacă nu cumva imaginația captată de termenul tehnic de „coroană“ te face să vezi în vajnicul monstru marin un rege încoronat al oceanului, căruia i-a fost făurită o cunună verde, într-un chip atît de miraculos. Dar, dacă monstrul e-un rege, mutra lui posomorîtă nu prea se potrivește cu o coroană. Uitați-vă la buza

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
idee, dacă nu cumva imaginația captată de termenul tehnic de „coroană“ te face să vezi în vajnicul monstru marin un rege încoronat al oceanului, căruia i-a fost făurită o cunună verde, într-un chip atît de miraculos. Dar, dacă monstrul e-un rege, mutra lui posomorîtă nu prea se potrivește cu o coroană. Uitați-vă la buza lui de jos, ce urît îi atîrnă și ce îmbufnat pare, din pricina asta, „regele“! O buză pleoștită, care, potrivit măsurătorilor dulgherilor, are o

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
aceste coloane de os, rînduite atît de riguros, n-am putea oare să ne credem în interiorul uriașei orgi din Harlem, în fața miilor de tuburi? în locul scoarței puse de obicei sub o orgă, avem un covor turcesc moale și catifelat - limba monstrului, care e parcă lipită cu clei de partea de jos a gurii; e o limbă foarte grasă și fragedă, care se poate rupe ușor cînd e aruncată pe punte. Privind limba aflată în fața noastră, aș spune că poate da cam

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
de lemne și care ascultă de o singură voință, întocmai cum ascultă și o insectă, fie ea cît de minusculă. De aceea, cînd vă voi vorbi în amănunt de toate formele speciale de manifestare a puterii ce sălășluiește în acest monstru uriaș, cînd vă voi descrie unele din performanțele mai puțin obișnuite ale creierului său, sper că vă veți fi lepădat de scepticismul vostru întemeiat pe neștiință și că veți fi gata să mă credeți; dacă vă voi spune că, bunăoară

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
aproape pătrată. La capătul de sus, craniul formează un crater, în care e adăpostită prețioasa substanță, iar sub lunga lespede a craterului - într-o cavitate ce depășește rareori zece degete în lungime, la fel și în adîncime - se află creierul monstrului, mare cît un pumn. Situat la cel puțin douăzeci de picioare distanță de fruntea vizibilă a cașalotului, creierul se ascunde înapoia vastelor ei suprastructuri exterioare, întocmai cum citadela inexpugnabilă a Quebecului se ascunde înapoia numeroaselor ei fortificații. Caseta asta minusculă

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
Această augustă cocoașă se înalță, dacă nu mă-nșel, deasupra uneia din cele mai mari vertebre, fiind oarecum replica ei exterioară convexă. Din acest motiv, aș vedea în înalta cocoașă organul fermității sau al puterii inexpugnabile a cașalotului. Că uriașul monstru este de neînvins, veți mai avea prilejul să aflați. Capitolul LXXX PEQUOD îNTÎLNEȘTE FECIOARA în ziua sorocită, am întîlnit corabia Jungfrau din Bremen, comandată de căpitanul Derick de Deer. Germanii și olandezii, care, odinioară, au fost cei mai mari vînători

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
curenți contrari. Avea un jet scurt, lent și chinuit, care țîșnea cu un fel de geamăt înăbușit și se spulbera în șuvițe zdrențuite, fiind urmat de niște convulsii ciudate ce păreau să-și găsească o ieșire la cealaltă extremitate a monstrului, cea aflată sub apă, căci în locul acela apa clocotea. Ă Are careva vreun purgativ? întrebă Stubb. Mă tem c-o doare burta. Dumnezeule, îmi închipui ce-o fi însemnînd să te doară o burtă de-o jumătate de pogon! Vînturi

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
Flask, arătînd spre saula de harpon de lîngă el. Ă Vezi să nu te prindă el în eșarfa asta! exclamă Starbuck. Dă-i bătaie, altminteri ți-o ia înainte neamțul! Mînate de același țel, toate ambarcațiunile rivale se îndreptau spre monstrul acela, nu numai pentru că era cel mai masiv și de aceea cel mai prețios, ci și pentru că era cel mai aproape, în vreme ce restul balenelor înaintau cu o viteză care, deocamdată, făcea cu neputință orice urmărire. între timp, ambarcațiunile noastre o

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
și de alta. Era o priveliște cumplită și înnebunitoare, deși îți trezea milă. Balena înota acum cu capul în afară, azvîrlindu-și înainte jetul chinuit, în timp ce unica ei aripă i se zbătea într-o spaimă de moarte. în fuga lui deznădăjduită, monstrul dădea din colț în colț, iar după fiece val pe care-l spărgea, se scufunda spasmodic în mare sau își înălța pieziș spre cer aripa zvîcnitoare. Văzusem cîndva o pasăre cu o aripă ruptă descriind cercuri în văzduh, într-o

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
și, înșirați în diagonală, își lansară simultan harpoanele; zburînd peste capul harponistului neamț, aceste trei harpoane din Nantucket se înfipseră în trupul balenei. Un nor orbitor de spumă și de vîlvătăi albe! Cele trei ambarcațiuni, zguduite de fuga furioasă a monstrului, izbiră cu atîta putere bordul ambarcațiunii nemțești, încît Derick și harponistul lui buimăcit fură azvîrliți în apă, iar chilele celor trei ambarcațiuni zburară razant deasupra lor. Ă Nu vă temeți, grăsanilor! le strigă Stubb, aruncîndu-le din mers o privire fugară

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
pericol mare să te-azvîrle afară, cînd ajungi la un deal. Ura! asta simți cînd te duci la dracul - parcă te dai de-a dura pe-un povîrniș care nu se mai termină! Ura! Balena asta e poștașul veșniciei! Dar fuga monstrului fu de scurtă durată: cu un horcăit, se scufundă brusc în valurile înspumate. Cele trei saule se desfășurau zbîrnîind pe tamburi, cu atîta putere, încît îi crestară adînc; temîndu-se să nu li se desfășoare toată parîma, harponiștii se siliră din

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]