5,403 matches
-
în casa Fridei Kahlo. A fost un autor prolific, scriind mai multe lucrări printre care "Istoria revoluției ruse" (1930) și "Revoluția trădată"(1936), o critică a Uniunii Sovietice sub stalinism. Troțki a argumentat că statul sovietic a devenit un "stat muncitoresc degenerat", controlat de o birocrație nedemocratică, care ori poate fi răsturnată de o a doua revoluție proletară socialistă, sau urma să degenereze până la punctul de la care era posibilă întoarcerea la capitalism, așa cum s-a și întâmplat în zilele noastre. În
Lev Davidovici Troțki () [Corola-website/Science/298198_a_299527]
-
sioniști religioși există obiceiul de a se cânta și Psalmul 126 "Cântarea Treptelor" pe melodia imnului Hatikva. În anii care au precedat declararea independenței Israelului, "Hatikva" era în concurență cu câteva imnuri alternative, mai ales cu cel al "Mișcării Sioniste Muncitorești", compus pe textul poeziei "Binecuvântarea poporului" ("Tehezakna") de către poetul național Haim Nahman Bialik, pe muzica de marș de inspirație rusă a lui A. Idelsohn. Dar popularitatea imnului "Hatikva" a rămas nezdruncinată. De-a lungul timpului, unele personalități israeliene au formulat
Hatikva () [Corola-website/Science/298208_a_299537]
-
ale Rusiei. Ca un rezultat al acestei situații, Lenin a câștigat sprijinul majorității liderilor bolșevici și Rusia a semnat, în cele din urmă, în condiții dezavantajoase Tratatul de la Brest-Litovsk (martie 1918). Acceptând că sovietele sunt singurele forme legitime de guvernare muncitorească, Lenin a întrerupt activitatea Adunării Constituante Ruse. Aici, bolșevicii pierduseră la vot, câștigătorul alegerilor fiind Partidul Socialist Revoluționar. Mai târziu, aceștia din urmă s-au divizat în două fracțiuni, una de stânga, pro-soviete, și alta de dreapta, anti-soviete. Bolșevicii aveau
Vladimir Ilici Lenin () [Corola-website/Science/298197_a_299526]
-
Rapid sunt împinse de înalți responsabili locali să fuzioneze, din dorința ca județul Cluj să poată da o a doua echipă de primă mână pe lângă Știința Cluj. În anii '60 echipa Dermata Cluj a fuzionat cu CFR Cluj. Clubul Sportiv Muncitoresc Cluj (CSMC), vectorul de performanță fotbalistică al muncitorilor feroviari și pielari de sub Feleac, ia astfel naștere prin selecționarea celor mai buni jucători de la CFR și Rapid, sub conducerea tehnică a celui care avea să devină cel mai titrat antrenor român
CFR Cluj () [Corola-website/Science/297453_a_298782]
-
sud-estul stației cu un nume identic, formând astfel o unică localitate de tip orășenesc - Drochia. Localitatea devine centru industrial odată cu construcția unei fabrici mari de zahăr, începută în 1954 și finisată în 1957. În jurul acestei fabrici se dezvoltă un orășel muncitoresc cu școală, casă de cultură, grădiniță de copii etc. Mai târziu în localitate apar alte întreprinderi cum ar fi fabrica de mobilă în anul 1963, de fermentare a tutunului în 1969 și combinatul de confecționare a ambalajelor în 1970. Odată cu
Drochia () [Corola-website/Science/297483_a_298812]
-
și alte 50 de clădiri istorice incluse în patrimoniul național. Acestea vor intra într-un proces de recondiționare și refacere începând cu 2010 După instalarea regimului comunist în România, fața orașului a fost schimbată în totalitate fiind construite noi cartiere muncitorești precum Steaua Roșie, Progresul I, II, III, Crișan, Tunari, etc. Tot atunci au fost construite cele 55 de blocuri turn, dar și fabrici precum Uzina de Aluminiu (actuala Alro), Întreprinderea de Prelucrare a Aluminiului (fosta Alprom), Întreprinderea de Țevi (actuala
Slatina, România () [Corola-website/Science/296713_a_298042]
-
Germaniei naziste, care au fost aplicate în timpul dictaturii lui Adolf Hitler în statul german între 1933 și 1945. Cuvântul "nazism" provine de la prescurtarea numelui național-socialism ("Nationalsozialismus", prescurtat în germană "Nazi", pronunțat , v. AFI). În 1921 Hitler a devenit liderul Partidului Muncitoresc German Național-Socialist ("Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei", scurt "NSDAP"), iar la 30 ianuarie 1933 cancelarul (prim-ministrul) Germaniei, al "Reich"-ului german, cunoscut drept Al treilea Reich. În momentul de față, în Germania, nazismul precum și folosirea svasticii sunt interzise prin lege, dar
Nazism () [Corola-website/Science/296739_a_298068]
-
(n. 20 aprilie 1889, Braunau am Inn, Austria - d. 30 aprilie 1945, Berlin) a fost un om politic, lider al Partidului Muncitoresc German Național-Socialist ("NSDAP"), cancelar al Germaniei din 1933, iar din 1934 conducător absolut ("Führer") al Germaniei. Ajuns la putere în 1933, Hitler, a transformat țara într-o dictatură monopartid bazată pe ideologia totalitaristă și autoritaristă a național-socialismului. Politica sa expansionistă
Adolf Hitler () [Corola-website/Science/296715_a_298044]
-
antisemitism virulent și o concepție rasistă despre societate și a valorilor ei ("Volksgemeinschaft", „comunitatea etnică”). În 1919, era agent al departamentului politic al armatei bavareze, din însărcinarea căruia a intrat în contact cu o formațiune politică radicală, obscură, numită "Partidul Muncitoresc German" ("Deutsche Arbeiterpartei,", abreviat DAP). Partidul era, în ciuda numelui, de extremă dreaptă, ultranaționalist, antisemit și anticapitalist. Hitler s-a înregimentat politic, devenind după câteva zile membru al comitetului executiv. Energia și talentul oratoric l-au impus, încât Hitler, alături de fondatorul
Adolf Hitler () [Corola-website/Science/296715_a_298044]
-
înregimentat politic, devenind după câteva zile membru al comitetului executiv. Energia și talentul oratoric l-au impus, încât Hitler, alături de fondatorul partidului, Anton Drexler, a formulat programul politic în februarie 1922. A fost decisă totodată adoptarea unui nume nou: Partidului Muncitoresc German Național-Socialist ("Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei", abreviat "NSDAP"), uzual numit "partid nazist". Astfel s-a deschis drumul ascensiunii spre putere al lui Hitler. Între 8-9 noiembrie 1923 Adolf Hitler a încercat, sprijinit de o grupă de susținători, să ajungă în fruntea
Adolf Hitler () [Corola-website/Science/296715_a_298044]
-
arte și meserii. Iuliana Aranici își mută fiul la Sibiu și îl înscrie la Școala de Calfe și Ucenici, angajându-l și ca ucenic lăcătuș la Fabrica Rigier, ulterioarele Uzine Independența. La Sibiu, Pavel Aranici se înscrie la Clubul Sportiv Muncitoresc, iar în dosarul său de cadre se menționează că a cunoscut câțiva „tineri care aveau legătură cu mișcarea muncitorească și de la ei a primit unele noțiuni despre lupta clasei muncitoare”. Mama sa, rămasă la Cluj, a început să aibă contacte
Pavel Aranici () [Corola-website/Science/317019_a_318348]
-
angajându-l și ca ucenic lăcătuș la Fabrica Rigier, ulterioarele Uzine Independența. La Sibiu, Pavel Aranici se înscrie la Clubul Sportiv Muncitoresc, iar în dosarul său de cadre se menționează că a cunoscut câțiva „tineri care aveau legătură cu mișcarea muncitorească și de la ei a primit unele noțiuni despre lupta clasei muncitoare”. Mama sa, rămasă la Cluj, a început să aibă contacte cu membri ai Partidului Comunist prin intermediul unui anume Maximilian, care lua masa la restaurantul unde servea Iuliana Aranici. Influențat
Pavel Aranici () [Corola-website/Science/317019_a_318348]
-
clasei muncitoare”. Mama sa, rămasă la Cluj, a început să aibă contacte cu membri ai Partidului Comunist prin intermediul unui anume Maximilian, care lua masa la restaurantul unde servea Iuliana Aranici. Influențat de acesta, „tovarășul Aranici s-a apropiat de mișcarea muncitorească și mai mult”. În cercul de stânga în care se învârtea, Pavel Aranici face cunoștință cu Elisabeta Gall, care avea să-i devină soție. Una din primele sarcini căpătate de tinerii Gall și Aranici a fost distribuirea de manifeste comuniste
Pavel Aranici () [Corola-website/Science/317019_a_318348]
-
Stoltenberg a fost președinte al organizației "Arbeidernes Ungdomsfylking" (AUF), organizația de tineret a Partidului muncitoresc norvegian, între 1985-1989. După ce a fost liderul organizației locale Oslo a Partidului muncitoresc norvegian între 1990-1992 și vice-președinte a partidului (din 1992), a fost ales președinte de partid în 2002. Pe plan internațional, Stoltenberg a fost vice-președinte a organizației de
Jens Stoltenberg () [Corola-website/Science/317149_a_318478]
-
Stoltenberg a fost președinte al organizației "Arbeidernes Ungdomsfylking" (AUF), organizația de tineret a Partidului muncitoresc norvegian, între 1985-1989. După ce a fost liderul organizației locale Oslo a Partidului muncitoresc norvegian între 1990-1992 și vice-președinte a partidului (din 1992), a fost ales președinte de partid în 2002. Pe plan internațional, Stoltenberg a fost vice-președinte a organizației de tineret al Internaționalei socialiste între 1985-1989. Stoltenberg a fost ales în Storting pentru
Jens Stoltenberg () [Corola-website/Science/317149_a_318478]
-
secretar de stat la Ministerul apărării mediului înconjurător, iar din 1993-1996 a fost Ministru al economiei și energiei, și Ministru de finanțe (1996-1997). A fost prim-ministru din martie 2000 până în octombrie 2001, conducând un guvern minoritar condus de Partidul muncitoresc norvegian. În 2005, când în urma alegerilor parlamentare Ap a format un al doilea guvern în alianță cu "Sosialistisk Venstreparti" („Partidul socialist de stânga”) și "Senterpartiet" („Partidul de centru”), a devenit prim-ministru pentru a doua oară. În septembrie 2009, cu
Jens Stoltenberg () [Corola-website/Science/317149_a_318478]
-
în urma alegerilor parlamentare Ap a format un al doilea guvern în alianță cu "Sosialistisk Venstreparti" („Partidul socialist de stânga”) și "Senterpartiet" („Partidul de centru”), a devenit prim-ministru pentru a doua oară. În septembrie 2009, cu ocazia alegerilor parlamentare, Partidul muncitoresc norvegian a obținut 35,3% din voturi, Stoltenberg continuând să conducă guvernul de coaliție. Stoltenberg este fiul lui Thorvald Stoltenberg (fost Ministru de externe) și al lui Karin Stoltenberg (fostă secretar de stat). Are două surori, Nini și Camilla. Este
Jens Stoltenberg () [Corola-website/Science/317149_a_318478]
-
publicat în limba franceză sub pseudonimul Édouard Hugo Leroy. Este director fondator al "Editurii Universul Românesc" (înscrisă în România la 19 iulie 2005) și editor al publicației " Universul Românesc", apărută în România. Ioan Popa s-a născut într-o familie muncitorească. Părinții (Petre și Maria) au fost muncitori la Uzina de Automobile Pitești. A urmat cursurile Liceului teoretic Nicolae Bălcescu din Pitești, secția umanistă. După absolvirea Școlii militare de ofițeri activi de tancuri Mihai Viteazul din Pitești a fost repartizat ca
Ioan Popa (scriitor) () [Corola-website/Science/317163_a_318492]
-
reșițean - UDR a participat la Ploiești la turneul final al campionatului național de handbal (ulterior neomologat) alături de reprezentantele orașelor București, Mediaș și Ploiești. În perioada 1958-2001, echipa de handbal și-a desfășurat activitatea în Divizia A, sub denumirea Club Sportiv Muncitoresc Reșița, având suport financiar din partea UCM Reșița. Unul din handbaliștii de legendă ai formației CSM Reșița rămâne internaționalul Werner STOCKL, medaliat cu aur la Campionatul Mondial disputat în 1974 în Republică Democrată Germană. În anul 2001, clubul a fuzionat cu
CS UCM Reșița () [Corola-website/Science/317190_a_318519]
-
mulți norvegieni "landsfaderen" („părintele națiunii”), el este unul din arhitecții principali ai reclădirii Norvegiei după Al Doilea Război Mondial. Cariera politică și-a început-o ca șef de sindicat al muncitorilor rutieri în 1919, iar apoi, în 1920, al Sindicatului muncitoresc Kristiania. Între 1919- 1926 a fost membru al comitetului de conducere al „Uniunii tineretului comunist din Norvegia”, precursoarea „Uniunii tineretului muncitoresc”. În 1923 Gerhardsen a fost ales secretar al „Partidului muncitoresc”, învingându-l cu doar două voturi pe Peder Furubotn
Einar Gerhardsen () [Corola-website/Science/317219_a_318548]
-
și-a început-o ca șef de sindicat al muncitorilor rutieri în 1919, iar apoi, în 1920, al Sindicatului muncitoresc Kristiania. Între 1919- 1926 a fost membru al comitetului de conducere al „Uniunii tineretului comunist din Norvegia”, precursoarea „Uniunii tineretului muncitoresc”. În 1923 Gerhardsen a fost ales secretar al „Partidului muncitoresc”, învingându-l cu doar două voturi pe Peder Furubotn, care urma să devină o figură marcantă a „Partidului comunist norvegian” (care s-a format din minoritatea celor care au participat
Einar Gerhardsen () [Corola-website/Science/317219_a_318548]
-
rutieri în 1919, iar apoi, în 1920, al Sindicatului muncitoresc Kristiania. Între 1919- 1926 a fost membru al comitetului de conducere al „Uniunii tineretului comunist din Norvegia”, precursoarea „Uniunii tineretului muncitoresc”. În 1923 Gerhardsen a fost ales secretar al „Partidului muncitoresc”, învingându-l cu doar două voturi pe Peder Furubotn, care urma să devină o figură marcantă a „Partidului comunist norvegian” (care s-a format din minoritatea celor care au participat la aceste alegeri). După atacul asupra Norvegiei de către Germania nazistă
Einar Gerhardsen () [Corola-website/Science/317219_a_318548]
-
trimis la 5 aprilie 1942 la lagărul Sachsenhausen din Germania, unde a stat până în 1944, când a fost trimis înapoi în Norvegia (la închisoarea Akershus și din nou la Grini). După terminarea războiului, Gerhardsen preia imediat din nou conducerea Partidului muncitoresc, fiind ales președinte în mai, după Oscar Torp (care petrecuse războiul la Londra cu guvernul în exil norvegian). Este ales primar al Osloului, calitate în care l-a poftit binevenit la reîntoarcerea din exilul britanic pe regele Haakon VII la
Einar Gerhardsen () [Corola-website/Science/317219_a_318548]
-
perioadă trebuie numită intrarea Norvegiei în NATO în aprilie 1949. În 1951 predă ștafeta de prim-ministru lui Oscar Torp citând ca motiv oboseala de a deveni prim-ministru direct din prizonierat, și devine lider al grupului parlamentar al Partidului muncitoresc. În 1954 este ales președinte al Storting-ului, parlamentul norvegian. În 1954, Gerhardsen cere guvernului să ia măsuri urgente împotriva creșterii prețurilor. După o lună de zile, nevăzând rezultate concrete, îi sugerează lui Torp să-și dea demisia. Acesta o face
Einar Gerhardsen () [Corola-website/Science/317219_a_318548]
-
unchiul Iulian, apoi la Anina, în Caras Severin unde tatăl său s-a angajat la mină. Aici părinții lui se despart. Plecând din Anina împreună cu mama, au colindat o bună parte din țară. A început școală primară la o colonie muncitoreasca lângă comună Tălmaciu, aproape de Sibiu. De aici au ajuns la Lupeni apoi la Câmpul lui Neag unde a început clasa a-II-a primară pe care a terminat-o la Banița lângă Petroșani unde tatăl său vitreg era miner la o carieră
Ion Săsăran () [Corola-website/Science/317505_a_318834]