6,914 matches
-
dovadă de patos militar sau "Patria germană", în care este lăudată onestitatea doamnelor germane, incapabile să accepte „minciunile "velșe"”. Datorită atitudinii patriotarde și a talentului său muzical Offenbach a fost acceptat repede de către societatea din Köln. Importanța lui Offenbach ca muzician este evidentă cu ocazia aniversării a 600 de ani de la întemeierea domului din Köln, pe data de 14 august 1848, când a interpretat ca solist o fantezie muzicală bazată pe operele lui Rossini, în fața unor oficialități prusace și austriece. Compoziția
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
Ca violoncelist el s-a bucurat însă, ca de obicei, de prețuirea societății pariziene și a avut chiar șansa de a-l cunoaște cu ocazia unui concert în palatul Élysée pe președintele Louis Napoléon, viitorul împărat Napoleon al III-lea. Muzicianul a primit apoi, în primăvara anului 1850, în mod nesperat, oferta de a reorganiza și dirija neînsemnata orchestră de la "Théâtre français". Noul director al acestei instituții, un bonvivant bogat, îl simpatiza probabil pe glumețul Offenbach și avea nevoie de un
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
neînsemnata orchestră de la "Théâtre français". Noul director al acestei instituții, un bonvivant bogat, îl simpatiza probabil pe glumețul Offenbach și avea nevoie de un aliat pentru reorganizarea teatrului de comedie. Offenbach a acceptat, bucuros să scape de existența nesigură de muzician al saloanelor și s-a străduit cu succes să ridice nivelul foarte scăzut al orchestrei, care avea sarcina de a acompania uneori reprezentațiile și de a întreține între acte publicul. Perseverența sa a fost foarte apreciată de conducerea teatrului, însă
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
însă actorii s-au împotrivit în fel și chip unei reevaluări a orchestrei. Scârbit de piedicile care i se puneau, Offenbach a renunțat după un timp să mai dirijeze el însuși orchestra, însă s-a îngrijit în continuare de bunăstarea muzicienilor săi, asigurându-le salarii mai mari decât le avuseseră înainte. Între zilele de 2 și 4 decembrie 1851 Parisul a fost martorul unei revolte a cercurilor burgheze republicane, căreia nu i s-au alăturat masele încrezătoare în promisiunile demagogice ale
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
francez. Pe la mijlocul lunii februarie 1860 Offenach a organizat spectacolul "Le Carnaval des Revues", care trecea în revistă cele mai celebre melodii ale sale și prezenta în plin carnaval mai multe parodii muzicale noi. Printre acestea s-a numărat și scena "Muzicianul viitorului" ("Le Musicien de l'avenir"), un pamflet mai degrabă naiv la adresa lui Richard Wagner. Wagner reușise cu mare greutate să fie reprezentat cu trei concerte la Opera Italiană din Paris, care nu avuseseră succes dar deveniseră datorită controverselor din presă
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
a fi dezastruoasă pentru renumele compozitorului, care nu pregetase să facă dintr-un câine personajul central al spectacolului și să-i adapteze muzical lătrăturile. Berlioz l-a pus pe Offenbach imediat în aceeași oală cu Wagner, constatând că creierul unor muzicieni trebuie să fie bolnav. „Vântul care bate prin Germania i-a înnebunit”. "Les Bouffes Parisiens" se aflau însă acum, după succesul cu "Orfeu în infern" și cu recenta operetă "La Chanson de Fortunio", o prelucrare din 1861 după comedia "[Le
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
Bavards", prima versiune), în 1863 "Il Signor Fagotto", o operă bufă în care este ridiculizat patosul lui Hector Berlioz, căruia i se opun tot felul de onomatopee muzicale, de la voci de animale până la zdrăngănitul de alămuri. Tot la Bad Ems muzicianul a câștigat un pariu ciudat, care-l făcuse să compună și să pună în scenă o operetă în răstimp de opt zile. Rezultatul a fost "Lieschen și Fritzchen". La Bad Homburg el a făcut cunoștință cu tânăra cântăreață Zulma Bouffar
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
scenării exotice, de pildă ea conținea tabloul „Pompei”, reprezentat cu ajutorul multor statiști și al unor costume excentrice. Vedeta operei a fost, pe lângă Zulma Bouffar, o nouă descoperire a lui Offenbach, Madame Judic. Muzica operei anunță deja capodopera de bătrânețe a muzicianului, "Povestirile lui Hoffmann". Opera "Fantasio" nu a avut succes la Opera Comică, care nu a mai pus pe scena sa creațiile lui Offenbach. Deasemeni, alte noi piese create de Offenbach au eșuat, de exemplu "Corsarul negru" la Viena. După moartea
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
rărit și în aceste condiții cea de-a o suta reprezentație a feeriei a fost dirijată de Offenbach personal. Cu toate îndatoririle care decurgeau din conducerea teatrului, al cărui ansamblu s-a bucurat în acea perioadă de măriri de salariu, muzicianul a continuat să livreze cu regularitate noi compoziții, mai ales operete de dimensiuni reduse. Una dintre ele, "La Jolie Parfumeuse", a avut parte între 1873 și 1874 de peste 200 de reprezentații la "Théâtre de la Renaissance". În piesă a debutat o
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
nu demult apusă a aristocrației, cu o intrigă bazată pe substituiri de personaje. Renumele unui om de o generozitate neobișnuită îl făcea pe Offenbach să fie des înconjurat de cerșetori. Unul dintre aceștia a avut norocul să primească de la celebrul muzician, care tocmai nu avea bani la el, niște note scrise în grabă pe un petic de hârtie și intitulate ad-hoc "Polka cerșetorilor". Ulterior compozitorul a aflat cu uimire că acel om sărman nu vânduse partitura primului editor întâlnit pentru 100
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
21 aprilie 1876 Offenbach s-a îmbarcat la bordul vaporului "Canada", pentru a întreprinde conform contractului cu Lino Bacquero un turneu în America. În portul new-yorkez i-a fost făcută o primire entuziastă și în același timp stranie - mai mulți muzicieni se apropiaseră cu o mică ambarcațiune de navă și încercau să interpreteze un potpuriu din melodii de operetă, întrerupți mereu de valurile înalte și de răul de mare. Compozitorul a fost copleșit și de primirea călduroasă pe care i-o
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
Gabriel Honoré Marcel (n. 7 decembrie 1889, Paris - d. 8 octombrie 1973, Paris) a fost un filozof, dramaturg, critic literar și teatral, muzician și teatrolog francez. este fiul unui diplomat, Henry Marcel, secretar de stat, ministrul Franței la Stockholm (Suedia), devenit apoi director al Institutului de Arte Plastice (Beux-Arts), al Bibliotecii Naționale și al muzeelor naționale. Încă din copilărie, se familiarizează cu atmosfera
Gabriel Marcel () [Corola-website/Science/304585_a_305914]
-
cu materialele altor centre. Erau meșteșugari care țeseau, produceau vase din ceramică, băteau metale și negustorii care importau și exportau produsele. Surplusul a permis diversificarea și specializarea societăților, marcând începuturile comerțului, meșteșugurilor, domeniului militar, precum și a altor specializări: soldați, constructori, muzicieni, medici, ghicitori, artiști, prostituate, astfel apar clasele. În vârful sistemului erau stăpânii de oi sau de grâne ce se îmbogățeau. Vasul Warka din Irak conține patru benzi ce reflectau societatea stratificată, ce reprezintă copaci și apă în prima bandă, în
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
una dintre cele mai cunoscute și mai lungi piste de biciclete din Europa. Donaueschingen adăpostește Festivalul de la Donaueschingen (în ), de muzică contemporană care, din 1921, se desfășoară în fiecare an în octombrie și cu ocazia căruia se produc compozitori și muzicieni de avangadă. Astfel, la 16 octombrie 1955, a avut loc premiera operei "Metastasis" de Iannis Xenakis, prim opus al compozitorului. Festivalul din Donaueschingen este unul dintre cele mai vechi festivaluri de muzică contemporană din lume. Printre compozitorii invitați s-au
Donaueschingen () [Corola-website/Science/304685_a_306014]
-
într-o fanfara portugheză. Nelly s-a obișnuit cu munca datorită familiei; a petrecut opt veri lucrând că servanta cu mama ei. A declarat că datorită faptului că provine din clasa muncitoare, s-a schimbat într-un mod pozitiv. Primii muzicieni cu care Nelly a intrat în contact au fost rapperii și DJii. În timpul unei veri în care vizita orașul Toronto, la scurt timp după ce terminase clasa a 11-a, Furtado l-a întâlnit pe Tallis Newkirk, membru al formației hip
Nelly Furtado () [Corola-website/Science/303505_a_304834]
-
(n. 31 ianuarie 1953, Iași) este un muzician, compozitor și baterist român, cunoscut ca membru a două formații marcante de muzică rock din România, Roșu și Negru și Phoenix. A urmat autodidact acordeonul și pianul. Trăgându-se dintr-o familie de muzicieni, bunicul lui fiind percuționist, și având
Ovidiu Lipan () [Corola-website/Science/303562_a_304891]
-
31 ianuarie 1953, Iași) este un muzician, compozitor și baterist român, cunoscut ca membru a două formații marcante de muzică rock din România, Roșu și Negru și Phoenix. A urmat autodidact acordeonul și pianul. Trăgându-se dintr-o familie de muzicieni, bunicul lui fiind percuționist, și având toba în casă, era inevitabil să nu bată în ea. Din acel moment nu se știe cine pe cine a însușit: tobă pe Ovidiu sau Ovidiu pe tobă. A urmat liceul Costache Negruzzi în
Ovidiu Lipan () [Corola-website/Science/303562_a_304891]
-
schimb a cântat ba în studiouri, cu ERUPTION, cu ELOY, cu Joachim Witt (new-wave german), diverse sessions cu Herman Rarebell de la SCORPIONS, prin cluburi (incl Ginger Baker), cu RATED X (trupa nemțească cu care a editat două albume)-fiind un muzician complet a avut propriul big band și a cântat la turnire de dans internaționale cu Michael Hall. A terminat studiile la academia de jazz W. Hartman. O viață muzicală complexă, onorând comenzi dintre cele mai variate. Firește, când PHOENIX s-
Ovidiu Lipan () [Corola-website/Science/303562_a_304891]
-
la 13 mai 2004 Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, Categoria D - "Arta Spectacolului", "„în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului”". Are un băiat, Alexander, muzician și el, stabilit în Germania. cu Phoenix (vezi Phoenix):sinphoenix cu Madhouse: cu Roșu și Negru: cu Lipan Connection: cu BOSQUITO: Interviuri
Ovidiu Lipan () [Corola-website/Science/303562_a_304891]
-
a reunit și cea din urma Dietă, în care națiunea română, majoritară, nu a fost reprezentată deloc și care a decis, în 1865, unirea Transilvaniei cu Ungaria. În sala principală s-au desfășurat concerte și baluri celebre, aici concertând mari muzicieni ca Johannes Brahms, Franz Liszt, Béla Bartók și George Enescu. În 1923 s-a organizat în clădire Congresul general al Sindicatelor din România. Clădirea a rămas celebră mai ales pentru adăpostirea procesului memorandiștilor din 1894, unul dintre marile procese politice
Palatul Reduta din Cluj () [Corola-website/Science/303684_a_305013]
-
Miksa Róth. De-a lungul vremii impresionanta sală a găzduit întâlniri oficiale, evenimente culturale, recepții, simpozioane. În prezent în interiorul clădirii Palatului Culturii funcționează mai multe instituții de cultură: Filarmonia de Stat din Târgu Mureș înființată în anul 1950 din strădania muzicienilor Géza Kozma și Zeno Vancea a rămas până astăzi una dintre principalele instituții de cultură din oraș.
Palatul Culturii din Târgu Mureș () [Corola-website/Science/303703_a_305032]
-
un muzeu în aer liber, unde sunt expuse 24 de busturi de bronz: de la Carol Robert de Anjou, care și-a stabilit capitala la Timișoara, la comandanți de oști, primari care au contribuit la dezvoltarea orașului, precum și medici, ingineri, scriitori, muzicieni și artiști plastici. Ordinea busturilor din schemă este cea în sensul acelor de ceasornic, cu bustul lui Sever Bocu în dreptul intrării dinspre catedrală: În Parcul Central exista un skatepark special amenajat, însă acesta a fost închis în 2008. Se dorea
Parcul Central „Anton Scudier” () [Corola-website/Science/303812_a_305141]
-
majoră asupra muzicii de consum, mai întâi în Statele Unite ale Americii și apoi în restul lumii, întrucât influențe ale genului au pătruns în muzica de jazz, rhythm and blues, muzica rock, country, pop și chiar și în muzica simfonică. Un muzician care este specializat pe genul blues se numește bluesman (engl. „om de blues”; pl. "bluesmen"). -ul este o formă de muzică populară, derivată din folclorul afro-americanilor. Forma cea mai răspândită e blues-ul de 12 măsuri (engl. "12 bar blues
Blues () [Corola-website/Science/303809_a_305138]
-
cvartă perfectă identice). Dintre chitariștii de rock care au explorat sonoritățile blues, trebuie amintiți: Jimmy Page, Eric Clapton, Jimi Hendrix, Angus Young ș.a. Muzica de blues s-a dezvoltat de-a lungul secolului XX pe trei căi: filiera proprie (a muzicienilor care s-au păstrat în stilistica anilor '40-'50 și au importat puține elemente din alte genuri), cea a jazz-ului și cea a muzicii rock. Artificiile specifice blues-ului au sprijinit mult dezvoltarea jazz-ului la începuturile sale, oferind
Blues () [Corola-website/Science/303809_a_305138]
-
8 sau 16 măsuri. Hard bop se sincronizează cu primii ani de succes ai muzicii rock and roll, iar în consecință modul de blues stârnește din nou interes interpreților de jazz; din acest moment, blues-ul va pendula între interesele muzicienilor de rock și ale celor de jazz, făcând carieră în rock-ul psihedelic și progresiv, jazz fusion (împletire dintre rock și jazz, anii 1970) și acid jazz.
Blues () [Corola-website/Science/303809_a_305138]