6,603 matches
-
început ultimul act al dramei. Șeful lor (Boeru) i s-a adresat: "Sîntem de la Poliția Legionară. Îi cerem lui Iorga să ne însoțească la București pentru a răspunde la cîteva întrebări". Doamna Catinca a răspuns instinctiv: "Profesorul e bolnav". Din nefericire, în momentul acesta a apărut Aneta Cazacu, care venea de la bucătărie cu o ceașcă de ceai pentru Iorga. Au urmat-o cu toții în biroul lui Iorga. Profesorul stătea la masa lui de lucru, redactîndu-și istoria universală. După ce au intrat, șeful
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
sămănătoristă). Acesta este motivul pentru care Brătianu și liberalii îl urau din tot sufletul. După 1918, Iorga a devenit susținătorul evreilor (mai bine zis, al asimilării evreilor). Atunci cînd se referea la asimilarea evreilor, el se gîndea la Franța. Din nefericire, împrejurările din România nu prea semănau cu condițiile oferite de Franța. Și Iorga știa acest lucru. Sămănătorismul era de neconceput pentru mentalitatea evreiască a celor care făceau parte din "Legămîntul de colonizare", iar în regiunea respectivă se aflau foarte mulți
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
intrând secret de la baza turnului, care nu poate fi văzut decât dacă-l privești din vârf, au fost tăiate, într-o parte laterală a stâncii, niște trepte rudimentare care coboară direct la apă, susținute de o balustradă de fier. Din nefericire, partea de jos a balustradei e ruptă, iar suprafața stâncii fiind netedă, treptele lunecoase au devenit inutile, cu excepția momentelor de flux puternic, când valurile sunt foarte înalte. Atunci, talazurile pur și simplu te smulg. E interesant de câtă forță și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
năpădit de alge brune atât de alunecoase, și presărat cu bolovani zvârliți de mare, încât nu prezintă sub nici un chip mai multă siguranță decât orice alt colț. Drumeagul de pe țărm se lărgește în acest punct într-un drum carosabil (din nefericire accesibil automobilelor), și apoi urcă, pierzându-se într-o zonă sălbatică, pe care nu am avut încă timp s-o explorez, și unde stâncile mele gălbejite iau proporțiile unei frumoase și maiestuoase faleze. Pista de care am vorbit cotește însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
frumoasă. Era o bună actriță de comedie și excela în acel stupid Teatru al Restaurației, un gen care nu m-a atras niciodată. A interpretat o memorabilă Hedda Gabler și o înduioșătoare Natalia Petrovna în O lună la țară. Din nefericire, nu a fost niciodată în stare s-o joace pe Honor Klein. Când am lucrat eu cu ea, obișnuiam s-o distribui în roluri contrare caracterului ei; am folosit adeseori cu succes această metodă cu actorii. Rosina a fost surprinzător
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ți-am promis? am întrebat cu indiferență. Nu-mi amintesc. Probabil că eram beat. Oricum, nu-mi propun să mă căsătoresc. — Nu? Și mi-ai promis că dacă te vei stabili vreodată permanent alături de cineva, aceea voi fi eu. Din nefericire, și asta era adevărat. Pe fața Rosinei se așternu un zâmbet. Avea dinți lungi, albi, ușor neregulați și un soi de „zâmbet“ în care dinții de jos avansau, întâlnindu-i pe cei de sus, iar buzele i se răsfrângeau. Efectul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mea. Dar acum că se rematerializase, îi recunoșteam și-i respectam stilul. Vaza spartă, oglinda făcută țăndări nu erau semne gratuite. Dar de ce tocmai acum toate aceste aduceri aminte, ce le declanșase oare? Referirea la Lizzie constituia cheia, deși, din nefericire, pe moment n-am avut timp să reflectez asupră-i. Dacă într-aici bătea ea, ce-ar fi să-i spun că prezența lui Lizzie fusese complet lipsită de însemnătate? Dar aceasta n-ar face decât să amâne criza, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ca ideea mea oarecum «abstractă» (expresia îți aparține) de a ne reuni, să nu fie, pentru nici unul dintre noi, expresia cea mai potrivită a acestei iubiri. E posibil să nu aibă alt rezultat decât o stare de confuzie și de nefericire pentru amândoi. «Bănuielile» tale în privința mea s-ar putea să fie într-adevăr întemeiate, și tu nu ești prima ființă care-și exprimă asemenea îndoieli. Poate că, într-adevăr, am ajuns în prea mare măsură un Don Juan lipsit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pe care o izgonisem cu fermitate, se furișa din nou pe căi lăturalnice, oricât mă străduiam să am numai gânduri curate. Să fie soțul ei, Fitch, Ben, cum l-o mai fi chemând, un tiran gelos, să fie el pricina nefericirii ei? Și dacă-i așa, atunci poate că...? În cele din urmă am hotărât că dacă a doua zi nu găsesc nici o scrisoare de la Hartley, să mă duc la bungalov și naiba să le ia de consecințe! Pentru că... trebuia să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
în judecată pe Al din cauza contractului lui Nell; cel de-al treilea soț al Ritei fugise cu un balerin, Fabian fusese din nou internat într-un azil de alienați mintali. Après moi le déluge. Iar eu o amuzam cu descrierile nefericirilor mele de la „Leul Negru“. Și fără să apar deloc preocupat, am reușit ca întregul drum până la Londra să mă gândesc la Hartley. La urma urmei, sunt un actor. Rosina m-a lăsat în Notting Hill. Ne-am despărțit cu vagă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
reverențios. Îngăduiam amintirilor din trecut să apară și să dispară după bunul lor plac. Dar când era vorba de odiosul prezent și de prăpastia acelor ani de suferințe, imaginația mea devenea capricioasă [i discretă. Refuzam să mă las obsedat de nefericirea ei. Refuzam să-mi irosesc energia în ura față de acel om. Curând, toate astea aveau să devină lipsite de importanță. Așa încât îmi întorceam privirea spre trecutul în care ea fusese focarul iubirii mele nevinovate, văzând-o așa cum arăta când părea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
aproape vicleană, de parcă era gata să producă o peremptorie probă negativă, la orice i-aș fi răspuns eu. — Hartley, iubito, te-ai împotmolit în mâl. Ai recunoscut tu singură că ești nefericită, și chiar adineaori ai vorbit de suferința acestei nefericiri. — Suferința e altceva, în orice căsnicie există suferință, viața însăși e suferință... dar poate că pentru tine... toate au trecut pe lângă tine, fără să te atingă. — Poate că da, slavă Domnului. — Știi, de atâtea ori, acasă, în nopțile liniștite, mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pe care o ascunsesem atât de dibaci de mine însumi? Da, era vital să bat fierul cât e cald, adică înainte ca Ben să aibă timp să-și revină. Probabil că se găsea într-o stare de șoc; deși, din nefericire, aflase, din tăcerea aparatelor de radio și televiziune, că nu reușise să-l ucidă pe faimosul Charles Arrowby. Oricum - și acest lucru devenise acum limpede - nu puteam face mai mult decât să scriu o scrisoare pentru Hartley, atâta timp cât Lizzie și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
din nou, foarte curând. Sper că de când te-ai întors acasă ai reflectat la întreaga situație și poate că acum ai reușit să o privești din punctul meu de vedere. La urma urmei, scumpa mea, de ce să rămâi în Țara Nefericirii? Nu se pune problema că aș fi un străin care-ți oferă pe cineva sau ceva de care nu știi nimic. Mi-ai spus singură că sunt unicul tău prieten. Și când te aflai aici, păreai, la un moment dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
văzusem vreodată. De ce? Ce anume le dăduse această înfățișare liniștită, satisfăcută? Mi-a țâșnit în minte teribilul răspuns: moartea lui Titus. Mi-am adus aminte de cele ce-mi spusese Hartley în ziua când venise la mine și-mi înșirase nefericirile ei, ziua care m-a copleșit cu speranța de a o salva, ziua despre care i-am spus că e o „dovadă“. Îmi mărturisise că e distrusă, că structura ei interioară plesnise, că integritatea i se dezagregase din pricina faptului că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
aminte că mereu îmi spuneați cuvintele astea. Eu unul nu-mi aminteam deloc să-i fi spus așa ceva, și nici nu sunau a cuvinte pe care cineva le-ar putea rosti mai mult decât o dată, presupunând că ar fi avut nefericirea să le fi rostit cândva, dar mă bucuram că Freddie păstra amintiri atât de trandafirii. Am mers împreună până la cărarea ce ducea pe drumul de pe țărm. — Doamne, ce timpuri frumoase am trăit împreună, domnule Arrowby! Savoy, Connaught, Ritz, Carlton, spuneți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
încercat să mănânc puțină supă congelată, direct din cutia de conserve, dar am renunțat foarte repede. Am înghițit două aspirine, am urcat în dormitor și m-am trântit pe pat, așteptând avid - așa cum se întâmplă adeseori în clipele de acută nefericire și șoc - să lunec repede în inconștiența somnului, dar m-am pomenit târât într-un soi de infern. Dacă există vreo tortură mentală sterilă mai dureroasă decât gelozia, aceasta este remușcarea. Până și suferința pierderii unei ființe dragi e mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
într-o călătorie. Moartea era călătoria. A fost cel de pe urmă „truc“ al său. Nu, nu puteam atribui această „abandonare“ vreunei obișnuite cauze prezente. Hotărârea lui James aparține unei ființe de o altă factură, unei alte povești de fericire sau nefericire spirituală. Poate că James a dorit pur și simplu să lepede povara unui misticism denaturat, a unei spiritualități care degenerase într-un soi de magie? Să fi fost oare copleșit de dezgust pentru că trebuise să apeleze la „trucurile“ lui pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
acordă în familie și școală. Pe baza evaluării sistematice a randamentului școlar și profesional de către părinți și pedagogi, elevul debil mintal își formează o autoevaluare din ce în ce mai realistă, care se manifestă la rândul său în nivelul de aspirație al elevului. Din nefericire, mai întâlnim însă și familii care subapreciază școala, învățătura, munca productivă, ceea ce reduce gradul de mobilizare al elevului în vederea obținerii unei inserții socio-profesionale activă și eficientă. b) O caracteristică individuală cu implicații importante în adoptarea socio-profesională a deficienților mintali este
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
averi.” (B. Fox, 250) • acuzativ: cu, după, în, din, prin, fără etc.: „Ai să cunoști că-i mama după pace și după felu-n care tace - durerea și grija de mâine - după mirosul de gutui și pâine.” (M. Isanos, 237), „Din nefericire, Sam, cu o imagine frumoasă nu mistificăm adevărul.” (G.M.Zamfirescu, 243), „De-i suna din corn o dată, / Ai s-aduni Moldova toată.” (M. Eminescu, I, 183), „Poate că scopul final al lumii este să se cunoască pe sine însăși prin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
acum nu vă pot spune, o să vă spun mai târziu sau o să vă spună alții după mine. Același lucru se întâmplă și cu estetica, așa că așteptăm și de aici semnele revigorării! În estetică situația este și mai grea, pentru că, din nefericire, sunt extrem de puțini cei care se ocupă de estetică, de cercetare, de creație în domeniul acesta și din cauza aceasta, cum am spus și în prima parte a Conferinței Naționale de Estetică, pe care am avut-o la Universitatea „George Bacovia
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
să joace rolul principal. Anul acesta este foarte important pentru dumneavoastră. Rotunjiți un nou jubileu. Cu ce gânduri vă așterneți la drum în continuare? Cu tristeți ascunse, așa cum am intitulat ultima mea piesă. Tristeți ascunse sau Sfârșitul intimității, pentru că din nefericire trăiesc cu moartea în suflet dispariția soției mele. Dar sunt și cu speranțe, pentru că nu s-ar simți bine acolo, acolo unde se află acum, dacă ar ști că sunt lipsit de voință și de speranță. Încrederea și speranța au
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
pe trei decenii și jumătate. Ce credeți că va rămâne în istoria literaturii dramatice de la noi? Nu mi-am pus această problemă, pentru că am modele care m-au pregătit ca să spun așa în legătură cu viitorul, cu destinul operei. Noi avem, din nefericire, în istoria teatrului românesc dramaturgi de valoare care au rămas în anonimat, în biblioteci, în cărți și cel mai vizibil și cunoscut exemplu este piesa Danton a lui Camil Petrescu, care a așteptat 50 de ani până când Horea Popescu a
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
și scriere a memoriei DRAM în mod pagină SRAM (Static Random-Access Memoryă Celulele de memorie statică nu necesită reîmprospătarea conținutului pentru că informația este stocată într-un bistabil. Timpul de acces este redus, 10 ns, față de 60 ns pentru DRAM. Din nefericire, memoria SRAM este mai puțin densă și mai scumpă decât memoria DRAM de capacitate similară. Memoria SRAM se utilizează în sistemele de calcul pentru implementarea memoriei cache. La microcontrolere, memoria RAM integrată este întotdeauna SRAM. Capitolul 3 Memoria sistemelor embedded
CONSTRUCŢIA ŞI TEHNOLOGIA SISTEMELOR EMBEDDED by Andrei DRUMEA () [Corola-publishinghouse/Science/674_a_1090]
-
anti normali”, „a normali”, „diferiți”, „handicapați”, „dizabili”, „ deficienți”, dar care, în ciuda etichetelor atașate, reușesc să se desprindă de stigmatul impus (din păcate, adeseori!) de societate și să se afirme prin creații personale și personalizate, egale, de nenumărate ori (dar, din nefericire, nu întotdeauna „luate în seamă”, ori valorizate!), cu cele ale copiilor „normali”. Curba (celebră!) a lui Gauss ne învață că supradotații (academic și/sau artistic) și sub-dotații (adică „handicapații”, termenul cel mai comun folosit, cei despre care Platon sugera să
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]