KorAP: Find »[drukola/base=negru & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...207 208 209 ...2423 >

60,569 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

praf. Cineva o calcă pe Helen pe picior; se trage înapoi, zicând: — Am impresia că, oricâți aș omorî, tot nu e de-ajuns. Hai să nu discutăm despre slujbă, îi zic. Pe jos se încolăcesc o mulțime de cabluri groase, negre. În întunericul de dincolo de lumini sunt generatoarele pe motorină. Miroase a motorină, a prăjeală, a vomă și a zahăr pudră. Este ceea ce se numește distracție în zilele noastre. Pe deasupra noastră zboară un țipăt. Și o întrezărire a Monei. Este o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
și a zahăr pudră. Este ceea ce se numește distracție în zilele noastre. Pe deasupra noastră zboară un țipăt. Și o întrezărire a Monei. Este o roată de călușei cu o firmă strălucitoare de neon pe care scrie „Caracatița“. Niște brațe metalice negre, ca niște spițe răsucite, se învârt în jurul unui butuc. În același timp, se înalță și coboară. La capătul fiecărui braț e un scaun, și fiecare scaun se învârte în jurul propriului ax. Țipătul zboară din nou pe deasupra, împreună cu o flamură de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
răsucite, se învârt în jurul unui butuc. În același timp, se înalță și coboară. La capătul fiecărui braț e un scaun, și fiecare scaun se învârte în jurul propriului ax. Țipătul zboară din nou pe deasupra, împreună cu o flamură de păr roșu și negru. Lănțișoarele și amuletele de argint de la gât stau perfect întinse în afară. Amândouă mâinile-i sunt încleștate pe bara de protecție ferecată în poala ei. Ruinele civilizației occidentale, crenelurile, turnurile și hornurile își iau zborul din părul Monei. O piatră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Indiferent câți oameni ar muri, nimic nu se schimbă. Îmi închid pagerul. Și, uitându-se la Mona cum țipă, Helen zice: — Vești proaste? Nimic important, zic. Cocoțată pe tocurile ei roz, Helen țopăie prin noroi și rumeguș, pășind peste cablurile negre. Îi întind mâna și-i zic: — Ține-te. Și se prinde de mine. Și eu nu-i mai dau drumul. Și nu pare s-o deranjeze. Și mergem ținându-ne de mână. Și e plăcut. Mai are doar vreo câteva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
blochează bara de protecție peste picioarele noastre. Se dă înapoi și trage de o manetă, iar imensul motor diesel se pune în mișcare. Tiribomba se smucește de parcă s-ar rostogoli în spate, iar noi ne înălțăm în întuneric. În noaptea neagră, la jumătatea distanței, roata se smucește din nou și se oprește. Gondola noastră se clatină, iar Helen se prinde de bara de protecție cu o mișcare bruscă. Un diamant masiv îi alunecă de pe deget și fulgeră în jos, printre lumini

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Cerneală invizibilă, zice Mona, ținând pagina răsfirată de celelalte. E șters ca un filigran, ca scrisul unei stafii. De la legătură mi-a picat fisa, zice Mona. Legătura este din piele roșu închis, care a căpătat în timp un lustru aproape negru. — E piele de om, zice Mona. Era prin casa lui Basil Frankie, zice Helen. Arăta ca o carte veche și foarte frumoasă, o carte nescrisă. A cumpărat-o împreună cu proprietatea lui Frankie. Pe copertă e o stea neagră în cinci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
lustru aproape negru. — E piele de om, zice Mona. Era prin casa lui Basil Frankie, zice Helen. Arăta ca o carte veche și foarte frumoasă, o carte nescrisă. A cumpărat-o împreună cu proprietatea lui Frankie. Pe copertă e o stea neagră în cinci colțuri. — O pentagramă, zice Mona. Și, înainte să fie o carte, ăsta a fost tatuajul cuiva. Gâlma asta, zice, atingând un punct de pe cotorul cărții, e un sfârc. Mona închide cartea, i-o întinde lui Helen și zice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
care Mona e liberă, eu și Helen ne dăm înapoi. Helen ține cartea în mâini, iar eu mă uit să văd dacă nu e cineva prin preajmă. Mona e gata să se repeadă la noi, cu pumnii strânși, cu părul negru și roșu atârnându-i peste ochi. Lănțișoarele de argint și amuletele i s-au încurcat în păr. Rochia portocalie i s-a răsucit strâns în jurul trupului, iar gulerul i s-a rupt într-o parte, dezgolindu-i umărul. Sandalele i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
a cifrului, ca pe o stelă de la Rosetta, o să reușească să le traducă pe toate. Și telefonul lui Helen sună. În oglinda retrovizoare, Mona se scobește în nas și rulează mucul pe cracul blugilor până obține o biluță tare și neagră. Își ridică privirea din poală, mișcându-și ochii încet în sus, și și-i țintuiește în ceafa lui Helen. Telefonul lui Helen sună. Și Mona azvârle biluța în părul lui Helen, la ceafă. Și telefonul lui Helen sună. Cu ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Începe să se închidă de unul singur, apoi se deschide, se-nchide și iar se deschide, din ce în ce mai repede, până ce se ridică deasupra biroului. Cu ochii închiși, buzele lui Helen rostogolesc cuvinte tăcute. Răsucindu-se și fâlfâind, cartea e un sturz negru și lucios, care plutește sub tavan. Și stația de interceptare zice: „Către echipajul 17“, zice. „Vă rugăm să vă deplasați pe Weeden Avenue la numărul 5680, nord-est, la agenția imobiliară Helen Boyle, și să rețineți un bărbat adult pentru cercetări

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
roz și altul galben. Canapeaua de mătase roz, biroul sculptat în stil Ludovic al XIV-lea al Monei, măsuța cu gheare de leu de lângă canapea, toate sunt brumate de praf. Buchetul de flori este veșted și maroniu în apa lui neagră și împuțită. La stația de interceptare se transmite un cod 311. Îmi pare rău, zic. N-a fost frumos s-o strâng așa. Mă apuc de dunga pantalonilor și-i ridic ca să-i arăt juliturile vinete de pe fluierul piciorului. Asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
că pentru treaba asta o să ai nevoie de un pic de intimitate. E îmbrăcat în uniforma albă. Cadavrul de alături poartă aceeași uniformă. — Colegul meu, zice Nash, făcând semn cu capul înspre el. Când dă din cap, coada, micul palmier negru, îi flutură în creștet. Pieptul uniformei îi este plin de pete roșii de chili. — De mult trebuia să-l descânt, zice Nash. În spatele meu se deschide ușa și intră cineva. Rămâne locului și se uită în jur, zicând: — Ce paștele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
se ridică și fața îi cade în castronul de chili. Sosul roșu împroașcă peste tot. Corpul mătăhălos, în uniformă albă, saltă și se prăbușește pe podea, lângă mine. Mă țintuiește în ochi. Cu fața mânjită de chili. Coada, micul palmier negru din creștet, i s-a desfăcut și părul negru, sârmos, îi atârnă peste frunte și obraji. El este mântuit, dar eu nu. Fumul de grăsime se adună deasupra mea, grătarul trosnește și sfârâie; iau cartonașul lui Nash de pe jos. Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
chili. Sosul roșu împroașcă peste tot. Corpul mătăhălos, în uniformă albă, saltă și se prăbușește pe podea, lângă mine. Mă țintuiește în ochi. Cu fața mânjită de chili. Coada, micul palmier negru din creștet, i s-a desfăcut și părul negru, sârmos, îi atârnă peste frunte și obraji. El este mântuit, dar eu nu. Fumul de grăsime se adună deasupra mea, grătarul trosnește și sfârâie; iau cartonașul lui Nash de pe jos. Îl țin deasupra lumânării de pe masă, făcând și mai mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Asta e noua mea viață. Taxiul oprește în parcare; Mona e la intrare, încuind ușile cu cheile de pe un inel uriaș. Ai putea zice că-i Helen. Mona, cu părul jumulit, pieptănat pe spate, tapat într-un balon roșu și negru. E îmbrăcată într-un costum maroniu, dar de maroniul ciocolatei. E mai degrabă maroniul acela al unei trufe de ciocolată cu cremă de alune așezate pe o perniță de satin într-un hotel de lux. Jos, la picioarele Monei, e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
la costumul pe comandă cambrat, cu pernițe la umeri, la hainele de păpușă cu nasturi enormi de topaz, la fusta scurtă, Mona zice: — Nu mă întreba cum de s-a putut întâmpla așa ceva. Își ridică în dreptul ochilor mâinile cu unghii negre date cu ojă roz și cu vârfurile albe. — Te rog să-i spunei doamnei Boyle că nu-mi convine deloc că mi-a răpit corpul și mi-a făcut o asemenea porcărie. Arată spre balonul țeapăn de păr, spre obrajii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
smaralde sfărâmate. Safire rozalii și tăiose și berile portocalii, zdrobite, îi sclipesc în gură, înfipte în carnea sfâșiată a gingiilor. În cerul gurii i s-au încrustat fragmente de spinele violete. În limbă i s-au cuibărit cioburi de diamant negru natur. Și Helen zâmbește și zice: — Vreau să fiu împreună cu familia mea. Mototolește într-un ghemotoc șervețelul însângerat și-l îndeasă în manșeta taiorului. Praful s-a ales și de cercei, și de coliere, și de inele. Detaliile în legătură cu costumul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

ieșind. Se uită la ceas din mers, coboară treptele grăbit, își îmbracă pardesiul, în vreme ce taie de-a dreptul spațiul verde dintre cămine, sare peste gărduțul din fier forjat, iese în strada din spatele complexului studențesc și începe să fugă. *** O Dacie neagră trece în viteză prin fața tramvaiului, intrînd spre autogară. Face un viraj spectaculos lîngă cursa rapidă și frînează brusc. Șoferul coboară, închide ușa încet, intră în sala de așteptare, caută cu privirea ghișeul, trece pe lîngă cei ce stau la rînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
săturate cînd va ajunge la Valea Brândușelor. Ăsta-i arată șoferul cu privirea. Tovarășul, ia vino-ncoa'! Preocupat să-și aranjeze actele mai bine în portmoneu, bărbatul în haină de blană ridică privirea surprins. În fața lui, rezemați de botul Daciei negre, stau un milițian și cel care a intrat înainte la rînd. Da, ce s-a-ntîmplat? Actele spune milițianul. De ce? Actele! De ce? Lungim discuția?! se miră milițianul, smulgîndu-i portmoneul, din care, cu o mînă sigură, trage buletinul. -N-aveți impresia că săriți peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
A, continui să fii obraznic?! Hai cu mine! N-am timp! Pleacă autobuzul arată actorul spre cursa în care au început să urce pasagerii. Portiera din spate a Daciei se deschide larg, făcîndu-și apariția mai întîi o pereche de cizme negre, frumos mulate pe picior, apoi poala unei fuste ce acoperă genunchii; o bluză albă, pe gît, arcuită ispititor la piept, un palton albastru închis cu guler mare din blana unei vulpi polare, a cărei coadă a ajuns căciulă o femeie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
i se vadă goliciunea de la mijloc în jos, printre poalele lovite nervos de genunchi. "Ce dracu'-i cu mine?! gîndește Radu, scuturat ca de friguri, privind cu nesaț în urma femeii pornită vijelios spre bucătărie, cu mersul ei falnic, scuturîndu-și părul negru și lung asemeni cailor de rasă coama în arenele circurilor. De ce nu-l repede totuși pe individul ăsta?!" Ce naiba găsești la telefoanele lui? vrea să pară indiferent în continuare. Vorbe. Vorbe frumoase leagănă din umeri Paula, lovind paharele în ritmul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
te bărbierești, să te schimbi... Emoționat ca un adolescent, Vlad dă din cap drept mulțumire și iese. În cămăruța alăturată, unde-și are biroul, tehniciana, care ține evidența realizării investiției, stă de vorbă cu o femeie încotoșmănată într-un palton negru, cu gulerul ridicat, cu fața acoperită pînă sub ochi de fular. Tovarășul Vlad, tovarășa Brîndușa Roman face tehniciana prezentările, indicîndu-i pe cei doi cu palma desfăcută. Nu mai întind mîna că-s gripată foc murmură Brîndușa Roman, aruncînd o privire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
anume s-o prezinte pe femeia care a coborît, o blondă vaporoasă, ca dintr-un film american, cu o față albă, curată, o gură conturată de un ruj sidefat, cu buza de jos puțin răsfrîntă, de forma unei petale; cizme negre, o blană gri, tunsă scurt, cu bordură și guler pufos, strînsă pe mijloc de cordon, care-i pune de minune în evidență subțirimea mijlocului. Merită timpul irosit! clătină Mihai din cap. Înainte de-a ieși din lift, femeia aruncă o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
și să plece spre autogară, să aștepte cursa rapidă. *** Ștergătoarele de parbriz deschid două sectoare mari de cerc, lăsînd să se vadă șoseaua acoperită cu un strat alb, în care roțile mașinilor ce vin din sens invers taie urme late, negre. Toți cei din cursă moțăie, cu bărbiile în piept, legănați de uruitul continuu al motorului. Chiar și actorul, după ce a mai exclamat cîte un "extraordinar!" la fiecare ziar cercetat încă o dată, spre mirarea și neliniștea vecinei, s-a potolit, punînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Vlad înclină capul, mulțumind cu glas scăzut. Se întoarce încet și iese. Afară, pe peron, agitația e în toi. O mulțime de oameni încărcați cu tot felul de bagaje, între care predomină sacoșele cu pîine albă și sacii cu pîine neagră, pui congelați, sticle cu ulei și pești mititei, congelați, lipiți aiurea unul de altul asemeni scoicilor dintr-un fragment de rocă preistorică, aleargă de la o cursă la alta întrebînd, insistînd, fără să se înțeleagă unii pe alții, ori să mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]