6,787 matches
-
tot ce urmează să faci pentru a-l vindeca, să-l faci să aibă încredere în tine... ... Așa a terminat ea, învingătoare, iar eu m-am retras cu coada între picioare. Mă rușinam când o întâlneam și începusem să o ocolesc. De fapt, îmi era rușine de mine, nu de ea și i-am explicat acest aspect, dar era prea târziu... Mi-era necaz doar că... o puștoaică m-a pus la zid... Și asta numai și numai pentru că... mă luase
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
care nu am înțeles-o... A depășit, a intrat brusc în fața mea și a frânat... Nu puteam vira spre stânga... Eram în mare pericol... să intru în coliziune frontală cu un altul de pe sensul opus... Am virat dreapta, să-l ocolesc. Era spațiul prea mic pentru a frâna... Nu am avut loc ori am fost orbit... Nu m-am redresat. Am lovit ceva foarte tare și din acel șoc am fost... aruncat. Am zburat rostogolindu-mă cu mașină cu tot... Norocul
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
vreodată. „Doamne, Dumnezeule, mare este puterea ta, Doamne! Nu, nu puteai să lași acest copil fără tată și acest tată fără să știe că... Îți mulțumesc, Doamne, că mi-ai uscat Tainicele cărări ale iubirii lacrimile!”. Se ridică încet și ocoli biroul, ascultând cu lacrimi în ochi cuvintele fetiței și ale lui Iustin:Mami! Mami! Uite cu cine am venit! M-a adus în blațe, vezi? - Draga mea Laura, iată, fetița noastră a venit să ne vadă! Mi-a spus câți
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
părerea mea, față de cineaștii tineri care le-au atins. Filmele despre revoluție, filmele care s-au întors spre ultimii ani ai comunismului, cum e filmul lui Cristian Mungiu, de exemplu, filmele care tratează chiar și actualitatea neagră a tranziției sunt ocolite de către o bună parte din publicul de cinema - nu vorbesc de oamenii care oricum nu se duc la cinema pentru că stau la televizor, vorbesc de oamenii care se duc la cinema, dar care ocolesc aceste filme, pentru că le este frică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
și actualitatea neagră a tranziției sunt ocolite de către o bună parte din publicul de cinema - nu vorbesc de oamenii care oricum nu se duc la cinema pentru că stau la televizor, vorbesc de oamenii care se duc la cinema, dar care ocolesc aceste filme, pentru că le este frică de subiect și de tratarea pe care ei știu că acest subiect o are în general. Ar fi bine să îi anunțăm printr-o formulă sau alta pe acești oameni că ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
care ei știu că acest subiect o are în general. Ar fi bine să îi anunțăm printr-o formulă sau alta pe acești oameni că ar trebui să mai dea o șansă filmului românesc la momentul acesta și să nu ocolească aceste filme, pentru că subiectul nu face filmul. Tratamentul de care aceste subiecte se bucură în ultimii ani este deosebit, de multe ori savuros. Puțini oameni știu că la Moartea domnului Lăzărescu se râde cu poftă în foarte multe momente. Dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
Dacia 1300. Mă repet, am mai vorbit despre acest lucru, dar... Se parchează, evident, și în perimetrul stației de autobuz, astfel încât călătorii și șoferul de troleu trebuie să ajungă la un fel de acord vizual tacit (eu opresc aici, voi ocoliți „Tuaregul“ prin față etc.). De fiecare dată când mă găsesc aici și surprind „un conducător“ auto urcând la volan, nu mă pot opri să nu-l întreb de ce a parcat astfel, în disprețul călătorilor. Am primit răspunsurile cele mai diferite
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
de sus și tu să găsești în acest gând o consolare. Cu toată prietenia o caldă îmbrățișare, al tău Dr. V. Voiculescu » (cota S. 46, (3) XLVII, Biblioteca academiei RSR). P.S. Când vii în București te rog să nu mă ocolești. Publicată în revista „Neamul Românesc” (1918), apoi în volumul „Poeme cu îngeri” (1927), poezia „Durerea”, apreciată de principesele Nadeja Știrbey și Elisa Știrbey ca un triumf patriotic, admirată chiar și de Octavian Goga, vibra sufletele: Oprită să urce în ceruri
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
scriitorii care nu mai trebuia să figureze în bibliotecile publice, printre cei interziși era trecut și numele V. Voiculescu. Nu-i mai apărea numele în presa literară. Criticii literari ai vremii nu-l mai pomeneau. Și autorii de cărți îi ocoleau numele. Apăruse Panorama deceniului literar românesc, 1940-1950, de Alexandru Piru, tipărită în 1968 la Editura pentru Literatură, cu peste 500 de pagini întindere. Numele lui nu a fost amintit, cu toate că în 1944 într-un volum antologic fusese trecut ca unul
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
a împins uneori spre clișeu impulsul nu odată nutrit de viziuni extatice al lui Ion Pillat, V.Voiculescu, Adrian Maniu (p.526-527). Dumitru Micu. Gândirea și gândirismul, București, Minerva, 1975. ... Începuturile și o bună parte a producției literare (gândiriste n.n.) ocolește nocivitatea concepției gândiriste pentru că în poezia semnată de Ion Pillat, V. Voiculescu sau Aron Cotruș, precumpănitoare uneori este expresia modernă a lirismului în linia neoclasicismului esențializat... Rezumând gândirismul, D. Micu scrie: „Organ al unui curent ideologic obscurantist, reacționar, Gândirea n-
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
al terenului strigă: „Vine ploaia!” Copiii aleargă în jurul lui. la comanda „Ploaia a stat!” se reia jocul. 2. „Acul și ața” - Copiii sunt așezați pe cerc, la jumătate de metru unul de altul. Se alege un conducător - „Acul” - acesta aleargă ocolind fiecare copil, numește câte un copil care să-l urmeze. Se aleg 4,5 copii care vor fi „Ața” și vor urma conducătorul. După ocolire o dată a cercului se alege alt „ac” (cl. I; a II - a). 3. „Crabii și
JOCUL SPORTIV – MIJLOC DE RELAXARE ŞI FORTIFICARE by MOCANU ALINA () [Corola-publishinghouse/Administrative/1301_a_2051]
-
5 - 6m în fața liniei unde sunt așezate grupele se desenează un cerc și se așează o minge. Conducătorul de joc strigă un număr. Toți copiii cu numărul strigat aleargă până la cerc, culeg mingea, execută dribling până la un punct fix, îl ocolesc, se întorc în dribling până la cerc, așează mingea în cerc și se întorc alergând la locul lor. Primul care ajunge la loc primește un punct. Câștigă echipa care a acumulat cele mai multe puncte. B.b.I. Ștafete specifice însușirii mersului 1
JOCUL SPORTIV – MIJLOC DE RELAXARE ŞI FORTIFICARE by MOCANU ALINA () [Corola-publishinghouse/Administrative/1301_a_2051]
-
pe un rând în coloană câte patru prin arc de cerc. Se numără câte patru. La comanda „în coloană câte patru prin arc de cerc-marș” numerele 1 se întorc prin patru pași pe loc 90O, celelalte aliniate umăr la umăr ocolesc prin arc de cerc pentru a veni în coloană câte patru. i) Din linie pe două rânduri în linie pe patru rânduri. Se numără câte doi și la comanda „în linie pe patru rânduri - marș” numerele 1 din fiecare linie
BAZELE TEORETICE ŞI METODICE ALE GIMNASTICII by Tatiana DOBRESCU, Eleonora CONSTANTINESCU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/421_a_928]
-
Până la urmă am venit să ținem sfat, poate vii cu mine până la neamurile din Frătăuți și vedem cu ei cum se poate face. Plătesc cât o fi să fie." Și atunci, ca și acum, trecerea graniței, noaptea, în goana cailor, ocolind izvoarele Siretului prin locuri cunoscute doar de localnici, se petrecuse ușor. Calea fusese liberă ca și acum. Unchiul Vasile, tatăl lui Petrică, se împotrivise cu strășnicie ca domnul Simion să îl însoțească pentru că, zicea dânsul : "Grănicerii ruși se tem și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
m-a recomandat cu insistență la spitalul din Storojineț, unde am fost în sfârși angajată și am lucrat ca moașă până acum vreo cinci ani. Minodora nu se ocupa decât de fetiță, nu vorbea decât cu ea și cu mine, ocolea oamenii. Cum ieșea să o plimbe pe Alindora în luncă, a reînceput să culeagă plante așa cum făcea în Brodocul nostru siberian și localnicii au început din nou să recurgă în secret la leacurile noastre "băbești", adeseori atât de eficace. Începând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ale cărei prejudecăți cu privire la îndeletnicirile legate de bani diminuează; simultan însă, aceasta din urmă sporește restricțiile impuse sexualității. Aceste elite negustorești aprofundează idealul iudeo-grec, instituie libertatea de a circula, a crea, a transmite, a cunoaște și a face avere. Ele ocolesc apologia creștină a sărăciei și utilizează - în atelierele, antrepozitele, pe vasele sau în băncile lor - o muncă ceva mai liberă decât a sclavilor sau a iobagilor: munca salariată. Elitele nu sunt nici pacifiste, nici liberale: piața are nevoie de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
pentru a deveni și a rămâne „competitiv” va crește și el în mod proporțional. La fel se va întâmpla în privința timpului necesar îngrijirii și întreținerii. Doar timpul alocat pentru a dormi și pentru a iubi va rămâne același. Pentru a ocoli acest obstacol care limitează consumul, Ordinea economică a stimulat încă de la început stocarea obiectelor cronofage - cărți, discuri și filme - într-o formă materială, iar în zilele noastre, într-una virtuală: acumulări nelimitate, iluzorii, fără nici o legătură cu posibilitatea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
te urce în proprii tăi ochi cel puțin cu două treapte mai sus și să te oblige, printr-o periculoasă echilibristică, să te menții acolo, cu orice preț. Uite cine a venit, izbucni Nina, mimând cu multă dezinvoltură surpriza. Profesorul ocoli biroul și înaintă, fără să se grăbească, de-a lungul camerei către hol. A, micuța noastră înțeleaptă, defini omul ridicând un deget, devenit maroniu de la atâta fum de țigară, în sus. Părul blonziu ce-i încadra capul mare, rotund, sta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
hainele de pe el erau scumpe, alese cu gust, asortate fără greș. Dragă poete, dă-mi voie să ți-o prezint pe Carmina, amica noastră. Îți atrag atenția că nu este o fată oarecare. Nici nu ar avea cum, glăsui profesorul, ocolind biroul și instalându-se în scaunul său. Țigara lăsată în scrumieră nu se stinsese încă, fumega subțire, vlăguit. La noi nu pătrunde oricine, cred că ți-ai dat seama de asta. Părinții și celelalte rude sunt un dat al sorții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
comentariilor pe marginea scrierilor preferatului, se credea sigură, nu avea cum să greșească. Nik, ia uite cine a venit! exclamă extaziată Nina de cum o văzu și bătu teatral din palme. Curios din fire sau pentru că așa cerea regula jocului, Alexe ocoli biroul, traversă camera și își scoase capul încoronat de chica răvășită, blonzie, dincolo de ușă. Ridică un deget maroniu în sus, zâmbi chiar. A, gângania drăgălașă, ghici el și-i făcu un semn larg cu mâna. Hai poftește, poftește! Primirea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
arătau colții adevăratele valențe și se înverșunau, reluau ideea de la început, o dezvoltau mintal, găseau replici care s-ar fi potrivit excelent în contextul discuției. Alexe rămânea pentru ei un cui, un punct sensibil era mult mai lesne să-l ocolești decât să-l combați, era imposibil ca după o întâlnire cu el să nu începi să te îndoiești de propria ta persoană, să nu-și șubrezească cele mai intime convingeri, să nu-ți strecoare în suflet îndoială, să nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
curat, cu spatele drept, cu figura placidă. Eu nu vreau nimic de la ea, îi răspunse într-un târziu, fără să-și ridice privirea din conservă și pretind ca nici ea să nu vrea nimic de la mine. E mult, e puțin? Ocolea bucățile de vânătă, inginerul crezu că poate le va mânca la urmă, dar avea să se convingă, după ce omul strânse firimiturile și porni către container, că le arunca. Un singur lucru îi era clar: că Urâciosului nu-i plăceau vinetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mai rămâneai puțin venea și Nina, o să-i pară rău că nu te-a văzut. Ni te arăți așa de rar. Își târâia papucii în urma ei. Nu, nu mă simt anihilată, se asigură Carmina pe sine când știu că el ocolește biroul și traversează alene camera spațioasă venind după ea. La revedere, domnule profesor, îi spuse și nu privi în urmă, ca să nu-i vadă el expresia, emoția, plânsul ce-i ședea în gât. Mai treci pe aici, o invită el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
insiste pe lângă Larisa îl inhiba, asta însemna să-și recunoască un sentiment de inferioritate ori lui îi era mai comod să nu-l știe. Pe el obstacolele îl dezarmau, i se părea inutile, îi era mult mai lesne să le ocolească. Zadarnice fuseseră manevrele Sidoniei de a pleca braț la braț cu soțul, pe care alminterea îl uita cu săptămânile, la teatru, la film sau oriunde, atunci când venea Larisa în vizită la Ovidiu, o, cât de naivă devenea crezând că prezența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Maman nu face decât să dramatizeze. Probabil că-i place grozav să complice lucrurile mai mult decât e cazul. Nu-l prea agreează pe Dimitrie, încolo totul e OK. Între timp ajunseseră la mașină, el i-a deschis portiera și ocolind automobilul prin față și-a trecut palma peste luciul capotei albe. Când s-a trântit pe scaunul de la volan deja devenise șoferul plictisit. Până la casa Fanei a șuierat absent o melodie. Nu avea o ureche muzicală de invidiat dar relua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]