5,945 matches
-
sau, ceea ce este același lucru, eliminarea pe cât este posibil a comportamentului arbitrar. Cu alte cuvinte, în ceea ce privește chestiunile publice, comune, regulile sunt mai importante decât ceea ce vrea, speră sau dorește un individ. Nu avem în niciun fel pretenția, vanitatea, infatuarea sau orgoliul de a prezenta aici vreo formulă sau soluție legislativă pentru a înlocui sau revizui ceea ce Constituția actuală desemnează drept delegare legislativă sau asumare a răspunderii guvernului. Dar nici nu putem ignora faptul că delegarea legislativă a devenit deja o practică
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
E un prieten de-al meu, spuse învățătorul și se corectă imediat, asociindu-i și pe Grigore și Panaiota: un prieten de-al nostru. O să-l cunoști. Panaiota plecă urându-le poftă bună și adăugând cu o simpatică undă de orgoliu: "O să-mi spuneți pe urmă cum a fost musacaua." Sigur că da, întâi mâncăm, complimentele ți le facem după. Musacaua e specialitatea ei. Are un băiat dintr-o căsnicie anterioară cu un marinar care a pierit pe mare. Și băiatul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Dimineața, el puse diagnosticul: nod gordian. Da. Nici vorbă să-l reteze cu spada ca Alexandru cel Mare, care, oricât de mare o fi fost el, acționase nu cu înțelepciune, așa cum istoria vrea să ne facă să credem, ci cu orgoliu. Ca toți monarhii și alți exploatatori ai popoarelor. Nodul lor gordian aveau să-l deznoade cu smerenie și răbdare. Arcadi nu reproșa nimic nimănui. Pretindea calm. Dacă ei trei aveau forța să înfrunte demni această încercare, efortul de descâlcire va
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cade în fața tentației frumuseții, dar mai ales sub povara propriei și neîmblânzitei sale mândrii. În căderile și așa-zisele sale nerealizări, Paisie Velicikovski se consideră un rob neputincios al lui Dumnezeu, părintele Serghi, un ostaș învins, aspru rănit în propriul orgoliu. Ambii își păstrează însă credința. Deși aparent părintele Serghi ajunge la blasfemie, cugetând că nu există Dumnezeu, el e sigur că visul pe care îl are despre Pașenka și copilărie e trimis de un înger al Domnului. Nu este oare
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
și deșertăciunilor omenești, asupra atitudinii în fața vieții, în ideea aflării adevărului privind rațiunea scurtei existențe pe pământ. Răgazul meu îl foloseam naiv și aproape inutil. N-am fost în stare să constat, precum cei mult mai știutori, că exaltarea, solemnitatea, orgoliul, exuberanța, chiar și patetismul de moment nu se pot transforma, nici transfigura în starea de a ieși din neputință și somnolență, nici vorbă de o modalitate inițiatică înspre dreapta judecată și echilibru. În acest timp mă gândeam că "Dumnezeu s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
structurată, unele principii de conduită în viață regăsite în adâncile lui Eseuri. Care sunt acestea? Concis: Pentru a scăpa de iluzii fals consolatoare omul poate fi moral rezistent, centrat pe firești însușiri naturale utilizate cu simțul măsurii și demnitate, fără orgolii vane. Fluxul și refluxul imprevizibil al asocierii și disocierii ideilor, dacă le are, rămân ca o carte de căpătâi pentru a se înfățișa pe sine într-un prezent care conține și viitorul. Înțelepciunea, dacă o obține, să vină meditativ-lucidă asupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
ale florilor de tei și fiorurile lirice dintr-o istorie culturală revelatoare. Pelerini ai esteticului vin să redescopere Iașul, bogăția de monumente, într-un plin triumfal al armoniei liniilor, culorilor, mișcărilor, sunetelor, într-un frumos care umple inima de un orgoliu întemeiat. Prin edificiile sale istoria Cetății parcă își ia revanșa asupra barbarilor care nimiceau totul în cale, o compensație târzie dar binevenită și voluptuoasă. Dacă tot e asemănat cu Roma prin numărul de coline, comparația aceasta ar trebui extrapolată și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
străbătut mai multe etape. După criticul Eugen Simion, a pornit prin a crea "o poezie în stil delicat-tradiționalist", a trecut, apoi, la o "poezie neosimbolistă, suavă și ceremonioasă", a revenit, de mai multe ori, la tema privilegiată erosul, purtând cu "orgoliu insignele retoricii tradiționaliste". N-a ocolit nici "stilul trubaduresc" cu trimiteri la truverii francezi ai secolului al XII-lea, pentru ca, în cele din urmă, să se identifice cu "spiritul elegiac al Moldovei". Dar evoluția poetului nu s-a oprit aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
care ne însoțește atunci când ne pierdem sau numai cu senzația că ne rătăcim tot căutând imagini sau metafore despre ceea ce vedem. Pretindem că avem simțul orientării, că nu ne scapă nimic din ceea ce știam, intrând astfel într-un fel de orgoliu derizoriu. Filozoful spune că în om totul este drum pierdut și că orice drum este de fapt regăsirea arhetipului în labirint. Ne putem rătăci în labirintul Cetății și pe viu dar mai ales visând, fără a încerca să ne eliberăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
nuanțat și ușor ambiguu, tocmai de aici impresia de cunoaștere și abilitate. Am citit, stimate domnule critic, mai demult printre rânduri, printre emoții și rețineri... Cum adică un "clasic minor"? Provincia culturală (nu e cazul numai al Iașului) își hrănește orgoliul din substanța enormului, alteori din aceea a unei boeme etilice. Te deranjează oximoronul? Nu atât el cât ideea că ierarhiile se stabilesc în funcție de cine mai dă un rând... Colega, ești prea inteligent a nu te ști capabil să generalizezi perfect
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
a pornit chiar de la suferința fizică, înfrântă fiind parcă după modelul și curajul personajelor lui Thomas Mann. Ce nu se poate face cu voință, dragoste, virtute! 67 Ne folosim de cuvânt crezând că el este salvarea. De multe ori însă orgoliul e mai mare decât forța cuvântului, de aici eșecul. Înfrângerea ne copleșește, dar nu totdeauna e de luat în seamă dacă ne gândim că până și Borges a tratat-o ca atare. Nereușita face parte din viață, este un fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
încercare de remasculinizare celebrînd comportamentul agresiv masculin, ca reacție la feminism și la alte atacuri îndreptate împotriva supremației bărbatului alb. În cartea The Remasculinization of America (1989), Susan Jeffords afirmă că Războiul din Vietnam a însemnat o teribilă lovitură dată orgoliului masculin, lovitură de pe urma căreia bărbații americani au resimțit un extraordinar sentiment de rușine și vină. O mare parte din filmele și literatura despre Vietnam se ocupă tocmai de acest aspect, într-o încercare de a vindeca rănile și de a
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
partide la un moment dat. Aceste organizații sunt așadar o trăsătură majoră a societăților contemporane. Dar nu toate partidele sunt puternice și influențează profund viața politică a țărilor în care apar și se dezvoltă. Liderii de partide vorbesc adesea cu orgoliu despre modul în care partidele conduc viața politică; nu toate pretind, ca în statele comuniste, că partidele sunt de "avangardă", dar, în alți termeni și cu o altă emfază, ei susțin adesea că organizațiile lor modelează semnificativ societatea. Cât de
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
măsurăm!... ai 168 de centimetri... Da... Acum să-ți luăm sânge: întinde brațul pe marginea rezemătorii! Ce-i drept, cunoșteam tot acest ,,ritual’’ dar nu aveam nici un chef de comentarii...ironice ori de alt fel, deși fierbeam în sucul propriului orgoliu lezat. Așteptam scânteia prielnică revoltei, focul însă îmi mistuia întreaga ființă. Mi-am scos tacticos propria batistă, una albastră și șifonată, din buzunarul pantalonului albastru și mi-am așezat-o în dreptul gurii și nasului.( Trebuia să avertizez, într-un fel
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
primul rând preoților și persoanelor consacrate, neexcluzând cititorii de bună-credință interesați de desăvârșirea vocației lor creștine. Autorul ne ilustrează o serie de inițiative profunde, bazate pe rugăciune și încredere în Dumnezeu, inițiative ce depășesc capacitatea celor încrezuți în rațiunea sau orgoliul lor mărunt. Citirea acestei cărți poate duce la o trăire profundă a credinței și la o luare în serios a vocației, de cei pentru care Isus și Maria sunt totul. Cartea a fost tradusă și editată la cererea expresă a
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
am născut». Privește ce a făcut Domnul din eu-l tău mizerabil! Vezi cum, gândindu-Se chiar la tine, parcă Isus îți repetă anume cuvintele înainte-mergătorului Său: «El trebuie să crească, iar eu trebuie să mă micșorez» (In 3,30). Orgoliul ne împiedică să înțelegem aceste transformări dumnezeiești, țintuindu-ne în întunecimile unui egoism neadaptabil oricărei dăruiri de iubire adevărată. 18. Lăsați-mă împreună cu Iubirea infinită!... Toți își ridică mâinile asupra mea biată ființă umană. Toți se laudă cu drepturi, drepturi
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Mi-am dat seama că era necesar să calmez puțin lucrurile. M-am dus de cîteva ori la biroul său de la siguranța Statului, cu cîteva lucrări sprea a-i cere avizul de care nu aveam nevoie numai ca să-i împac orgoliul. Mi-aduc aminte de atmosfera care domnea, de fiecare dată în biroul său. Un fum de țigări să-l tai cu cuțitul, iar încăperea plină cu prietenii lui de la Iași Lăzărescu, Voinea, Panopol, Ianoliu, frații Zipa vorbind tare și rîzînd
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
să intre cu trupele în luptă, ci pur și simplu, Antonescu se oferise, singur, într-un elan impulsiv, de a răzbuna umilințele suferite de țara sa din partea Rusiei. Fără îndoială, cîteva trăsături ale caracterului său dau explicație acestui gest nesocotit: orgoliu, ambiție, curaj împins pînă la temeritate, voință dominatoare, adesea imprudentă și iubire de patrie. Generalul Antonescu, fiind un om de formație militară, nu avea nici o experiență politică, pentru că nu simțea nici o afinitate. Într-adevăr, cu prilejul întrevederii cu Hitler, la
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
să reziste. Statul major român a hotărît, atunci, înconjurarea și asedierea ei. Din ordinul mareșalului Antonescu însă, trupele române au atacat puternicele poziții, zile și săptămîni întregi, cu prețul a mii de soldați români, căzuți în fața Odesei. Era ambiția și orgoliul mareșalului Antonescu de a avea o victorie militară. Pînă la urmă, Odesa a căzut prin împresurare. Peste apele Nistrului sînt mulți români-moldoveni cum se numesc ei -, răspîndiți pînă pe la apele Bugului. Un nevoiaș la minte a avut ideea să se
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
de răspunderile de dinaintea războiului, vechi generali vinovați de înfrîngeri sau ale căror victorii nu au fost decît acele de roți la mașina de război americană, erau de acord în a afirma că armata europeană ar fi sinuciderea Franței. Prinsă între orgoliu și frică, Franța a fost incapabilă de o mutație europeană, care putea, singură, să-i redea un rol director. Franța nu posedă resursele omenești și materiale necesare pentru a conserva o poziție mondială moștenită de la un trecut mai fericit. Rare
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
nu se poate comunica loial, nicidecum pentru că m-ar interesa cum se numesc unii sau alții. Trăiesc cu sentimentul că numele sînt un cod fals, inventat de noi, că numai poezia înseamnă ceva, întrucît ea poate fi făcută cu imens orgoliu uneori, dar după ce este scrisă ea se eliberează de orice mărginire și nu mai aparține cuiva anume. Vorbesc despre Poezie. Și despre POEȚI. Nu despre altceva! Voi încheia! Te rog mult să-mi scrii repede! Trebuie să limpezesc ceea ce [D
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
e drept, dar binevenită. În primele zile din aprilie am plecat la Iași. Sesiune. Am dat cinci din cele șapte examene cîte am pe an. Le-am luat pe toate, descongestionîndu-mi vara. Cred că fac toată chestia asta (filologia) din... orgoliul de a avea orgoliu. Ba chiar, la examene, țin ca la unele să fiu bun, cel mai bun. La unele și sînt teoria literaturii, istoria literaturii. Mai am de dat filosofia și slava veche. La Iași era cald, reconfortant Aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
În primele zile din aprilie am plecat la Iași. Sesiune. Am dat cinci din cele șapte examene cîte am pe an. Le-am luat pe toate, descongestionîndu-mi vara. Cred că fac toată chestia asta (filologia) din... orgoliul de a avea orgoliu. Ba chiar, la examene, țin ca la unele să fiu bun, cel mai bun. La unele și sînt teoria literaturii, istoria literaturii. Mai am de dat filosofia și slava veche. La Iași era cald, reconfortant Aici, în schimb, a nins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
luați în seamă. Nu cred că ești un "uitat" și nu cred c-ai pierdut trenul! Doar puțin mai multă încrîncenare ți-ar trebui! Și raportează-te tot timpul la cei buni, la "nesentimentali", pur și simplu fii neînduplecat în orgoliul cu care îți hotărăști paginile scrise. Nu trebuie să scrii texte "ocazionale", oricît te-ar mișca aniversările, țara! Cartea! La ea trebuie să te gîndești! Voi repeta că solidaritatea cu cei "originali" este necesară! Îți spun sincer: eu mă simt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
nu stăm așa departe cît pot fi... șase luni. Succes la examene, dacă mai ai! Un universitar de istoria artei, de la Iași, îmi spunea zilele trecute că Luca Pițu e un tip care nu răspunde niciodată la "bună-ziua", dintr-un orgoliu exagerat?! Așa o fi?! "Luceafărul" vorbește de un "hăituc de poeți". Poemul meu se numește "Ars doloris III, IV etc." de aceea pare altfel unor cititori. Toate cele bune! Te îmbrățișez cu dor, Aurel Borca, 4 iulie 1981 Bună, Lucian
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]