8,628 matches
-
mă gratulează bătrânul, zâmbind candid. Cu loviturile ritmice de ciocan pe nicovala covăliei în auz și cu mirosul de copită arsă în nări, privesc în jur cu aduceri aminte... Hai să intrăm pe Ulița Strâmbă - mă trezește bătrânul din visare. Pășesc alături de el cu privirea fugărită peste tot ce ne înconjoară. Câte o gospodină mătură colbul din fața casei și apoi îl astâmpără stropindu-l cu apă. Dughengiii își așază marfa la vedere. Zarzavagiii își poartă coșurile din nuiele pline-ochi strigând din
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
asta, dar până atunci?... Până atunci ar cam trebui să călcăm mai repejor, pentru că pe aici ne-am cam terminat treaba. Și de când ne așteaptă Ulița Bărboiului?!... Scurtul drum până la mănăstirea Bărboiului îl străbatem purtând fiecare povara gândurilor sale. Bătrânul pășește înainte, iar eu calc la un pas de el, furându-l din când în când cu coada ochiului. Merge ușor plecat înainte, târșindu-și papucii prin colbul uliții. Parcă nu vede și nu aude nimic. Trecătorii, ca de obicei, își ridică
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
ideile lui încăpățânate, fixe pe axa știută, pe de alta amanta cu frunza de renume mondial, care bate capricioasă din picior, la orice scădere în intensitate a pupincurismului de partid. Fără să învețe ceva din ridicolul trecutului, Traian și Elena pășesc mândri înainte. Peste noapt,e inventează ministere, sărbători și ocazii, iar ea îl răsplătește calină cu devotament, cu iluzii și cu ceva ce nu pot scrie acum în acest jurnal. L-au luat fiecare de câte o mânuță pe micuțul
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
gândurile mele, de a scrie azi ceva pur și suav precum aburul neîntinat al norilor de vară, s-a dus naibii. Îmi pare rău, poate altă dată... Spunea Mircea Badea... E 2 octombrie. Așa spune buclucașul calendar. De ieri, am pășit cu o oarecare teamă în această nouă lună calendaristică și am început sârguincioși să înjurăm, cu mai mult spor, pe cei care au reușit în nici un an de la realegerea lui Băsescu, să ne aducă undeva în partea cea mai de
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
ascunsă în oglindă ca să o pot privi doar eu... Lumea aceea pierdută și căreia azi, îi cânt o sfâșietoare melodie din flaut, așteptând să se desfacă cerul. Învățătorul A venit și vremea să merg la școală . Cu emoție și frică pășesc pe holurile școlii care mi se părea imensă, deși într-o vizită, după mulți ani am privit zidurile acelea albe care acum îmi păreau prea joase, iar lumina pătrundea șovăind prin geamurile mici. Aceleași șanțuri și același teren mâlos, cu
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
astup urechile cu degetele îndoliate. Vântul îmi smulge mantia de pe umeri. Femeia din oglindă îmi face semne pline de pudoare, să mă acopăr... Ascult, docilă, umilința și nimicul. Locul acela Locul acela e numai al meu. Acolo pasărea trandafirie Ibis pășește îngândurată pe limbile aurii ale nisipului și se hrănește cu peștișorii din poveștile fermecate. Ea își îndeplinește toate dorințele... Bătrânii sunt înțelepții care înșiră metanii de chihlimbar pe sfoara timpului și aruncă rugi de cristal înspre cerul de mătase. Ei
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
îngrămădite cu acoperișuri șubrede, copaci îndoiți de vremuri...o frumusețe ...suflete de copii înșirate în razele de soare...Copilul insistă: -Am terminat, domnișoara... Îmi zâmbește complice...Și eu văd că-s tot acolo în lumea aceea de basm și copilărie...Pășesc ușor spre banca lui... Ce ai desenat? -Te-am desenat pe tine...spune el înroșindu-se până în vârful urechilor... -Vai, dar ce frumoasă m-ai făcut...Mă mir eu cu sinceritate, deși pe foaie sunt doar un cerc, cu două puncte
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
gest plin de cinism, întinde mâna spre colega mea, cerându-i să facă cunoștință. Ea fuge și strigă la mine supărată. E liniște în viață și în moarte... Sutele de gură-cască se adună ca la o paradă în jurul mortului, parcă pășind, unul după altul, cu papuci de mătase în sufletul lui, mulțumindu-se că nu au fost ei pe aripa întronatei. Deasupra lor, sufletul meu se golește într-un dans al liniștii și epuizării... Mi-e atât de aproape ziua aceea
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
am urmat mai departe. ― Am ajuns, mi-a spus după puțin timp și m-am trezit În fața unei cafenele micuțe. L-am urmat Înăuntru. Am simțit dinainte să intru mirosul puternic din interior. Era o aromă dulceagă, prea puternică. Am pășit pragul și am observat cu groază că la mese erau numai cupluri, iar pe peretele din față scria cu un roz pal: La mulți ani de Sfântul Valentin! Am clătinat din cap dezgustată. Uitasem complet, sau mai bine zis nu
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
traistă cu mălai, să avem de mămăliguță... Atunci mi-am dat seama de ce își scutura călugărul anteriul. Măcinase ceva grăunțe de păpușoi. Bucuros că îl pot ajuta totuși cu ceva, i-am răspuns: Nici o grijă, părinte. Am plecat spre casă pășind fără grabă. Odată cu înserarea, am ajuns la chilii. Pe drum, bătrânul mă face atent că trebuie să citesc fără zăbavă toate volumele cu documente. Și nu oricum, ci cu mare băgare de seamă! Aceste vorbe mi-au dat de gândit
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
negru, fiindcă în grădina din poiană avem tot ce ne trebuie pentru un prânz boieresc. Nu uita să pui în desagă cărțile din sipet, pentru că... Bătrânul a lăsat vorba să plutească în aer ca o frunză tomnatecă desprinsă de pe ram. Pășim pe poteca pădurii fără să scoatem o vorbă. Doar când veverițele jucăușe - simțindune pașii - ne-au ieși în cale, bătrânul le-a întrebat cu glas cântat: Ce faceți voi, neastâmpăratelor? Așa că vi-i foame? Ia veniți voi aici și luați
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
face abia deseară. Până tu ai să strângi cărțile, eu am să ajung la grădină și repejor voi pregăti o gură de mâncare. Nici nu-i nevoie să spun că ultimele vorbe le spunea pe când ieșea de sub umbra sălciilor și pășea deja pe cărarea dinspre grădină, purtând vârșele cu pește în mână. Am urmat sfatul bătrânului și apoi am luat-o cătinel către grădina plină de minunății... Când am ajuns la poarta grădinii, am simțit că masa este deja întinsă. Am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
cătinel către casă. De când îl știu pe călugăr, nu s-a întâmplat niciodată să spună că are de gând să facă vreo treabă și să mai stea în loc. La dânsul spusa înseamnă faptă! Așa și acum. În timp ce spunea ultimele vorbe, pășea deja pe cărarea spre chilii... L-am urmat făra întârziere... În poiană, veverițele făceau probabil ultimele giumbușlucuri din acea zi. Parcă nu-și mai găseau locul; urcau și coborau din copaci cu o repeziciune și cu o măiestrie neînchipuite... Uite
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
De-aș ști ți-aș spune cu dragă inimă, părinte - am ocolit eu răspunsul adevărat... Am întrebat și eu așa. Nu-i musai să-mi răspunzi. Cu aceste vorbe, a pornit spre poartă. Am luat desaga cu cărți și am pășit în urma lui. După ce a închis-o, a luat-o la pas, în felul lui: cu mâinile la spate, ușor aplecat înainte, târșâindu-și ritmic papucii... A tăcut tot drumul. A aruncat doar câteva vorbe către veverițele ieșite în întâmpinarea noastră
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Rămas bun ! Te-ai rupt ,acum,complet de mine, Draga mea cu zâmbet frânt și glasul mut. Nu știu dacă-i rău sau bine.... Dar,parcă nu mai ești același lut. Nici talpă ta pășind spre mine, Nu o mai aud pășind. Te-am așteptat să vii la mine... Te-astept și-acum,bătrân,murind ! Mi-ai lipsit așa de mult.... Dar acum intru în nesimțire, Te-am așteptat de-acum prea mult. Te voi
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93415]
-
bun ! Te-ai rupt ,acum,complet de mine, Draga mea cu zâmbet frânt și glasul mut. Nu știu dacă-i rău sau bine.... Dar,parcă nu mai ești același lut. Nici talpă ta pășind spre mine, Nu o mai aud pășind. Te-am așteptat să vii la mine... Te-astept și-acum,bătrân,murind ! Mi-ai lipsit așa de mult.... Dar acum intru în nesimțire, Te-am așteptat de-acum prea mult. Te voi păstra ca amintire. Rămas bun ! Te-ai
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93415]
-
mult. Te voi păstra ca amintire. Rămas bun ! Te-ai rupt ,acum,complet de mine, Draga mea cu zâmbet frânt și glasul mut. Nu știu dacă-i rău sau bine.... Dar,parcă nu mai ești același lut. Nici talpă ta pășind spre mine, Nu o mai aud pășind. Te-am așteptat să vii la mine... Te-astept și-acum,bătrân,murind ! Mi-ai lipsit așa de mult.... Dar acum intru în nesimțire, Te-am așteptat de-acum prea mult. Te voi
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93415]
-
bun ! Te-ai rupt ,acum,complet de mine, Draga mea cu zâmbet frânt și glasul mut. Nu știu dacă-i rău sau bine.... Dar,parcă nu mai ești același lut. Nici talpă ta pășind spre mine, Nu o mai aud pășind. Te-am așteptat să vii la mine... Te-astept și-acum,bătrân,murind ! Mi-ai lipsit așa de mult.... Dar acum intru în nesimțire, Te-am așteptat de-acum prea mult. Te voi păstra ca amintire.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93415]
-
vino încoace și fă-mi ce mi-ai mai făcut la petrecere, mi-a ordonat el. M-am simțit scăldată de un val de rușine și nu m-am clintit din loc. —Vino-ncoace, a repetat Luke. Am început să pășesc către el ca un robot. Ochii îmi căutau în pământ. Vezi tu, eu și cu tine, mi-a zis el luându-mi mâna cu brutalitate și ducându-mi-o către zona lui genitală, avem o treabă de terminat. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cap. Tot pentru Brigit, a zis ea cu voce îngroșată în timp ce strângea cutia în brațe. Toată lumea o urmărea cu sufletul la gură. —Bun, a mormăit ea. Tot pentru biata Brigit. Toți trei am urmărit-o, în tăcere, cum încerca să pășească. —Lingură, a bolborosit, împleticindu-se către bucătărie. Mănânc. Mă simt mai bine. După care s-a oprit. Nu, nu e nevoie. Mănânc oricum. Fără lingură. Toți ochii erau ațintiți asupra ei. Asta până când a reușit să intre în dormitor. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
aranjat decât îl văzusem vreodată. Lăsase la vedere mult mai puțin păr și material de blugi decât de obicei. Mi-am dat seama că asta însemna că mă lua în serios. Ceea ce mi-a umplut inima de bucurie. în timp ce el pășea peste prag, m-am pregătit să fiu luată în brațe și sărutată cu foc. Dar, spre surpriza mea, Luke nu m-a sărutat. Uimită pe moment, am încercat să-mi revin, refuzând să cad în hăul depresiei care sclipea atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
locul, ca nu cumva oamenii să se uite din nou la mine. Când am coborât din autobuz, șoferul mi-a făcut cu ochiul și mi-a zis: —O să ai de dat ceva explicații acasă, la mami. L-am ignorat, am pășit pe trotuar și mi-am jurat N-o să mă uit în sus, n-o să mă uit în sus. Dar instinctul era prea puternic ca să-i rezist și nu m-am putut abține. Am ridicat capul. Așa cum mă așteptam, puștiul revoltător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Vivian, omul a ridicat imediat ochii și m-a privit atent, din cap până-n picioare. — Mult noroc, draga mea, mi-a urat el, clătinând din cap în semn de încurajare și înmânându-mi un card de acces temporar. Când am pășit în lift, acesta era deja supraaglomerat. L-am întrebat pe un bărbat cu bretele și papion, care stătea lângă panoul cu butoane, dacă nu-l deranjează să apese și pentru mine pe butonul pentru etajul doisprezece. Din nu știu ce motiv, rugămintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
s-o scot la capăt. Bine, bine. Speram. Am mai aruncat o ultimă privire, încărcată de nostalgie, către fotocopiatorul unde petrecusem ore întregi - al căror număr nici nu-l mai țineam minte - am tras adânc aer în piept și am pășit în viitor. Capitolul patrutc " Capitolul patru" Mult zgomot pentru nimictc "Mult zgomot pentru nimic" — Slavă Domnului că ești aici, Claire, a gemut Vivian, așezându-se în capul mesei. Ăsta era momentul adevărului: prima mea zi, în calitate de editor la Grant Books
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
fac liste cu potențiali autori, să umplu golurile din schița orientativă pe care mi-o făcuse Vivian... până la 10:00, a doua zi dimineață? Mi s-a strâns stomacul, dar mă simțeam gata să fac față provocării. Era momentul să pășesc în marea aventură. Sigur, mă simțeam puțin depășită - la muncă și cu Randall - dar poate că asta nu însemna altceva decât că aveam loc să mă dezvolt. * * * A doua zi dimineață, la 6:15, când am ieșit din lift, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]