7,232 matches
-
tărâm. Dar nu întâmplător acest spațiu era înfloritor, strălucitor prin splendoarea sa, arătând ca un adevărat paradis. Osiris-zeul fertilității era soțul surorii sale Isis-zeița naturii. Fratele lor Seth și sora lor Neftis erau soț și soție. Nemuritori cu toți-n paradis, trimiși au fost pe glie ca să trăiască efemer. Pe când Osiris își izbăvea egiptenii, și zeița mamă a naturii își vedea de opera ei, Sethfratele și cumnatul, conspira plin de invidie și răutate alături de curteni, urzind în ascuns moartea lui Osiris
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
și la dreapta, când ceața groasă iese din sipet, continuă mișcarea cu mintea amplificând-o mereu, când din sipet se ridică un trandafir. Atunci se auzi din sipet un sunet ca de harpă, venind o lumină strălucitoare ca ieșită din paradis. Lumina din sipet distribuită în fascicole de raze care luminau ecranul pe tavan, unde apăru un bust de fată, cu părul bălai și ochi albaștri. Din ochi îi curg lacrimi diafane, ca perlele de rouă. Robert îi vede ochii ca
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
duhovnic. -Ho-ho-ho, stați cuminți că doar n-ați înebunit. La loc, strigă preotul. Obiectele docile s-au așezat la locul de unde plecaseră. Preotul duhovnic slujea pe Dumnezeu dar și pe Satana. -Fetele mele urmați-mă și ve-ți ajunge în adevăratul paradis. Mai aveți bani? Dați-i să-i strâng. -Nuuu!Strigară maicile la unison. Nu, nu, nu mai avem. -Veniți noaptea la mărturisire în chilia mea, că dacă nu vin eu în chiliile voastre. Fiecare dintre cele douăsprezece maici, aveau chilii
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Machedon. Mânăstirea Sihăstria a fost închisă și desființată. Domnul a creiat și desființat tot ce există pe acest pământ. Domnul dă viața și moartea. -Domnul dă, Domnul ia. Puterea lui este nemărginită, spuse Agata Moisescu, fosta maică Anastasia. INFERN ÎN PARADIS Contele Farcaș locuia împreună cu familia în castelul de la poalele Făgărașului. Superbul castel construit în stil gotic, împreună cu imensele domenii, fusese dobândit de la Marele Cavaler Ioanit Rudolf, strămoșul lor, care cu secole în urmă își consumase existența efemeră pe aceste meleaguri
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
ce are de făcut și se străduia să-și facă datoria cu prisosință și abnegație. Contele Farcaș împreună cu familia sa numeroasă erau mulțumiți și fericiți. Datorită vieții fericite și îmbelșugate care o duceau și a splendorii întregului domeniu, fusese supranumit:Paradis. Domeniul era slujit și sfințit de patru preoți bătrâni mult credincioși întrun Domnul Iisus Hristos, disprețuitori ai avuției efemere a banului, dar iubitori și strângători de avuție în cer și multiubitori de semeni. Cele patru biserici construite pe domeniul castelului
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
dar iubitori și strângători de avuție în cer și multiubitori de semeni. Cele patru biserici construite pe domeniul castelului, împreună cu capela familiei stăpânitoare, erau mai mult decât suficiente, pentru cele o mie de suflete care trăiau pe acele locuri. Pacea Paradisului a fost tulburată instantaneu într-una din nopți, de zgomote bizare. Era după miezul nopții când contele și familia sa au fost treziți de zăngănituri de arme, scuturi și armuri, larmă infernală, strigăte, urlete. -Ce se întâmplă? Cine a îndrăznit
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
comitatului, prin împrejurimi și prin cimitire, negăsind nimic suspect. Acum fantomele ioaniților și templierilor au pătruns în castel făcându-le viața insuportabilă. Vacarm. Urlete. Zgomote de arme. Insomnii. Nervi intinși la maximum. Contele obosit și nervos repeta mereu: -Infern în Paradis domnule, Infern în Paradis. Într-o noapte când lupta era în toi, ușa cabinetului contelui se deschise cu zgomot, intrând un cavaler ioanit cu plete și barbă neagră, înalt, spătos, impunător. -Nepoate sunt Ludovic strămoșul tău. Oprește calvarul. Osemintele ioaniților
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
prin cimitire, negăsind nimic suspect. Acum fantomele ioaniților și templierilor au pătruns în castel făcându-le viața insuportabilă. Vacarm. Urlete. Zgomote de arme. Insomnii. Nervi intinși la maximum. Contele obosit și nervos repeta mereu: -Infern în Paradis domnule, Infern în Paradis. Într-o noapte când lupta era în toi, ușa cabinetului contelui se deschise cu zgomot, intrând un cavaler ioanit cu plete și barbă neagră, înalt, spătos, impunător. -Nepoate sunt Ludovic strămoșul tău. Oprește calvarul. Osemintele ioaniților și ale templierilor sunt
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
drumu canelei din perete, care a slobozit gazul ucigaș grizu. Au murit cu toții otrăviți. -Sfințiile voastre faceți slujbă de sfințire și înmormântare creștinească. Scheletele strămoșilor ioaniți să fie puse în mauzoleul castelului, ale templierilor în cimitirul din sat. Infernul din paradis luase sfârșit. VAMPIRI Satul era așezat la poalele munților acoperiți cu păduri dese de conifere care emanau parfumul de cetină, ca un balsam binefăcător. Izvoarele coborau din inima coloșilor milenari bolborosind, adunându-se într-un vad care alimenta cu apă
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
cu mare aflare într-u Iisus Hristos împăratul pământean și ceresc al tuturor ființelor. Lăcașul de veci situat la margine de sat, uimea prin măreția monumentelor funerare și feeria culorii florilor, arborilor și ai ierbei verzi, transforma macabrul, într-un paradis al vieții veșnice. Stăpân al acestor locuri mărețe, care transpuneau intrarea intr-o altă dimensiune, era prințul Alexandru, pământeanul cel mai iubit al acestui tărâm, om cuminte și drept care proclamase egalitatea tuturor. Prințului îi plăcea să spună lucrurilor pe nume
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
luminoasă, care mă invită la o provocare sinistră: -Dorești să faci o călătorie în infern? -Cine ești tu și de ce îmi faci o asemenea invitație?-întrebai eu. -Sunt îngerul Gabriel, păzitorul tău. Trebuie să cunoști diferența dintre infern și rai. Paradisul câmpiilor verzi ți se potrivește, este libertatea vieții eterne, infernul înseamnă robie și chin veșnic. -Te-ai hotărât să primești?-mă îndemna îngerul. -Să pornim-acceptai eu. Tot atunci am simțit cum mă desprind de corp și încep să levitez către înălțimile
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
prevenire. Pentru cei vii mai e cale de întors, dacă se îndreaptă, dar pentru cei morți situația este gravă și ireversibilă, datorită dovezilor incontestabile, înregistrate în memoria cosmică. Ești liber să alegi între libertatea luminii sau robia întunericului. Infern sau paradis? Deschisei ochii. Razele scânteietoare ale soarelui îmi invadau încăperea, mângâindu-mi chipul. Atunci mi-am dat seama că alegerea era deja făcută. Câmpiile Elizee. CĂDEREA ÎNGERULUI La începutul începuturilor omul era pur, fără păcate, trăind veșnic tânăr și nemuritor în
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Câmpiile Elizee. CĂDEREA ÎNGERULUI La începutul începuturilor omul era pur, fără păcate, trăind veșnic tânăr și nemuritor în grădina Edenului, ca înger sfințit cu sfânt duh. Pentru răutate, destrăbălare și necredință, creiatorul l-a pedepsit pe om, alungându-l din paradis, făcându-l muritor. Prea iubitul înger al Spiritului Creiator decăzuse. Suferința, vrajba și dezmățul au pus stăpânire pe pământ. Arhanghelul Mihail-prințul ocrotitor al universului îl avertiză pe împăratul Iulian: -Dacă nu îți vei înmulți credința și vei trăi în continuare
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
mici, care i se topesc ca o părere pe mâini și pe față. E, poate, o atingere diafană de care n-a avut parte? Sau pe care a gonit-o înrăit ca un câine care a primit numai lovituri? "Iată paradisul! am gândit, care e locul tău în el?..." Am intrat în vila în care ni se servea masa. Am mâncat unt cu pâine și dulceață, cu cafea cu lapte. Nu era încă nimeni în sufragerie. Mi-am continuat plimbarea prin
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
să vedem cum se împacă cu nevasta, cu copiii. Nu e vorba numai de mâncare, ci de o relație fundamentală a omului care e sursa celor mai violente conflicte... Bărbatul și femeia... Adam și Eva... Ce-au făcut ei în Paradis?" Femeia a fost ispitită, mi-a răspuns ea. Ispita a fost șarpele, care a găsit oameni inocenți. Dar noi nu suntem inocenți..." Ba putem fi." "E adevărat, dar, dragul meu, odată inocența pierdută omul nu mai are nici o scuză, el
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
omul nu mai are nici o scuză, el trebuie să lupte și să-și recapete puritatea." "Fecioara odată intrată în ciclul ei biologic, i-am răspuns, nu se mai poate sustrage: ea trebuie să nască și nașterea asta nu e în Paradis, ci alături de un soț care... Repet, să ia domnul Krishnamurti o nevastă frumoasă ca și el, pe care s-o iubească, să vedem ce face nevasta cu această iubire, să ne vorbească pe urmă, ca Shakespeare, de trădare, gelozie, înșelăciune
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
al nostru, ostenit după trudă și să așteptăm să-ți termini somnul, ca să ne auzi vorbind de-ale noastre și să vedem cum îi facem... Tatăl tău a fost găzar și mai degrabă el decât tine o fi avut nostalgia paradisului despre care ai scris o ilizibilă carte. De ce bei? Ce te neliniștește? Dacă zici că te hrănești din rodul credinței tale, atunci de ce..." Dar interogațiile mele se rupseră brusc. Nu trebuia, mi-am zis, să mă duc la unul așa
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
forma cea mai corectă de reluare a contactului cu lumea imensă a forțelor naturii creatoare. În ziua aceea, satul era scăldat de o ploaie de raze clare ca diamantul și-mi păruse încă de la intrare o somptuoasă poartă deschisă spre Paradis. De la volanul autoturismului, savuram parcă pămậntul acela negru unde se zămisliseră vegetațiile visului.. Visurile copilăriei mai pluteau razlețe deasupra celorlalte și fremătau neîncetat la ecourile venite de acolo, de dincolo de porțile ferecate ale casei părintești care mă privea tăcută și
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
vrut să afle că venisem acum pentru el, doar pentru el, pentru că așa simțisem eu în absența lui, că în noi sau nicăieri se cuibărise veșnicia. Trecutul și viitorul deveniseră două file ale aceleiași cărți nescrise încă. Un regat, un paradis zăcea în mine, unde hoinăreau amintiri eterne. El însă învățase de la viață că iubirea triumfă asupra morții, asupra oamenilor și asupra timpului. Cu o zbuciumare trează, vie și veselă, m-a condus în dormitorul unde urma să rămận peste noapte
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
făcusem în favoarea școlii. Nimic nu mi se părea mai înspăimậntător și mai sinistru ca despărțirea de școală. Cu mirosul ei de motorină din podelile negricioase, cu scậrțậitul acela sinistru din încheieturile bătrậnelor uși greoaie, școala era pentru mine un adevărat Paradis. Mă îndreptam către ea cu bucuria de a-mi umple sufletul de lumină și taină și reveneam cu plenitudinea întậlnirii cu minunata mea Frență. Lecțiile mi le făceam acolo în cậmp, la iarbă verde, alături de vacile sau oile care pășteau
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
mai tậrziu. Citeam foarte mult, împleteam, cuseam, mă distram, iar vacanțele eram în culmea fericirii alături de prietenii copilăriei mele, pe Frența. Deveniți adolescenți, continuam să ne întậlnim acolo, cu animalele la păscut, încredințậndu-ne unul altuia gậndurile sau grijile. Iarna, în paradisul de cleștar al pădurii, sau pe luciul argintiu al pậrậului, schiam și patinam, uitậnd de foame și de sete. Vara, colindam pădurile pline cu zmeură, mure, fragi, culegậnd bureți, adunậnd flori sau adăpostindu-ne prin poienițe precum haiducii. Ne aminteam
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
pot vedea... o sântă, O martiră ce surâde printr-a lumei dor și chin, Pe când ochiul ei cel dulce și de lacrimi încă plin Se ridică pentru-o rugă cătră bolta înstelată. Ai surîs?!... O! ești frumoasă... înger ești din paradis Și mă tem privind la tine... căci ți-o jur: nu m-ași mira Dac-ai prinde aripi albe și la ceriuri ai sbura Privind lumea cea profană cum se pierde în abis. {EminescuOpIV 39} Înger venit din ceriuri, oiu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
a lăsat la sînu-i, Căci ea nu vrea iubire... vrea numai adorare... Tâmpit să-mi plec eu fruntea ca sclavul la picioare Și ea să-mi spue rece: "Monsieur, ce ai mai scris? ". La glasu-i chiar ironic, să fiu în paradis, Să fiu prea, prea ferice, de-a vrea să cate numa Pe acest mizerabil, ce o privește-acuma. Da, da!, să fiu ferice de-un zâmbet, de-un cuvânt, Căci zâmbetul mai mult e ca viața-mi pe pământ. {EminescuOpIV
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
viețuitoare fulgerată de întrebări. Întrebările ne complică dar ne și înfrumusețează viața. Victima nu este întotdeauna inocentă și nici agresorul mereu bestie. Uneori introspecția pare o necropsie spirituală. Curiozitatea exagerată i-a făcut pe mulți creatori geniali să-și piardă paradisul. Mă tem să rămân cu mine însumi. Întotdeauna e bine să ai și un martor. Nu ne regăsim pentru că am devenit extrem de labirintici. Arta atârnă de har, știința de studiu. Aleg din îndoieli zona expusă mai puțin regretelor. Noutatea devine
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
bătaia tuturor săgeților metafizice. Artei i se trage nemurirea îndeosebi de la filonul metafizic. Pentru credincioși glasul clopotului este cel mai tulburător e-mail transcendental. Nu-mi găsesc sufletul nici acum, d-apoi când voi fi nevoit să-l recuperez din bolgiile ... Paradisului? Poate cea mai populară descoperire a omului este semnul întrebării. Sensul vieții este geamăn cu credința. Lumea se echilibrează prin paradoxuri. Ne dăm singuri peste degetele cunoașterii. Inaccesibilitatea absolutului îi generează omului un acut sentiment de infirmitate. Puține adevăruri sunt
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]