KorAP: Find »[drukola/base=peliculă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...207 208 209 ...233 >

5,822 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344

cristale T-grain, care sunt și foarte sensibile la lumină) și scară tonală largă (contraste mai reduse). Imaginile realizate cu filme de sensibilitate mare, prin numărul mare de griuri sau tente colorate, au un aspect pictural. Detalii privind expunerea peliculelor foto Peliculele fotografice alb-negru actuale sunt pancromatice (sensibile la întreg spectrul cromatic vizibil), iar cele color sunt etalonate pentru două tipuri de lumină: daylight (lumină de zi cu temperatura de culoare T = 5.500 K) și tungsten light (lumină halogen cu temperatura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
la întreg spectrul cromatic vizibil), iar cele color sunt etalonate pentru două tipuri de lumină: daylight (lumină de zi cu temperatura de culoare T = 5.500 K) și tungsten light (lumină halogen cu temperatura de culoare T = 3.400 K). Peliculele fotografice actuale au câștigat mult în latitudinea de expunere, suportând suprași subexpuneri considerabile în raport cu cele de acum câteva decenii. Filmele de sensibilitate mică au o latitudine de expunere mai redusă față de cele de sensibilitate mare. În cazul în care fotografiem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
timpi mici, pentru 1/1.000 secunde adăugăm o jumătate de treaptă de expunere, pentru 1/ 2.000 secunde adăugăm o treaptă, iar pentru 1/4.000 secunde adăugăm o treaptă și jumătate de expunere. Există mai multe tipuri de pelicule fotografice, dintre care amintim: - filme negative alb-negru (figura 4.2); - filme negative color; - filme reversibile alb-negru sau color (diapozitive) (figura 4.3). Fig. 4.2. Filme foto alb-negru Ilford Producătorul britanic Ilford este specializat în filme și substanțe fotografice alb-negru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
mod asemănător formatelor fotografice. Filmele pe format îngust (24×36 mm) sunt livrate în casete metalice sau din plastic, pentru protecția la lumină. Pe casetă este inscripționat producătorul (dintre cele mai cunoscute firme producătoare amintim Kodak, Fuji, Agfa, Ilford - pentru pelicule alb-negru), tipul filmului, sensibilitateași tipul procesului de developare (spre exemplu, cel mai folosit proces automat de developare a filmelor color este C41, iar pentru developarea diapozitivelor color E6). De asemenea, există un cod de contacte metalice (codul DX), care face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
6×7 cm, 6×9 cm) fiind dată de aparatul de fotografiat. Pentru formate mai mari de 9 cm (9×12 cm, 13×18 cm, 18×24 cm) se folosesc planfilme care, pentru expunere, se încarcă în caseta aparatului. Spre deosebire de pelicule, hârtiile fotografice au sensibilități mult mai mici, de ordinul 5-10° DIN, fapt care face ca acestea să poată fi manipulate în laboratorul foto la lumină inactinică. Emulsiile foto pentru hârtie sunt imprimate pe suporturi din hârtie, carton sau material plastic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
electromagnetice, ochiul uman poate percepe doar o mică parte, numită spectru vizibil, care cuprinde radiațiile cu lungimi de undă cuprinse între 400 și 700 nm. Radiațiile cu lungimi de undă mai mici de 400 nm pot fi ultraviolete (pot impresiona peliculele fotografice; spre exemplu, lumina de la mare sau de la munte, ce are mai multe radiații UV, dă supraexpuneri pe pelicula foto) sau unde radio. Cele cu lungimi de undă mai mari de 700 nm sunt radiații infraroșii (IR), radiații X și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
cuprinse între 400 și 700 nm. Radiațiile cu lungimi de undă mai mici de 400 nm pot fi ultraviolete (pot impresiona peliculele fotografice; spre exemplu, lumina de la mare sau de la munte, ce are mai multe radiații UV, dă supraexpuneri pe pelicula foto) sau unde radio. Cele cu lungimi de undă mai mari de 700 nm sunt radiații infraroșii (IR), radiații X și gama. În spectrul vizibil, radiațiile luminoase de diferite lungimi de undă sunt percepute drept culori diferite, după cum urmează: - violet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
lungime de undă. Strălucirea ne dă informații referitoare la diluarea cu alb sau amestectul cu negru al culorii. 5.1. Temperatura de culoare a luminiitc "5.1. Temperatura de culoare a luminii" Culoarea sursei de lumină poate influența imaginea de pe pelicula fotografică, prin modificarea raporturilor tonale la filmele alb-negru și, mai ales, prin deviații cromatice la cele color. Temperatura de culoare este o mărime ce caracterizează culoarea luminii - de fapt, conținutul în lumină roșie sau albastră. Temperatura de culoare a unei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
filtre de conversie, sub formă de sticle colorate sau folii (geluri) etalonate. 5.2. Fotografia în lumină de studiotc "5.2. Fotografia în lumină de studio" Lumina are un rol extrem de important în obținerea imaginilor fotografice. Pe lângă faptul că impresionează pelicula fotografică, lumina creează spațiul din cadrul fotografic, dându-i semnificații diferite. Același subiect, fotografiat în condiții de iluminare diferite, poate transmite diverse idei. În cadrul imaginii, umbra joacă și ea un rol important și, din această cauză, fotograful profesionist trebuie să învețe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-se astfel în valoare portretul. Soluția iluminării „artistice” a fundalului poate fi înlocuită cu una simplă, fără a crea astfel structuri de lumină și umbră, care sunt inutile pentru unii fotografi artiști. 6. Developarea negativelor tc "6. Developarea negativelor " După ce pelicula fotografică a fost expusă la lumină, în structura intimă a cristalelor de halogenură de argint din emulsie au loc o serie de modificări la nivel atomic, formându-se astfel o imagine latentă. Pentru ca imaginea să poată fi vizualizată, ea trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
imagine compusă din granule negre de argint metalic. Revelarea este o reacție chimică de oxidoreducere a halogenurii de argint la argint metalic, stabil la acțiunea luminii. Agentul oxido-reducător sau substanța de revelare se numește revelator. În urma acestui proces, în emulsia peliculei se găsesc particulele de argint metalic, care sunt stabile la lumină și formează imaginea latentă amplificată, și resturile de halogenuri de argint rămase neexpuse. Acestea sunt sensibile la lumină și, dacă am scoate filmul la lumină după revelare, acesta s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
acesta s-ar expune în totalitate, adică s-ar voala (toate halogenurile de argint din emulsie s-ar transforma în argint metalic, având ca rezultat o imagine neagră). Pentru eliminarea cristalelor de halogenură de argint care nu au fost revelate, pelicula fotografică trebuie să fie introdusă într-o altă soluție, numită fixator, care conține solvenți ai acestor cristale. Această reacție se numește fixare și constă în dizolvarea halogenurii de argint de pe peliculă, rezultând astfel imaginea negativă stabilă la acțiunea luminii. 6

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
de halogenură de argint care nu au fost revelate, pelicula fotografică trebuie să fie introdusă într-o altă soluție, numită fixator, care conține solvenți ai acestor cristale. Această reacție se numește fixare și constă în dizolvarea halogenurii de argint de pe peliculă, rezultând astfel imaginea negativă stabilă la acțiunea luminii. 6.1. Developarea negativelor alb-negrutc "6.1. Developarea negativelor alb‑negru" Negativele sunt developate într-un recipient special, numit tanc sau doză de developare. Acesta protejează filmul de acțiunea luminii și are

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
avansează prin rotirea celor două discuri ale spiralei unul spre celălalt. Etapele developării filmului alb-negru sunt: 1. introducerea filmului în doză; 2. pregătirea revelatorului (diluție, verificarea temperaturii și aducerea la valoarea corectă prin tehnica bain-marie); 3. punerea în contact a peliculei cu revelatorul; 4. revelarea propriu-zisă; 5. evacuarea revelatorului; 6. oprirea revelării prin baia de stopare; 7. punerea în contact a peliculei cu fixatorul; 8. fixarea; 9. evacuarea fixatorului; 10. spălarea; 11. baia de limpezire; 12. uscarea. Etapele 1-8 au loc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
2. pregătirea revelatorului (diluție, verificarea temperaturii și aducerea la valoarea corectă prin tehnica bain-marie); 3. punerea în contact a peliculei cu revelatorul; 4. revelarea propriu-zisă; 5. evacuarea revelatorului; 6. oprirea revelării prin baia de stopare; 7. punerea în contact a peliculei cu fixatorul; 8. fixarea; 9. evacuarea fixatorului; 10. spălarea; 11. baia de limpezire; 12. uscarea. Etapele 1-8 au loc la întuneric. Factorii care influențează reacțiile de fixare și revelare sunt durata reacțiilor, gradul de agitare, concentrația soluțiilor și temperatura. Durata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
Etapele 1-8 au loc la întuneric. Factorii care influențează reacțiile de fixare și revelare sunt durata reacțiilor, gradul de agitare, concentrația soluțiilor și temperatura. Durata revelării negativelor alb-negru depinde de tipul de revelator ales. Ea trebuie mărită odată cu creșterea sensibilității peliculei, pentru a obține o developare standard. Gradul de agitare este de zece secunde la minut. Concentrația soluțiilor este indicată în rețetarul revelatorului, iar temperatura poate fi de 20-22 °C. Odată cu creșterea timpului, a agitației, a concentrațiilor sau a temperaturii, sporește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
unui negativ alb-negru poate varia între 4 și 10 minute. Baia de stopare se face într-o soluție de acid acetic 2% și are rolul de a opri reacția de revelare și de a dizolva picăturile de revelator rămase pe peliculă, ce ar atenua capacitatea de lucru a fixatorului. Fixarea negativului poate dura între 2 și 5 minute. Spălarea este o operațiune importantă, durează aproximativ 30 de minute la o temperatură de 20-24 °C și are loc în apă curgătoare cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
se folosesc tiosulfatul de sodiu sau de amoniu. În funcție de tipurile de revelare dorite, există o multitudine de rețete de substanțe revelatoare și fixatori. Multe dintre acestea sunt produse de marile companii de materiale fotografice și sunt dedicate anumitor tipuri de pelicule. Există și revelatoare universal valabile, precum cele propuse de firma Tetenal. Iată două rețete, relativ ușor de preparat, ale unor revelatori de largă circulație: Revelatorul Kodak D76 Apă distilată 700 ml Metol 2 g Sulfit de sodiu anhidru 100 g

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
fie păstrate la temperaturi sub 24 °C. Un negativ bine developat constituie baza pentru obținerea unei fotografii pe hârtie de bună calitate. Există situații în care abaterile controlate de la parametrii de developare pot duce la corectarea unor expuneri greșite a peliculei sau la obținerea unor contraste sau gradații tonale expresive (figurile 6.2. a, b, c). Dacă un film a fost insuficient expus (cele mai afectate fiind zonele de umbră), el trebuie supradevelopat. Tot prin supradevelopare se poate mări contrastul filmelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
cadrului foto, highlights, și cele întunecate din umbră, shadow areas. Zonele de umbră de pe negativ sunt controlate de expunere, cele luminoase sunt afectate și ele de același proces, dar pot fi controlate prin modificarea timpului de developare (timpul în care pelicula se află în contact cu revelatorul). Celebrul fotograf american Ansel Adams a inventat principiul Zone System, conform căruia, pentru a obține un negativ bun, „trebuie să-l expui pentru zonele de umbră (supraexpunere) și să îl developezi pentru cele luminoase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
Celebrul fotograf american Ansel Adams a inventat principiul Zone System, conform căruia, pentru a obține un negativ bun, „trebuie să-l expui pentru zonele de umbră (supraexpunere) și să îl developezi pentru cele luminoase (subdevelopare)”. Umbrele sunt zone în care pelicula a fost expusă mai puțin, din pricina faptului că părțile întunecate ale subiectului fotografiat reflectă puțină lumină pe film în comparație cu cele luminoase. Primind foarte puțină lumină, zonele de umbră se formează mult mai repede pe negativ decât cele din lumină. Spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
cele din lumină, conform principiului enunțat de Ansel Adams). Revelarea compensată este utilă doar la subiectele cu contraste mari. Nu este indicat să se folosească filme în pragul expirării, deoarece există un risc sporit de voalare. În concluzie, între contrastul peliculelor și parametrii de developare există următoarele relații: - prin creșterea timpului de developare, crește densitatea zonelor din lumină; - prin creșterea timpului de developare, crește contrasul negativului (scăderea timpului duce la scăderea contrastului); - pentru a micșora contrasul unui negativ, acesta trebuie supraexpus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
lumină; - prin creșterea timpului de developare, crește contrasul negativului (scăderea timpului duce la scăderea contrastului); - pentru a micșora contrasul unui negativ, acesta trebuie supraexpus și apoi subdevelopat; - pentru a mări contrastul unui negativ, acesta trebuie subexpus și apoi supradevelopat; - granulația peliculei foto crește odată cu temperatura de developare sau dacă temperatura de developare și cea de spălare nu au aceeași valoare. 6.2. Developarea negativelor colortc " 6.2. Developarea negativelor color" Filmele color au în structura lor trei straturi sensibilizate la cîte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
Corpul poate culisa vertical pe un stâlp metalic, fixat rigid pe o planșetă orizontală pe care se proiectează imaginea. Rolul lentilei condensoare este acela de a concentra fluxul luminos către obiectiv, iluminând egal toată suprafața negativului. În rama pentru negative, pelicula este fixată între două sticle optice, care trebuie curățate tot timpul de praf, pentru a obține o imagine clară și fără „reziduuri”. Burduful are rolul de a focaliza imaginea prin obiectiv, în funcție de dimensiunea imaginii proiectate. Fig. 7.1. Schema constructivă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
7.3). Calitatea obiectivului de pe aparatul de mărit, precum și a luminii filtrate de lentila condensoare devin extrem de importante în obținerea fotografiilor profesionale. Pentru examinarea și arhivarea filmelor fotografice, profesioniștii realizează copiile-contact, ce reprezintă o copiere directă a tuturor ștrasurilor unei pelicule fotografice. Ștrasurile se așază direct pe hârtia fotografică, după care se pune o sticlă transparentă, pentru asigurarea planeității peliculei (figura 7.4). Există diferite procedee tehnice de laborator care permit obținerea unor imagini expresive artistic: separarea de tonuri (obținerea unor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]