6,847 matches
-
drept combustibil, a optimiza deci un gen de biotehnologie. În ambele utilizări ale acelei recolte protejăm pădurea, bună și la altceva, ca sursă de hrană chiar - și voi reveni la acest aspect -, ca loc de recreere, dar mai ales ca plămân al planetei. Iar asta Înseamnă și o decizie legislativă, menită a netezi calea utilizării unei energii pe care o primim gratuit și fără nici o restricție. Ne trebuie doar năvodul. “Radiosfera”, 25 martie 1996, ora 9,43 75. Cai năzdrăvani și
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
pahar cu apă. Apoi și-a luat bricheta și pachetul de țigări, a ieșit pe terasa casei și s-a așezat direct pe treptele de marmură de la intrare. Și-a aprins o țigară și a tras cu poftă fumul în plămâni. Cum stătea așa, absent, nepăsător, ascultând greierii și respirând aerul nopții senine de iunie, deodată, înaintea ochilor i-a apărut îngerul acela din vis, sau o fi fost cel de pe malul Dunării, sau o fi fost altul, dar oricum semăna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
românească biblioteca definește europenitatea culturii noastre, funcționând ca școală de inițiere în cultura modernă a umanității („labirint al minții”, cum s-ar exprima Umberto Eco), ca formă de propagare a ideilor, alături de biserică, școală, muzeu, tipografie, editură, librărie), „un adevărat plămân, respirând aerul culturii europene”, „arsenal intelectual”, „topos spiritual” conservând un mirific „farmacum omnes morborum” (medicamentul tuturor bolilor), un adevărat „centru de informare culturală”. La Rădăuți, în Țara de Sus a Moldovei, biblioteca va fi fost o construcție timpurie, funcționând în cadrul
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93273]
-
ea, s-a făcut saltul spre o alta, care Își atingea contextul, sensurile posibile, peste ani, În Cuba: „Vom vedea dacă, Într-o bună zi, vreun miner Își va lua de bunăvoie tîrnăcopul și se va duce să-și otrăvească plămînii cu o bucurie lucidă. Se spune că așa e acolo unde flacăra roșie luminează zorii zilei ce va veni. Așa se spune. Eu nu știu.“ De fapt, În Cuba, În 1964, Che va lega aceste idei de cuvintele poetului León
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
de nevoia comună de a trăi, pe de o parte, și de a specula, pe de altă parte... Vom vedea dacă, Într-o bună zi, vreun miner Își va lua de bunăvoie tîrnăcopul și se va duce să-și otrăvească plămînii cu o bucurie lucidă. Se spune că așa e acolo unde flacăra roșie luminează zorii zilei ce va veni. Așa se spune. Eu nu știu. CHUQUICAMATA Chuquicamata Chuquicamata e ca un decor dintr-o piesă modernă. Nu poți să spui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
existența unui preot pe care-l chema Dumitraș, numele nu mi-a spus nimic. Numai când l-am auzit cântând în noaptea de Înviere, mi-am amintit de glasul și numele preotului de la Pitar Moș”. Cum s-a îmbolnăvit de plămâni la Pitești îi relatează chiar el surorii mai mici, Ana. Unul din colegii de celulă mai în vârstă, familist, avea patul sus lângă fereastră și se îmbolnăvise grav din cauza curentului și să fi rămas în acel loc i-ar fi
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
și crezând că e mai rezistent, i-a cedat patul lui ce se afla într-un loc mai ferit. Până la urmă colegul se face bine, dar pr. Ghiță, după un timp e învins de curent și face o aprindere de plămâni; tratamentul medical sumar ce l-a primit a fost ineficient și a condus în final la contractarea unui TBC. Din „Fișa medicală pentru detinuți, nr.11, marca 698/1951” din Dosarul CNSAS, vol.5, am extras doar consultațiile consemnate la
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
a stat în Nisiporești se interesa mai mult de bătrânii bolnavi, neputincioși pe care îi vizita, în limita puterilor, îi încuraja reușind să-i facă să suporte cu mai multă resemnare suferința lor. Nu știu în ce stare îi erau plămânii căci spre sfârșitul lunii august a plecat la București de unde printr-o carte poștală din 27.08.64 mă informa că „Astăzi am început formele pentru TBC. Vor merge ceva mai greu de cum bănuiam dar până la urmă se va rezolva
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
decât politica lui Cristos, ca să ne iubim unul pe altul. M-a pus să iscălesc cele declarate și apoi m-am întors în celulă. Când m-au băgat în subsol, la ușă mi-a venit rău. Am vomat sânge din plămâni. Gardianul mi-a adus un lighean de circa 4 litri. Sângele s-a oprit cu greu. Era cam 1 litru și jumătate sânge închegat. Din întâmplare a trecut pe acolo directorul securității. L-a întrebat pe gardian că ce-i
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
cu viteza luminii: Lică, oprește! Treci dincolo! Saltă! De o parte și de alta a sacului plin cu tizic cei doi frați îl săltau ținându-l pur și simplu suspendat, fără să-mi atingă spatele. Acum respiram mai ușor, iar plămânii puteau aduce mai lesne oxigenul atât de necesar circuitului sanguin. Cum te simți, Titi? Vă mulțumesc; mult mai bine! Această operațiune, de suspendare a sarcinii ce apăsa asupra corpului meu, se repeta ori de câte ori forțele mele anemice tindeau să coboare la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cu picior, adică situate în partea superioară a unei tije metalice înaltă de un metru, și modelul numărul doi, numai recipientul singur așezat direct pe ciment. Pacienții săracii -, unii bătrâni, aproape terminați, alții bolnavi în stadii avansate de boli de plămâni, de artrită, de gută, de varice, nemaiputându-se deplasa până la grupul sanitar, expectorau toată hârcâiala aia galbenă, purulentă, otrăvită, gelatinoasă și grețoasă sub formă de flegme consistente și mizerabile care deveneau scorțoase, solidificându-se pe rotunjimea vasului în partea exterioară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
jetul de zăpadă izbea cu atâta furie, repeziciune și forță, silindu-te să închizi ochii automat. Procesul de respirație era un calvar, gura fiind căpăcită cu o peliculă de gheață asemenea unui fagure de albine care obtura pătrunderea oxigenului în plămâni. Din fosele nazale ieșeau aburi care înghețau instantaneu, așa că procesul respiratoriu devenea, cu adevărat, un test de supraviețuire. Prin aerul înghețat, mănunchiuri de paie desprinse de pe acoperișurile caselor se învârtejeau haotic purtate sus, tot mai sus de forța năprasnică a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
focului, altele arse, calcinate, zgrunțuroase, negre, zărindu-se ici-colo deasupra lor câte o granulă de sare, păreau un osuar sau poate mai degrabă un crematoriu în miniatură. Mama, inspirând profund, așa cum procedează culegătorii de scoici sau de perle, umplându-și plămânii cu prețiosul oxigen înainte de scufundare, a privit-o câteva secunde fix, ca pe un obiect inedit, gândindu-se, pe bună dreptate, care să fie rostul acestei întrebări? Îi era foarte greu să răspundă. Era într-o situație jenantă, penibilă. Doamnă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
moară, sau dacă numai mă gândesc la ele și le rostesc mental: cavitatea bucală și fosele nazale îmi sunt invadate instantaneu de un puternic fluid aromatic și amețitor alcătuit din mirosuri de pâine proaspătă și uleiul de floarea-soarelui abia presat, plămânii mei umflându-se ca niște cimpoaie irlandeze de nesațul acestei mixturi olfactive, în timp ce organul vizual pictează în eter silueta morarului-șef ca pe un apostol al vremilor îmbelșugate ce va să vină, ținând sus de tot cu palmele desfăcute pâinea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
devenea rece ca jetul unui duș. Apoi, fochistul, jăruind în vatra locomotivei combustibilul solid sub formă de cărbune, expedia în exterior prin coșul satanei valuri-valuri de fum negru, înțepător, înecăcios și otrăvitor, care provoca o reacție instantanee și violentă a plămânilor sub formă de lătrături seci sau tuse convulsive în cascade niagariene, ca și cum terminații și zdrențăroșii ăștia de la "clasa întâi" ar fi participat la un concurs național organizat de Ministerul Sănătății intitulat foarte sugestiv: "cine moare primul". Iar funinginea lipicioasă rămânea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
elementul agresiv, atacatorul. Când a deschis cavitatea bucală pentru a emite semnalul de apărare, lichidul despre care vorbim i-a invadat gura, forțând-o să bea întreaga încărcătură. Se îneca de frică, o ustura gâtul îngrozitor și tușea din toți plămânii zgomotos, repetat și răgușit de mai-mai să-i sară ochii din cap. De-abia acum s-a ridicat în șezut și, cutremurată de spasme, de spaimă și de revoltă, a reușit să articuleze primele cuvinte. A... A... jutor! Ajutor...! Vasilică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cu ambele mâini. S-a zvârcolit năprasnic zgâriindu-mă cu ghearele ei ascuțite și înfigându-și adânc dinții în mână. Am scos un urlet de durere scăpând pisica din mâini și inspirând puternic și adânc mi-am umplut până la saturație plămânii cu aerul ăla otrăvitor destinat uciderii ploșnițelor și căpușelor și am căzut fără suflare pe dușumea. Tata , când m-a văzut precipitându-mă în cămăruță, și-a dat seama de imprudența comisă și dintr-un salt a fost lângă mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
lui. Pesemne că apariția noastră l-a surprins în mod plăcut, ori poate a ținut cu tot dinadinsul să ne salute în felul său special, căci întreg spațiul cămăruței s-a umplut deodată de niște sunete puternice, emise de niște plămâni sănătoși care însă cu anevoie puteau fi identificate, separate și precizate. Oa! Ua! Oa! Ua! Mogâldeața orăcăia vârtos pe aceeași scară de valori muzicale asemenea unui tenor din opereta "Lăsați-mă să cânt" de Gherase Dendrino, lăsând impresia că dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
una dintre arterele comerciale cele mai circulate din Geneva. Își construiseră o imagine à la Kusturica, țiganul vesel, fără griji, pitoresc, stereotipul pe care îl iubesc occidentalii. Parcă erau coborâți direct dintr-un film. Țigănușul cel mic sufla din toți plămânii într-o trompetă obosită, își dădea capul pe spate, mai să-i cadă jos pălăria stil melon, apoi își rotea ochii, spunând parcă în transă: "O Magdalena, Magdalena mea / Pupa-ți-aș acum gurița, oa, oa" și altele asemenea. Efectul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
să mă dăruiesc. Îmi face mult mai multă plăcere să dăruiesc decât să primesc. Nu e altruism, ci tot o formă de egoism, vă asigur. Și nu sunt vorbe goale. Mi-aș fi dat oricând un braț, un rinichi, un plămân ca să-mi salvez soțul. Nu cred însă că mi-aș fi dat și viața. Până aici. Dac-aș fi fost mamă, cred c-aș fi manifestat cea mai pătimașă iubire maternă. Și știu că de multe ori pasiunea mea era
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
s-a rupt. Un alt ștab al lagărului nu se liniștea decât dacă-i dădeai să semneze cu numele lui un stoc de dosare. 16: O fetiță neagră, în vârstă de două luni, căreia i s-au grefat inima și plămânii unui prunc alb, moare la Houston, la douăsprezece ore după operație. 18: Încrederea lui Crowhurst se bizuie și pe priceperea sa în construirea uneltelor nautice. Vladimír Holan, poet praghez: „Iată vremea când e imposibil să mai iubești propria nenorocire. Căci
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
satisfacții. E latura sa pozitivă” (în L’Équipe, Paco Toledo: „Bilanțul anului tauromahic”). Houston (Texas): săptămânal, vinerea, timp de trei ore, grupuri de câte 15 oameni - de o parte polițiști, de cealaltă negri și albi antirasiști - își strigă din adâncul plămânilor tot ceea ce cred și gândesc unii despre alții. Profesorul Lorenz (zoolog) descoperă că lupul își iartă învinsul care-și întinde supus grumazul, spre deosebire de porumbel, care e mult mai feroce în rarele cazuri când își biruie adversarul. La Covina, lângă Los
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
decât un cardiolog bucureștean care-mi demonstrase în cabinetul său că nu există nici un scriitor care să nu fi folosit această expresie de imensă banalitate: „inima îi bătea cu putere”. Nu limba, ci inima mi se umflase, ocupând creierul și plămânii, blocând picioarele și respirația, inima era o tumoare - și în fața acestui diagnostic nu am găsit ceva mai bun de făcut decât să mă așez pe scările unei clădiri pierdute în ceață, ca să-mi trag sufletul și să-mi iau pulsul
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
pantofi... Caut mai mulți euro prin buzunare. Săracii de ei... Studenți săraci. Da’ parcă prea-s shabby. Să fie din Rusia? Din Siberia, poate! Sunt foarte mândri. Frumoși. Săracii. Îmi place de ei. Cu hainele alea nenorocite! Puternici. Voci puternice. Plămâni puternici. Danturi puternice. Au un soi de entuziasm disperat. Cântă cu pasiune, așa cum cântă rușii în filme. O solidaritate îmi umple pieptul. Ceva totuși nu merge... În 2007, cine naiba mai putea fi atât de prăpădit? Care din Est? Care
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
trebuia să înduri bărbătește chi nurile bărbăției. Dar cine mai era ca tine atunci cînd scoteai țigările ălea tari ca moartea ? Simțeai cum, la fiecare fum, un ciocănel tainic te lovește în mărul lui Adam și cum ți se chircește plămînul, ca sub o caznă greu de suportat. Dacă treceai de un pachet-două, chinul dispărea ca prin farmec și, lămu rit în focul cubanez, te transformai într-un om nou. Insensibil la durere ! Un bărbat ade vărat ! Ce-i drept însă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]