7,468 matches
-
nr. 59 din 28 februarie 2011. Cu ocazia împlinirii vârstei de 79 ani urez poetei Nora IUGA un călduros “LA MULȚI ANI!”. Nora IUGA este numele literar al Eleonorei ALMOSNINO, (născută Eleonora Iuga la 4 ianuarie 1931, București) este o poeta română, romanciera și traducătoare din limba germană. Este soția poetului George ALMOSNINO și mama balerinului Tiberiu ALMOSNINO. Este licențiata a Facultății de Filologie, specializarea Germanistica, Universitatea din București (1953). I-a avut ca profesori printre alții, pe Tudor Vianu și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372664_a_373993]
-
1969 până în 1977, a fost redactor la Editură Enciclopedica. A fost ziarista la publicațiile în limba germană "Neuer Weg" și "Volk und Kultur" . Din 1971 este membră a Uniunii ... Citește mai mult Cu ocazia împlinirii vârstei de 79 ani urez poetei Nora IUGA un călduros “LA MULȚI ANI!”. Nora IUGA este numele literar al Eleonorei ALMOSNINO, (născută Eleonora Iuga la 4 ianuarie 1931, București) este o poeta română, romanciera și traducătoare din limba germană. Este soția poetului George ALMOSNINO și mama
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372664_a_373993]
-
membră a Uniunii ... Citește mai mult Cu ocazia împlinirii vârstei de 79 ani urez poetei Nora IUGA un călduros “LA MULȚI ANI!”. Nora IUGA este numele literar al Eleonorei ALMOSNINO, (născută Eleonora Iuga la 4 ianuarie 1931, București) este o poeta română, romanciera și traducătoare din limba germană. Este soția poetului George ALMOSNINO și mama balerinului Tiberiu ALMOSNINO. Este licențiata a Facultății de Filologie, specializarea Germanistica, Universitatea din București (1953). I-a avut ca profesori printre alții, pe Tudor Vianu și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372664_a_373993]
-
Mihai Eminescu o definea astfel: „Poezia - trandafirul ce crește în potir de aur, sufletul frumos”. George Călinescu descria poetul ca fiind „delegatul veșnic al sufletului omenesc în simfonia spiritului universal”. Muzica înălțătoare a sufletului și sensibilitatea sunt definitorii pentru versurile poetei Georgeta Minodora Resteman. În creațiile sale, cuvântul este un trandafir care înflorește într-o cupă de lumină în acorduri divine. Pe aripi de liniște, poeta plutește spre orizonturi nebănuite acolo unde eternitatea freamătă în viori și timpul capătă valori de
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
omenesc în simfonia spiritului universal”. Muzica înălțătoare a sufletului și sensibilitatea sunt definitorii pentru versurile poetei Georgeta Minodora Resteman. În creațiile sale, cuvântul este un trandafir care înflorește într-o cupă de lumină în acorduri divine. Pe aripi de liniște, poeta plutește spre orizonturi nebănuite acolo unde eternitatea freamătă în viori și timpul capătă valori de o rară însemnătate. Autoare a trei volume de poezii („Descătușări-Fărâme de azimă” - 2011, „Rătăcite anotimpuri” - 2012, „Poeme pentru un vis” - 2012) apărute la editura Armonii
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
spre orizonturi nebănuite acolo unde eternitatea freamătă în viori și timpul capătă valori de o rară însemnătate. Autoare a trei volume de poezii („Descătușări-Fărâme de azimă” - 2011, „Rătăcite anotimpuri” - 2012, „Poeme pentru un vis” - 2012) apărute la editura Armonii culturale, poeta Georgeta Resteman este un mesager al iubirii și frumuseții divine. Poezia sa este un cântec al veșniciei în simfonia spiritului. „Îmi amintesc că scriam versuri - naive, copilărești - încă din gimnaziu, de fapt un fel de glumițe cu care obișnuiam noi
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
-mi transmiteau ceva și, dacă bine-mi amintesc, într-o zi de 13 - cifra mea norocoasă - martie 2009 m-am trezit scriind primele mele versuri...Și nu m-am mai oprit!”, mărturisește cu sinceritate Georgeta Resteman. În poezia intitulată Debut, poeta vibrează de armonie. E acea armonie interioară, izvor limpede care o determină să îmbrățișeze cu doruri poezia. Cel mai frumos veșmânt al poetei este haina de fericiri țesută prin vers și brodată cu metafore de o profunzime aparte. Munții, de
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
mele versuri...Și nu m-am mai oprit!”, mărturisește cu sinceritate Georgeta Resteman. În poezia intitulată Debut, poeta vibrează de armonie. E acea armonie interioară, izvor limpede care o determină să îmbrățișeze cu doruri poezia. Cel mai frumos veșmânt al poetei este haina de fericiri țesută prin vers și brodată cu metafore de o profunzime aparte. Munții, de altfel, simbolizează puterea și măreția pe care o deține: „Am fost prin roua poleită-n taină De un izvor imens de apă vie
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
ți vei găsi în tine fericirea”. (Povață) Liniștea profundă la care orice suflet aspiră în taină este zugravită cu măiestrie în imagini simbolice, unde natura își pune pecetea într-o manieră sublimă. Așa arată calea spre tihna lăuntrică prin ochii poetei: „Mi-am cules sufletul Risipit în freamătul frunzelor L-am scăldat în verdele codrilor Am alungat tristețea norilor Și-ascultandu-i cântecul, Pe strunele dorului L-am dăruit privighetorilor. Din cristalul râurilor Mi-am spalat ochii-ncețoșați Și-am adunat raze de lună
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
într-unul din poemele sale ca fiind umbra și visul creat din esența cuvântului. Semeția cuvântului în cea mai sensibilă formă, anume cuvântul sudat cu tărie lăuntrică, învăluit într-un cântec ceresc și scăldat în metafora iubirii ascund chintesența misiunii poetei: „Sunt umbră și vis născut din esența Cuvântului lin ce se scurge din suflet Sub lava încinsă ascund chintesența Aceluiași gând ce mă-nvăluie-n cântec”. Puritatea sa interioară este întreținută de izvoare limpezi, în timp ce foșnetul frunzei din codru îi este alinare
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
mă-nvăluie-n cântec”. Puritatea sa interioară este întreținută de izvoare limpezi, în timp ce foșnetul frunzei din codru îi este alinare. Și, nu în ultimul rând, își dezvăluie misiunea: aceea de a dărui veșnic și cu iubire, Pământul. Toate frumusețile pământești cunoscute de poetă ni le împărtășește prin vers cu iubire: „Din limpezi izvoare îmi iau apa vie Și fosnetul frunzei din codru mi-e cântul Iar soarele toamnei și mustul mă-mbie Să dărui cu dragoste, veșnic, Pământul”. (Sunt) „Nu m-am gândit
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
de grea cumpănă, și n-a fost numai pârghia de echilibru... descoperind-o, mi-am dat seama că ea face parte din însăși ființa mea interioară unde stătuse, cuminte, de când Dumnezeu a vrut să mă nasc.”, ne explică Georgeta Resteman. Poeta se destăinuie ca fiind copleșită de un tainic dor. Reușește prin versul său să dea profunzimi nebănuite acestei trăiri. Strălucirea astrelor și smaraldul privirii debordează cu înduioșare un fior de dor ce poartă un dulce parfum: „Mă arde-un dor
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
străluciri de stele Și cu smarald privirea-mi dăruiește Mireasma dulce-a lacrimilor mele ‘ (Dorul) „Poetul este artizanul care plăsmuiește și dăltuiește cuvântul în trunchiul sufletului său, cu degetele sale de lumină modelându-l în funcție de trăirile care-l animă”, susține poeta.Satul său natal, Săcuieu, din județul Cluj, este adesea cântat în versul poetei cu dor nespus. Legătura puternică față de acest ținut este conturată în imagini grăitoare. Este satul amintirilor și al copilăriei, este locul unde răul a fost răpus și
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
mele ‘ (Dorul) „Poetul este artizanul care plăsmuiește și dăltuiește cuvântul în trunchiul sufletului său, cu degetele sale de lumină modelându-l în funcție de trăirile care-l animă”, susține poeta.Satul său natal, Săcuieu, din județul Cluj, este adesea cântat în versul poetei cu dor nespus. Legătura puternică față de acest ținut este conturată în imagini grăitoare. Este satul amintirilor și al copilăriei, este locul unde răul a fost răpus și doar parfumul codrilor plutește, tablou al desăvârșirii pământene: „La Poalele Carpaților de-Apus
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
a fost răpus și doar parfumul codrilor plutește, tablou al desăvârșirii pământene: „La Poalele Carpaților de-Apus Luminile au străluciri de-argint Acolo tot ce-i rău a fost răpus Miroase codru-a floare și absint”. Recunoștiința o îndreaptă pe poeta Georgeta Resteman în pridvorul casei natale. Simbolurile copilăriei și melancolia purtată cu ardoare în suflet au determinat-o să-i confere calitatea de „satul cu dor”. Este sălașul divin în care s-au cuibărit cele mai fine emoții și, tot
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
săi care caută, nostalgici, prispa casei încărcată de amintiri și magia copilăriei: „Pe prispa casei de sub munte Cu vechii stâlpi de lemn, sculptați, De dorul meu, sfințiți de vreme, Ades’ mi-s ochii-nlăcrimați”. (Dor de-acasă) În versurile sale poeta își cântă și dragostea față de țară, revărsându-și mândria de a se fi născut și trăit pe aceste meleaguri. Sufletul său tresaltă cu entuziasm, purtat de măreția râurilor albastre și încununat de florile de munte. Devotamentul față glie se clădește
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
de român și flori de munte, Râuri albastre-mi curg șuvoi pe ie, Catrință-n fir de aur port, pe frunte Cerul senin și-un dor flămând de glie“. Versul care exprimă un patriotism fără margini este cel în care poeta accentuează rădăcinile sale: “Ruptă sunt din tine, Românie!”. Adăpostul de un farmec aparte unde își are temelia este țara sa mult iubită: „La Poarta Albei Iulii-ngenunchez Mi-auzi tu astăzi strigătul, bădie? Mai lasă-mi, încă, Doamne, acest crez Căci
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
poezie patriotică, scriu pastel - inspirată fiind, în primul rând, de locurile mele natale de la poalele Apusenilor, acolo unde își are rădăcinile poezia mea, de fapt... Și mai scriu și poezie ironică, mai rar, ce-i drept... dar scriu!”, a afirmat poeta. „Te caut printre gânduri și te chem. Să-mi fi alături, să te am aproape. Iubirea mi-este dulcele blestem Plutesc vrăjită-n limpezile-i ape”. Un imn al iubirii răsună în versul său, unde iubirea e numită simbolic “dulce
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
chem. Să-mi fi alături, să te am aproape. Iubirea mi-este dulcele blestem Plutesc vrăjită-n limpezile-i ape”. Un imn al iubirii răsună în versul său, unde iubirea e numită simbolic “dulce blestem”. Fermecată de limpezimea apelor iubirii, poeta plutește condusă de puterea acestui unic sentiment și se așterne pe mantia binecuvântării, sub o lumină divină: „Și dăruindu-ți veșnicu-mi sărut Să nu-ți mai fie sete niciodată Hrănindu-ne din al iubirii lut Sub o lumină binecuvântată”. (Imnul
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
a ne gândi la țărână și la cel care cu trudă-și frământă brațele și sufletul în ea, țăranul, nici despre poezie nu putem vorbi fără a o asocia cu poetul și cu trăirile lui... Primăvara este anotimpul în care poeta renaște, un anotimp care se așterne și peste cuvinte, ele devenind astfel „corolă de lumină”: „Ne-mbată noaptea cu miresme fine Plesnet de verde-n trup și rădăcină Sărutul lunii-n nurii de verbine Cuvintele-corola de lumină”. (E primăvară-n
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
aceea „a dragostei ce-a-ncremenit pe maluri”: „Eu tac, din larg o dulce briz-adie Și amurgește-n freamătul din valuri Vrăjită, marea-ngân-o simfonie A dragostei ce-a-ncremenit pe maluri”. (Sărută marea-n dans sălbatic țărmul) Toamna este anotimpul în care poeta își ascunde melancolia în foșnetul frunzelor : „Fărâme de speranță de brumă-ncărunțite Melancolie-ascunsă în tremurul de frunze, Onorurile toamnei de vremuri ruginite Într-un pocal de ceară atins ușor pe buze”. Totuși, în anotimpul toamnei încă licărește iubirea. Scânteia acestui
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
pe ramuri goale și triste, răvășite, Muguri de doruri, urme de suflete rebele, Fiorduri reci și-atâtea trăiri nemărginite Și-un licăr de iubire în trena toamnei mele...” În trena toamnei mele) Iarna este expresia candorii, iar în cântecul ei poeta își exprimă dorința de a primi liniște, vise și mângâiere, cernute prin sita tăcerilor și purității: „Mai cerne iarna tihnă, fulgi și vise Când se-aprind luminile-n tăcere. Cu roi de fluturi albi, aripi deschise Peste noian de gânduri
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
deschise Peste noian de gânduri, mângâiere”. Zvâcnesc în trupul iernii începuturi Speranțe înghețate-n haina-i albă Când fulgii dau văzduhului săruturi La gât purtând dorințe prinse-n salbă.” (Mai cerne iarna tihnă, fulgi și vise) Suflet însetat de senin, poeta își primește pacea în timpul iernii, sorbind fericirea din dansul fulgilor de nea: „Setos de alb, avid de curățime Flămândul suflet pacea își primește Din al ninsorii dans, din Înălțime Își soarbe fericirea și trăiește”. (Flămând de alb) Iarna ascunde un
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
care valsează în cetini de brad reușește să reaprindă speranțele : „În cetini de brad strălucind sub beteală Din Ceruri, de Sus, o lumină lucește Trezind omenirea din trist-amorțeală. Vine Crăciunul, speranțe-mpletește”. De o frumusețe nemărginită este atmosfera creată de poetă pentru a evidenția lumina divină și puterea sărbătorii Crăciunului. Muzică îngerească și gânduri senine vin să întâmpine minunea cerească, sărbătoarea care vindecă sufletele noastre : „Cu coruri de îngeri și gânduri curate Cu mese-ncărcate și daruri sub brad Cu suflete-aproape
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
sărbătoarea care vindecă sufletele noastre : „Cu coruri de îngeri și gânduri curate Cu mese-ncărcate și daruri sub brad Cu suflete-aproape uita-vom de toate, Minunea cerească primi-vom cu drag”. ( Vine Crăciunul) Despre legătura unică dintre poezie și divinitate, poeta a vorbit cu sensibilitate: “E o legătură unică, sublimă. Nu se poate scrie poezie adevărată, de calitate, fără Har, fără talent, care nu sunt altceva decât darurile minunate ale Divinității. «La început a fost Cuvântul... și Cuvântul este Dumnezeu», nu
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]