KorAP: Find »[drukola/base=poliție & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...207 208 209 ...3882 >

97,040 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183

să răzbun moartea lui. Deși ar fi fost o minune să-l recuperez, lucrul cel mai Înțelept ar fi fost să mă asigur că filmul esta În continuare În apartamentul Dorei și apoi să dau Încă un telefon anonim la poliție. Astfel, n-aș fi fost mai implicat decât era cazul. Filmul ar fi arătat cu ce se ocupau Hauptstein și Kinkel, și mai devreme sau mai târziu, poliția ar fi aflat că același lucru i s-a Întâmplat și lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
În apartamentul Dorei și apoi să dau Încă un telefon anonim la poliție. Astfel, n-aș fi fost mai implicat decât era cazul. Filmul ar fi arătat cu ce se ocupau Hauptstein și Kinkel, și mai devreme sau mai târziu, poliția ar fi aflat că același lucru i s-a Întâmplat și lui Anton. Se va dovedi că „AK“ e fiul Dorei - ucigașul ei, dacă nu În persoană, atunci În spirit - și pe mine m-ar lăsa În pace. În plus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
era și obiectul ăla din bucătăria Dorei care, mă gândesc, că ar fi fost bine să dispară de acolo. Dar În loc să mă ocup de asta, eu stau Închis În apartamentul ăsta, care În curând n-o să-mi aparțină, apărat de poliție care, fie că știe, fie că nu, protejează criminalii În continuare. Și asta Înseamnă că Brigada de la Năravuri colaborează cu Frăția? Mă Îndoiesc. Totuși, chiar dacă Wickert nu-l ajuta pe Hauptstein În mod evident, Îi susținea cauza. Declarând că Dora

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
mai ușor, am legat pernele pe șa, de Îndată ce am ieșit din vizorul protectorilor mei. Cu toate acestea, a fost o ușurare să mă dau jos de pe vehicolul instabil. În fața blocului În care locuise Dora nu era parcată nici o mașină de poliție, nici o țigară nu strălucea În Întunericul de sub șinele Stadtbahn-ului. Chiar și așa, ca să fiu sigur, am lăsat luminile stinse. Luând scările două câte două, mă Întrebam oare ce avea să se Întâmple cu apartamentul prietenei mele. Eu personal nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Întrebam oare ce avea să se Întâmple cu apartamentul prietenei mele. Eu personal nu mai aveam unde sta, și poate aș fi putut să... N-am apucat să-mi termin ideile pentru că, ajungând la etajul trei, am observat că sigiliul poliției fusese rupt. Măcar acum ar fi trebuit să suspectez ceva. Dar eram prea pornit să scap din capcana pe care Wickert o Întinsese ca să Îndrepte mai multă atenție asupra problemei. M-am strecurat Înăuntru și am tras ușa după mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
circul ăsta, domnule Knisch. Vocea Inspectorului era mătăsoasă dar fermă, chiar puțin amuzată. M-am Îndreptat cu greu. Avea oare de gând să-mi explice la ce se referea? Altfel, nu știam dacă... — Văd că n-aveți deloc Încredere În poliție. Dar de data aceasta, puteți să stați liniștit. Dacă sunteți cooperant, veți primi exact ce vă doriți. Manetti schiță un zâmbet vag. Însă nu prea avem timp, așa că, dacă sunteți drăguț, haideți să aflăm motivul vizitei dvs. Bine, domnule Knisch

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
clară pentru faptul că el și cu dumneavoastră colaborați. E clar că se Înșelase. Lakritz se pregătea să filmeze o scenă la un cămin pentru convalescenți, când a fost surprins. Dacă asistenta lui, o femeie africană, n-ar fi alertat poliția, n-am fi știut nimic. Wickert a plecat imediat spre hotel. Ridicându-se, Manetti privi pe fereastră. Trecu un minut, apoi pe șinele ridicate ale Stadtbahn-ului se apropie un tren. Ajungând În apropierea noastră, se cutremură, frână și alunecă, oprindu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
dvs. la literatura cenzurată. Când ne-am despărțit, cerul tocmai se Însenina. Soarele avea să răsară În curând deasupra acoperișurilor. Jumătate de oră mai târziu, când am ajuns la scuarul unde locuiesc - scuze, unde am locuit - am observat că mașina poliției plecase din fața blocului. Am aruncat un pumn de pietriș spre geamul de bucătărie al lui Heino. Trecu un minut, apoi Boris deschise, netezindu-și mustața vioaie cu degetele sale viguroase. În timp ce Încercam să scot la chiuvetă mirosul de pește Împregnat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
să aflu ce se-ntâmplă aici, n-aș vrea ca cineva să știe ce conține. “ Punând cheia În buzunar, aceasta adăugă: „Și, pentru Dumnezeu, Sascha, să nu spui nimănui că sunt În viață. Când Knisch o Întrebă ce să declare poliției, aceasta Îi răspunse doar atât: „Spune că Felix a fost cel care ți-a povestit despre fiul meu. Dacă te Întreabă când, spune-le că ai fost pe la Fundație. Sau, mai degrabă, prefă-te c-o să te duci mâine. Astfel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

Alex. Nu mai pleca fără să ne anunți și pe noi, te rugăm, nu ne mai face una ca asta. Ultima oară ai plecat fără să ne dai de veste și taică-tău era cât pe ce să sune la poliție. Ai idee de câte ori te-a sunat fără să primească vreun răspuns? Hai, ghici, de câte ori? — Mamă, o informez eu strângând din dinți, dacă o să mor, în șaptezeci și două de ore o să se simtă mirosul de cadavru. Te asigur! — Nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
aminte? O să te spun la toată lumea, Alex. O să-l sun pe John Lindsay pe internațional. O să-l sun pe Jimmmy Breslin. Și e destul de țicnită ca să mi-o coacă! Pe Breslin, pe caraliul ăla! Pe geniul ăla de secție de poliție! O, dacă-i pe-așa, dă, Doamne, să se omoare. Aruncă-te, ștoarfă ignorantă și catastrofală ce ești - decât să crăp eu, mai bine crapă tu! Bine-nțeles că atât mi-ar lipsi: parcă-l și văd pe taică-meu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
dai voie? Oare o să-i răscolească prea tare pe cei de-afară, din sala de așteptare? Fiindcă, poate că tocmai de-asta am cea mai mare nevoie, să urlu. Un urlet pur, fără alte cuvinte între mine și el. — Aici poliția, Portnoy, ești înconjurat. Ai face mai bine să ieși și să-ți plătești datoria față de societate. — Mă cac în societate, curcanule! — Număr până la trei ca să ieși cu mâinile sus, Turbatule, altfel intrăm noi după tine și te ciuruim. Unu. — Ciuruiește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

intuiției și când Îi zise „Nu-l deranjați“, străinul era deja prea departe ca s-o mai audă. — Ce crezi? Întrebă Myatt. O fi așa cum zice? Suntem În fața vreunui mister? — Toți avem anumite secrete, spuse ea. — Poate că fuge de poliție. Ea spuse cu deplină convingere: — Este un om bun. El acceptă fraza și cu asta lăsă să-i iasă doctorul din minte. — Trebuie să te Întinzi, spuse el, și să Încerci să dormi. Dar n-a mai fost nevoie de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Taverna Fitzroy? (“A fost emis un mandat pentru arestarea sa“, scrise ea, „dar acesta n-a putut fi aplicat Înainte de-a se fi Încheiat procesul. Când procesul s-a Încheiat dr. Czinner dispăruse. Fiecare gară a fost supravegheată de poliție, fiecare mașină oprită. Nici o mirare că zvonul c-ar fi fost ucis de agenții guvernului se răspândi cu repeziciune“.) Nu credeți că e necesar să se Îmbrace cineva excentric, cu pălărie mare, neagră, jachetă de catifea și altele din astea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
dar niciodată până acum de cineva care eșuase. — Lovitură de stat comunistă În Belgrad, citi ea. Noaptea trecută, la o oră târzie, o bandă de agitatori comuniști Înarmați au făcut o tentativă de a ocupa gara și Închisoarea din Belgrad. Poliția a fost luată prin surprindere și, timp de aproape trei ore, revoluționarii au fost ocupanții netulburați ai poștei generale și ai terminalului de marfă. Toate comunicațiile telegrafice cu Belgradul au fost Întrerupte până la primele ore din dimineața aceasta. Totuși, la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
ai poștei generale și ai terminalului de marfă. Toate comunicațiile telegrafice cu Belgradul au fost Întrerupte până la primele ore din dimineața aceasta. Totuși, la orele două corespondentul nostru din Viena a stat de vorbă prin telefon cu colonelul Hartep, șeful poliției, și a aflat că ordinea a fost restabilită. Revoluționarii au fost puțini la număr și lipsiți de un lider veritabil. Atacul lor asupra Închisorii a fost respins de paznici și, câteva ore după aceea, atacatorii au rămas pasivi În clădirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
În clădirea poștei, sperând, după toate aparențele, că locuitorii din cartierele sărace ale capitalei le vor veni În ajutor. În acest interval, guvernul a putut suplimenta forțele polițienești și, cu ajutorul unui pluton de soldați și a două tunuri de câmp, poliția a recucerit clădirea poștei după un asediu care a durat ceva mai mult de trei sferturi de oră. Relatarea concisă era tipărită cu litere mari. Dedesubt, cu litere mai mici, era o relatare mai amănunțită a tentativei. Domnișoara Warren rămase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
că geamantanul lui nu era În același loc În care Îl lăsase. Îl Întrebă cu tristețe: — Ești și dumneata reporter? — Ich spreche kein Englisch, răspunse omul. Dr. Czinner spuse În germană, În timp ce-i blocă ieșirea spre culoar: — Un spion al poliției? Ai sosit prea târziu. Privirile Îi erau Încă ațintite asupra crucii de argint, care se bălăngănea Încoace și-ncolo, În ritmul mișcărilor omului. S-ar fi putut legăna așa, În ritmul pașilor săi, și, pentru un moment, dr. Czinner se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
le facă loc să treacă bărbaților cu armuri, lănci și cai și bărbatului torturat și obosit. Acesta nu murise pentru a-i face pe săraci fericiți, să strângă lanțurile și mai tare. Cuvintele Îi fuseseră răstălmăcite. Nu sunt spion al poliției. Dr. Czinner Îi acordă străinului prea puțină atenție În timp ce cântărea posibilitatea ca unele din cuvintele bărbatului să fi fost totuși adevărate, chiar dacă ele Îi fuseseră răstălmăcite. Apoi se contracată singur, spunându-și că Îndoiala vine doar din apropierea morții, pentru că atunci când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
mai mult decât masca identității. Existaseră cuvinte asupra cărora nu se aplecase Îndeaproape, lozinci răsuflate pe care le acceptase pentru că Îi fuseseră de folos În lupta sa: „Religia e prietena omului bogat“. Îi spuse străinului: — Dacă nu ești spion al poliției, atunci cine ești? Ce făceai aici? — Numele meu - și dolofanul se Înclină puțin din mijloc, În timp ce un deget răsucea nasturele de jos al vestei - este... Numele fu lăsat să cadă În Întunericul străveziu de la lumina zăpezii, Înăbușit de huruitul trenului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
a liniei ferate ca un țipar de argint. Omul trebui să-și repete numele: — Josef Grünlich. Ezită o clipă, apoi continuă: — Căutam bani, Herr Czinner. — Ai furat... — Ați venit prea devreme. Începu să explice pe Îndelete: — Am scăpat din mâinile poliției. Nimic dezonorant, Herr Czinner, vă pot asigura de asta. Își răsucea fără Încetare nasturele de la vestă și părea a fi un vorbitor străin și neconvingător În aerul proaspăt iluminat al minții doctorului Czinner, populat cu adevăruri incontestabile, o față Înfometată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
adevărul credinței lui nu era alterat pentru că se făcuse vinovat de trufie și de alte câteva răutăți. Lăsase odată o fată Însărcinată. Chiar și motivele lui de a călători cu clasa Întâi erau amestecate: era mai ușor să treacă de poliția de frontieră, dar era, de asemenea, și mai confortabil, mai potrivit cu orgoliul unui lider. Se surprinse rugându-se „Doamne, iartă-mă!“ Dar nu avu sentimentul siguranței nici unei iertări, dacă exista vreo putere care să ierte. Conductorul veni și Îi examină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
nu? Știu să Îmbrobodesc lumea când e cazul. Kolber și doctorul, amândoi păcăliți Într-o singură zi. Mi-a dat cinci lire englezești doar fiindcă am fost ager și l-am ginit ce hram poartă când a spus „spion al poliției“. Argint viu, asta-i Josef Grünlich, nu altceva. „Ia uitați-vă acolo, Herr Kolber!“ Hop sfoara, ochit, foc, totul Într-o secundă. Și am reușit și s-o șterg. Nu pun ei mâna pe Josef. Ce spusese preotul? Josef Începus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Incompetență, pufni funcționarul. — Vine astăzi cineva din oraș să-l repare. Ezită puțin, apoi spuse: — Maiorul n-o să iasă În zăpadă. Are la el În Încăpere un foc uite-atât de mare. — Prostule! Imbecilule! spuse funcționarul. La telefon e șeful poliției din Belgrad. Au Încercat să trimită o telegramă, dar vorbeai atât de tare, Încât cum să fi putut auzi cineva? Zboară! Ninici o luă spre postul de gardă, dar funcționarul strigă În urma lui: — Aleargă, prostule, aleargă! Ninici o luă la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
nemțească Învechită despre strategia militară și-și hrănea câinele cu bucățele de cârnat. Ninici se uită cu invidie la focul care duduia. — Ei, ce este? Întrebă maiorul iritat, ca un dascăl deranjat În timp ce corecta temele elevilor săi. — A sunat șeful poliției, domnule, și dorește să veniți la telefon În biroul șefului de gară. — Telefonul nostru nu funcționează? Întrebă maiorul, lăsând cartea din mână și Încercând, fără prea mult succes, să-și ascundă curiozitatea și agitația. Voia să dea impresia că este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]