7,476 matches
-
Se rostogoliră, mișcîndu-se la unison și prăvălind mobilele. Totul s-a terminat la fel de brusc precum Începuse. Ed simțea cum Lynn ajunge la orgasm. Alte cîteva secunde, a fost binișor, odihnă... Povestea lui, spusă printre gîfÎieli, ca și cum ar fi fost o povară prea grea ca s-o mai poarte. Jack Vincennes, polițistul rebel, drogat și prea greu de ținut În frîu. În stare să facă orice ca să-și ia Înapoi dosarul. Căpitanul E.J. Exley trebuia să-l folosească pentru ceea ce știa, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ceva. Preston Exley a renunțat la munca de polițist și a Început să ridice construcții cu banii primiți de la Dieterling. CÎnd Thomas Exley a fost ucis, primul care l-a sunat a fost Ray Dieterling. Au construit Împreună, pornind de la povara morților lor. *** Dieterling Încheie. — Acesta a fost jalnicul meu happy-end. Munți, rachete, rîuri, toate păreau să zîmbească. — Tata nu a știut niciodată de Douglas? Chiar a crezut că Paul e vinovat? — Da. Mă ierți? În numele tatălui tău. Ed scoase un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Avea credința că îi este inferioară și orice efort de a-l ajunge din urmă ar fi fost inutil, nici măcar nu voia să discute de asta. A înțeles singură și l-a vizitat mai rar. Multă vreme l-a apăsat povara nereușitei. Cu Adriana Negru se întâmplase altfel. Nu era deosebit de frumoasă, ba chiar urâtă după gustul meu, pomeți proeminenți, gură prea mare, ochi prea scufundați în cap, dar era inteligentă și plină de vervă. O cunoscuse când era student, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Convingerea asta o are de câteva zile. Și atunci se întreabă: dacă gândește astfel înseamnă că a greșit? Înseamnă că n-are de ce să se mai lege și că până în ultima clipă n-o să aibă liniște? Că o să moară cu povara asta? Și atunci? Atunci ea ce trebuie să facă? Învârtea dintr-odată cu furie aproape bețișorul prin aer, întorcea într-o parte ochii din nou umezi, privea fix spre capătul terasei, unde doi bătrâni citeau sub umbreluțe colorate, nepăsători la culorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
săptămâni. Dintr-odată scârbit de el, obosit și excedat de toate confesiunile care curseseră pe capul lui fără oprire, de parcă ar fi fost un duhovnic de care ai nevoie în clipele grele și primejdioase și neclare, ca să-i treci lui poverile sufletului, poate îl și plătești pentru asta, și pe urmă îți vezi de drum uitându-l și simțindu-te ușurat până când sufletul se încarcă din nou; știind că nimeni nu venise la el pentru că ar fi avut vreo plăcuță în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
val de energie fizică și mentală fără precedent în viața mea din ultimul timp. O puzderie de treburi neplăcute se adunaseră de câteva luni ca niște nori amenințători la orizontul meu mental, dar în ziua aceea simțeam că scăpasem de povara lor și că ele zăceau în fața mea, neamenințătoare, chiar îmbietoare, ca un șir de lespezi pe care puteam să pășesc spre un viitor mai luminos. N-am mai pierdut vremea în pat. M-am sculat, am făcut un duș, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
muncă foarte solicitantă. Noi amândoi ne străduim s-o mai distrăm. Știu că i-e groază când vine vara și noi nu mai suntem aici să-i ținem de urât. Deși să nu crezi că asta e pentru noi o povară, adăugă ea cu sinceritate. Ne înțelegem foarte bine cu ea și sunt și lucruri pe care le facem... oarecum dincolo de îndatoririle noastre... De pildă, trebuie să jucăm jocuri. — Jocuri? — Destul de des, după cină, vrea să jucăm Monopoly, Șerpi și scări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
iei picioarele de pe pedale și să aluneci înainte, în timp ce vântul îți mângâia fața și îți șuiera în urechi și lacrimi plăcute de bucurie îți țâșneau în coada ochiului. Preț de-o clipă, am simțit cum anii se desprind ca o povară grea de pe spatele pe care mi-l încovoiaseră și Joan și cu mine eram din nou copii și coboram spre ferma domnului Nuttall. Mi-a spus după aceea că scosesem un chiot de bucurie. Eu nu mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
deschis aici o mulțime de uși. Ar trebui să deschizi și tu câteva în partea ta. — Cred că o să le deschid. De ce nu? — Bine, trebuie să plec. — Mulțumesc că ți-ai găsit timp să mă suni. Mi-ai luat o povară de pe suflet. Știi, sunt câteva lucruri pe care le pot presa, care păreau cam... — Trebuie să plec. Mai vorbim. Bine, mai vorbim în zilele următoare. — În zilele următoare. Mulțumesc că ți-ai găsit timp. — Bine.Toate cele bune. Toate cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
folositor. A fost un drum greu și răzleț Cu bine și cu rele. Încet îl calcă un drumeț Uitându-se spre stele. Cuprins de amintiri el urcă prin pădurea rară Învăluit în tainica visare. Își duce în spate greaua lui povară Și fredonându-și ultima cântare. Și tot în gânduri cufundat Coboară liniștit spre lunga noapte. Îi pare rău de tot ce a lăsat: Iubire, amintire, șoapte.
Amintiri by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83187_a_84512]
-
absolut imposibil de ținut minte, a părut exasperată. — Păi, să sperăm că n‑o să fie nevoie de ele, a zis ea cu o voce care părea atât de stresată, Încât am avut impresia că e pe cale să se prăbușească sub povara ignoranței mele. Nu? Atunci de ce am aproape două duzini de „fețe“ care Îmi explică În ce fel să folosesc toate chestiile astea? Privirea ucigătoare pe care mi‑a aruncat‑o a fost demnă de Miranda. — Andrea. Fii serioasă. Asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și strîmb; brusc simți acut existența inimii și plămînilor și Începu să i se pară că, dacă le-ar scăpa din vedere doar o secundă, organele ar ceda imediat. Stătu pe bancă ținîndu-și ochii strîns Închiși, transpirînd, aproape gîfÎind sub povara Înspăimîntătoare a gestului de a respira, de a simți tensiunea sangvină prin vene, de a-și controla mușchii brațelor și picioarelor ca nu cumva să fie prinși Într-un spasm. Fraser se Întoarse poate Într-un interval de cinci sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Acum era treaz. Stătea Întins pe spate În patul lui etajat, cu mîinile sub ceafă; privea În Întunericul creat de patul lui Fraser, cu un metru deasupra feței lui. Își simțea mintea limpede și era calm: parcă ușurat de o povară teribilă, acum că ziua de vizită venise și trecuse - acum, cînd reușise să treacă de momentul vizitei tatălui său fără să se certe sau să se supere, fără să cedeze nervos sau să se facă de rîs În vreun fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cu alte cuvinte. Dorea să știe dacă Julia simțise ceea ce ea Însăși trăise cu un sentiment de vinovăție, că modul lui Kay de a fi, exagerat de grijuliu, care o atrăsese cîndva, găsindu-l excitant, poate deveni un fel de povară, că te transforma Într-o eroină fără voie, că pasiunea lui Kay era atît de absolută, Încît avea o doză de irealitate, și nu-i puteai răspunde la fel... Dar nu puse Întrebări despre nici unul dintre aceste lucruri. Se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ai și să ții asta pentru tine, sau...? — Glumești? zise Viv. Tata... Asta l-ar ucide pe tata! L-ar ucide, voia să spună, după ce s-a Întîmplat cu Duncan. Nu-i putea spune asta lui Betty, și dintr-odată, povara atîtor secrete, a prudenței, Întunericului și grijilor păru de nesuportat. — O! exclamă ea. E atît de Îngrozitor de nedrept! De ce trebuie să fie așa, Betty? De parcă lucrurile n-ar fi și-așa dificile! Apare și chestia asta să le facă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
alții. Acum s-a eliberat. Duncan se foi stingherit. — Ați mai spus asta. Dar nu mi se pare așa. Dacă ați fi fost acolo... Nimeni n-a fost, zise domnul Mundy, În afară de tine. Și asta e ceea ce ai putea numi Povara ta. Dar pun pariu, pe ce vrei tu, că Alec se uită la tine acum, dorind să-ți ridice Povara, spunîndu-ți Las-o jos, băiete! dorindu-și să-l auzi. Pariez că, rîde dar și plînge: rîde că este acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ați fi fost acolo... Nimeni n-a fost, zise domnul Mundy, În afară de tine. Și asta e ceea ce ai putea numi Povara ta. Dar pun pariu, pe ce vrei tu, că Alec se uită la tine acum, dorind să-ți ridice Povara, spunîndu-ți Las-o jos, băiete! dorindu-și să-l auzi. Pariez că, rîde dar și plînge: rîde că este acum, În plin soare, și plînge că tu te afli Încă În Întuneric. Duncan dădu din cap aprobator; Îi plăcea vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și plînge: rîde că este acum, În plin soare, și plînge că tu te afli Încă În Întuneric. Duncan dădu din cap aprobator; Îi plăcea vocea liniștitoare a domnului Mundy, și cuvintele ciudate pe care le folosea: să-ți ridice, Povara, Greșeala, băiete; dar, În adîncul inimii nu credea o iotă. Își dorea ca Alec să fie acolo unde Îl descria domnul Mundy - Încerca să și-l imagineze Înconjurat de soare și flori și zîmbitor... Dar Alec nu fusese niciodată așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
din loc în loc, o casă modernă are trotuarul refăcut cu pietre frumoase dar pe mine mă încurcă orice denivelare; consum energie nemăsurată să ocolesc, să depășesc acest obstacol; durează un secol până voi trece noua treaptă, fiecare pas e o povară, o aventură, o amintire la fiecare pas aș putea să cad... veșnic trăiesc cu spaima că-n clipa următoare mă voi prăbuși. Nu-mi este teamă de moarte, îmi este teamă că mă voi trezi în aceeași lume pe care
Paraliticul ?i frica by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83892_a_85217]
-
un trăsnet peste călători. Râsul fetelor care îl deranjară, impietri și lăsă loc unui rictus amar. Toate privirile îl cuprinseră ca niște tentacule. Oamenii parcă așteptau ceva... și el înțelese că trebuie să-și lase jos, măcar pentru câteva minute, povară gândurilor. Le povesti cu glas molcom pățania fetei lui, apoi se simți mai ușurat și nădejdea începu să-și facă loc ușor-ușor în inima lui copleșită de durere. Închise ochii și, cu puțina speranță ce-i mai rămase ascunsă prin
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
privirea de pe chipul fetiței. - Ce păr frumos ai scumpo, cum te cheamă?, o întrebă el . Cum fetița nu răspundea, continuând să privească în gol, urmară cîteva explicații și, pe măsură ce povestea despre necazul fetei lui prindea contur, controlorul obosit parcă de povara istorisirii se așeză pe unicul loc liber și ascultă plin de compasiune, iar trasăturile feței lui se schimbară treptat, treptat. Întinse mâna și, cu duioșie, mângâie părul buclat, într-un gest de alint definitoriu. Oftă adânc. Atunci se întâmplă ceva
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
dragi. Trenul opri scrâșnind și gâfâind de efort. Coborâră, ținându-se strâns de mâini. Strada din fața lor se deschidea în urcuș, iar fetița zise: - Mai încet tăticule, ai sâ obosăști! El îi zâmbi și grăbi pasul. Nu mai simțea nicio povară. Primise puteri noi și bucuria îi dădea aripi. Fetița urca voiosă, săltând de pe un picior pe altul. Cu gândul la Moromeții Ieri am revăzut Moromeții - nu mai știu pentru a câta oară -, un film care mi-a conturat amintiri de
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
la piept sacoșa cu "bun". Intru ca o furtună în casă și strig: - Gata, am venit, Dadice! Te-ai trezit? Mă întâmpină doi ochi impresionant de frumoși , iar mânuțele se întind spre brațele mele, care se deschid la comandă îmbrățișând povara scumpă. - Bun, bun.. ce mi-ai mi-ai adus...Miki? Scot din sacoșă Danonică și mânuțele mici, îl înhață bucuroase. Îi dau și banana și biscuiții. O privesc și mă felicit în gând, că m-am întors repede. S-ar
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
scurgere a timpului și nu-mi era teamă că deontologia profesională mă va da de gol cu excedentul de cifre. Știam că deficitul concav se va răsturna într-o oglindă, iar razele lunii vor topi gradual umbra copacilor ascunși sub povara chipului tău, al chinului tău în spatele ochilor tăi suferinzi, ispititori, captatori de prea multă iubire. Amplificai curentul indus eliberând sclipitoarele luminițe sublime în așa fel că niciodată nu am fost atât de singur. Suferința, în jocul ei dantelat mă destramă
Nu-i nimeni l?ng? mine by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83922_a_85247]
-
însușiri contabile, Femeile gonflabile Căci astea vii, prea umflă prețul! Un văduv trăiește cu soacră-sa (Ziarele) Ca văduv, foarte disponibil, Trăiește azi cu mama soacră; Deci observăm că e posibil Să te-ndulcești cu poamă acră Rolul pilulei VIAGRA Povara anilor de zile O simt în special cărunții, Că trebuie să ia pastile, Să-ți amintească noaptea nunții. Adulterul Adulterul, chiar de-i mai ocult, Este un delict și condamnat e; Dar cuvântul vine din”adult”, Garanție de maturitate. Păcatul
CONSTANTIN IURA?CU-TATAIA by CONSTANTIN IURA?CU-TATAIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83927_a_85252]