6,037 matches
-
fazei cu vioara orbului. Dar am trecut lejer peste asta și am revenit rapid la căsăpirea lui Luke. —Luke Costello nu poate spune adevărul despre nimic! am declarat eu. Ar minți și dacă l-ați întreba care e culoarea lui preferată! Cu cât îi împroșcam mai mult numele cu noroi, cu atât mă simțeam mai bine. Către final, ajunsesem să cred cu-adevărat că Luke era pe cât de îngrozitor îl descrisesem eu. Chris n-a mai reapărut. Am tot supravegheat ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pe care mi-o dăduse. Nu era decât o listă cu întrebări care trebuiau să-mi servească pe post de linii directoare pentru povestea vieții mele. „Care e cea mai veche amintire pe care o ai? Cine era persoana ta preferată atunci când aveai trei ani? Ce amintiri păstrezi de la vârsta de cinci ani? Dar de la zece ani? Cincisprezece? Douăzeci?“ încercând să forez după diverse amintiri din copilărie, am crezut c-o să fie o treabă dificilă, un exercițiu de creativitate. Când colo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Luke implorându-mă să-l primesc înapoi. Luke nebun de gelozie și încercând să-l pocnească pe Chris... De cele mai multe ori, fanteziile mele se învârteau în jurul lui Luke încercând să-l pocnească pe Chris. Ăsta era unul din scenariile mele preferate. 42tc "42" în seara în care Luke a plecat ca o furtună din bucătăria mea - da, deși făcuse totul cu o stăpânire de sine ireproșabilă, plecase ca o furtună - povestea noastră de dragoste și-a încetinit cursul, de fapt, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de timp făcând exerciții de scris A, I, S și N în stil gotic. După asta, Shake a propus o partidă de Scrabble. Shake era înnebunit după Scrabble. Și când te uitai la el ai fi zis că distracția lui preferată e să arunce televizoare pe ferestrele hotelurilor. — Un singur joc, am zis eu amabil. Și dup-aia ieșim. E sâmbătă seara, schivnicule! —Mulțam, a spus Shake vesel. Ne-am împărțit berile, după care Shake, Luke, Joey, Brigit și cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mai erau la fel de simple. Cine, mai exact ce era acolo în întuneric? Se hotărî pe loc. Cu pași mari, se apropie de dulapul metalic din colțul încăperii. Deschise ușa grea și scoase dinăuntru un pistol mitralieră Kalashnikov. Era arma lui preferată, o cunoștea foarte bine, calibru mare și suficient de precisă. Din compartimentul de alături luă două încărcătoare. Unul îl montă imediat în pistol, iar pe celălalt îl băgă la brâu, sub centură. Dădu să închidă ușa dar se răzgândi, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
care este înțeles de Ipingescu ca „sufragiu”, „om care servește masa”, așa cum înțelege și Gheorghe al Saftei în Rusaliile sau satul lui Cremene. Deviza „vox populi, vox Dei” pronunțată deformat de Rică Venturiano „box populi, box Dei” este și lozinca preferată a personajului lui Alecsandri, Clevetici, autorul articolelor pe care subprefectul Răzvrătescu le citește în Rusaliile țăranilor: „Răzvrătescu (citind): De-acum fiecare locuitor trebuie a fi proprietar de patru fălci de pământ, căci acest pământ e al lui Dumnezeu, și precum
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
își culege cu vârful degetelor cenușa de pe obraz, arătând în dreptul ferestrelor înalte de la stradă o față palidă. Încep să sune și clopotele la biserică, unde se vor duce, pentru Ziua Sfântului Francisc, cu toată familia, nu numai omenească. Romano, pisicul preferat al președintelui care-i adoptat din România și care a împlinit doisprezece ani, are nevoie, la vârsta venerabilă la care a ajuns, de rugi speciale pentru sănătatea lui.) Când am început să scriu, împrumutându-l ca model pe Hoffmann, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mine, îmbrăcată pe jumătate, numai în bluza ei întinsă până la semilungime. În penumbră, fiindcă n-avem nevoie de lumină ca să ne dezbrăcăm de culcare, incisivii îi sticleau în fanta buzelor, vădind încă furia. cincisprezece Raymond, geniul autist, unul dintre personajele preferate ale adolescenței mele, aproape ar fi înnebunit să vadă că făcuse un efort inutil memorând cartea de telefon a New York-ului. Inutil, fiindcă se purta tot mai mult mobilul. Ray a mâncat ca un hăbăuc singura masă a zilei, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
și ascult glasul pământului natal care mă cheamă spre rădăcinile lui, să-i simt seva, mirosul, să-i adulmec și să-i admir frumusețile.Vizitele mele sunt de la un timp mai rare, doar În cele două anotimpuri extreme: anotimpul meu preferat, În care m-am născut- primăvara- când aud mugurii plesnind și iarba crescând, când văd mieii zburdând pe câmpia Înverzită, primele brândușe, berzele statornice care se Întorc la cuiburile lor de ani și ani, puișorii ieșiți din găoace, de la găina-cloșcă
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
crești și dacă ai s-o săruți, o să fii mare măcar și numai în ochii mei. Sorina se ridică de la masă aproape plângând. Creața se simțea ca un copil căruia unul dintre părinti i-a dat altui puști jucăria sa preferată, iar eu... eu mă simțeam așa de mic încât aș fi vrut ca pământul să se desfacă, pentru ca să pot să mă ascund de ceilalți din jur. Ce-am zis? întreba nedumerit Petruș simțind că a făcut o gafă. N-am
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
sprijineau unul de altul. Ea închisese ochii și se visa iubită și-i închisesem și eu să arăt tuturor ca n-o să-mi mai pese. Ne am unduit minute în șir și nici n-am tresărit când a început melodia preferată a Creței. Mă simțeam privit de undeva din mulțime, dar eram prea departe de acea lume și eu și partenera mea... Nu ne-am vorbit toată seara. Plângeam ca pomii crescuți departe de pădure, legănați de vântul deznădejdii, aplecați de
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
el dar tot a luat păpușa pe care și-o dorea Elena... A furat-o, pricepi? și i-a scris pe talpă ,, AB4"... O iubește, e clar... și ea e la fel de topită. Ieri, la discotecă, când a început melodia lor preferată, a luat-o pe sus strângând-o tare la piept. S-au rotit toată sala și nu i-a dat drumul decât atunci când s-a terminat cântecul. Mi-a spus că abia mai respira, dar era fericită... Creața părea că
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
care mă abținusem jumătate de an. ― Haide, râse ea. E destul de cald afară. ― Credeam că am făcut un pact. ― Să nu mai mâncăm Înghețată până ajungem anorexice? Da, cred că pică Înțelegerea. Veni și mi puse În brațe blugii mei preferați. ― Îți va sta bine cu ăștia. ― Nu, nu, nu, Maria, ești nebună. A ieși cu tine la Înghețată nu e o soluție pentru problemele mele. ― Cel puțin le-ai putea ignora pentru o vreme, spuse ea, zâmbind irezistibil În timp
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
scrisese prozatoarea mea preferată prin anii ’20. Mi-ar fi plăcut să scriu Femeia în fața oglinzii, cu gândul la oglinda din căminul Grozăvești. Femeia în fața oglinzii în care nu te vezi niciodată întreagă. Ce diferență între mine și prozatoarea mea preferată! Între oglinzile noastre, mai precis! Sac, zic, și m-apucă râsul. Pe la sfârșitul anilor ’80, erau la modă niște fuste lungi, gri, ca de sac, dar mult mai moi, mai păroase. Aș zice azi, cu un cuvânt al lui Susan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
aceeași atenție. Tot primăvara, gospodinele strâng ouă pentru a le pune la clocit. Îmi aduc foarte bine aminte că în primăvara trecută bunica mea a pus, în cuibarul unei cloști, treizeci de ouă. Abia le acoperea pe toate găina mea preferată. Bunica le-a ales cu grijă. Se uita la fiecare ou în parte, în lumina soarelui, cu mâna făcută căuș. Bunico, ce vezi tu acolo? am întrebat-o curioasă. Văd dacă oul are sămânță, fată dragă. Și dacă are, îl
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
s-au deplasat în fugă spre un pâlc de bănci, ceva mai departe de cele ocupate de pensionari. Deja vorbeau aproape toți și, ca de obicei, și-au dat câțiva ghionți pentru a-și asigura locul lângă colegul sau colega preferată. Andrei a cerut să se facă liniște. Ca într-un stup de albine ce se îndepărtează s-a liniștit larma celor ațâțați de curiozitate. Așadar, când observă că grupul ce număra peste zecedoisprezece copii, adică ceva mai mult decât jumătate
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
Dar într-o seară, când treceam pe Avenue de Clichy prin fața cafenelei frecventate de Strickland și pe care eu o evitam acum, m-am întâlnit nas în nas cu el. Era însoțit de Blanche și tocmai se îndreptau către colțul preferat al lui Strickland. Unde naiba te-ai ascuns atâta vreme? m-a întrebat el. Am crezut că ești plecat. Cordialitatea lui dovedea că știe că n-am nici un chef să-i vorbesc. Nu era el omul cu care să merite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
decorul de iarnă. Grozav îmi place gerul. Dar, știi, un ger să crape pietrele. ― Hm, ai gusturi bizare. Ce zici, domnișoară Deleanu, pe când te aștept? ― La 6 ianuarie... ― De-ce tocmai atunci? ― Fiindcă e Bobotează, când se lasă gerurile mele preferate. Adică peste vreo zece luni. Deși răspunsul mă înghețase el însuși, nu m-am dat bătut. În orice împrejurare țineam să am ultimul cuvânt. ― Boboteaza îmi displace. Alege mai bine un sfânt. ― Ei bine, Sfântul Așteaptă! I-am întors spatele
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în odaie, iar Mihaela îi explica: ― Uite aici facem o ușă, cu glaswand, aici înlocuim scara cu una de beton (asta-i aproape dărăpănată), dincolo instalăm dormitorul că-i mai multă lumină și-l tapetăm cu albastru. (Ar fi de preferat mătase plisată, să te interesezi cât costă; cred că nu costă prea scump.) ― Aici o să trăiți fericiți o sută de ani ca-n sânul lui Avraam, ne-a spus Alexa cu fața luminată de fericire. (Ținea mult la Mihaela, încît
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și îndesat. Dar domnul Urlich n-a plecat în ziua aceea, ci, când să închid casa, s-a postat din nou aici, în fața geamului, mi-a înapoiat frumos banii într-un plic, apoi m-a întrebat care sunt florile mele preferate. La care eu i-am spus că liliacul, fiind că altceva nu mi-a trecut prin minte. Atunci el și-a băgat mâna în buzunarul interior de la veston și a scos un buchet parfumat de liliac. Dar mi l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
hotărât că-mi vor da de lucru peste treizeci de ani, iar până atunci să mă gândesc la asta. Mă gândeam deja de șapte ani, iar între timp, o dată pe zi, înainte de prânz, îmi spuneam în loc de rugăciune componența fixativului meu preferat, ca nu cumva să o uit, când a venit Guvernatorul Următor, care m-a întrebat: „Dumneata ai făcut această fotografie?“ „Nu“ - i-am răspuns eu, pentru că în șapte ani am învățat să fiu atent la detalii. „Aceasta e doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
înfricoșătoare, nu-i așa? Începeam să mă tem. Și să mă gândesc bine dacă toate reflectoarele acelea erau chiar atât de necesare? Oare n-or să înspăimânte clienții? După ce am cântărit totul temeinic, a adus aici, în stațiune, compania sa preferată, „o să le spunem că va fi a mea“ - mi-a făcut el complice cu ochiul și, în câteva zile, vila a fost gata. Tot el a adus ursul și lupul, pe care i-a împușcat cu mâna lui. Iar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
a vedea cum mai arată valurile. Nu sunt prea înalte, deocamdată. Dar n-am ieșit, încă, din golf. Vom afla după ce vom ajunge în larg cât de agitată e marea. Numai "Biju" își păstrează umorul. "Monseniore, ce barca de salvare preferați?" "Să ne ferească Dumnezeu, fiule", zice, pe jumătate serios, "franciscanul" Adrian Popescu, uitîndu-se îngrijorat afară. Marius Ghica ne povestește că a avut emoții când a văzut vaporul ridicând ancora, plecând fără el și fără Țeposu. "Am simțit că mi se
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
o fată de vârsta ei. Îi plăceau singurătățile, nu se pricepea să flirteze, rareori și pentru scurtă durată o interesa o rochie nouă. Fusese eleva cea mai inteligentă pe care o avusese vreodată școala ei, dar numai la anumite obiecte preferate și, de altminteri, și acolo cu luminișuri și cu umbre, cu intuiții admirabile și cu incapacitate de a pricepe unele lucruri simple, încăpățînată față de orice constrângere și surprinzător de neatentă. Avea mai presus de orice patima cetitului, și nici un au-tor
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cel mai autentist, mai "gidian" dintre prozatorii români notorii din perioada interbelică este Anton Holban (1902-1937). Nu în Romanul lui Mirel (1919) și Parada dascălilor (1932), dar în celelalte proze. Menționând, în diferite contexte, pe unul sau altul dintre autorii preferați, Anton Holban numește frecvent, în afară de Proust, de Benjamin Constant, Eugène Fromentin, La Bruyère, Huxley, Thomas Hardy. Vădit (și mărturisit) îndatorat este clasicilor francezi, în special lui Racine - și rușilor. Recurgerea însă la "documente" (fragmente de jurnal, scrisori), și mai ales
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]