5,338 matches
-
sudează cu articolele hotărâte "le" și "leș", deci din două cuvinte aparținând la părți de vorbire diferite rezultă un singur cuvânt în care cele două părți de vorbire se tratează totuși separat. Exemple: Aceasta sudare se produce și în cazul pronumelor interogativ-relative compuse cu "le" și "leș" ca element prim: "Auquel tu penses ?" „La care "(masculin singular)" te gandesti?”, "Îl y a là-bas un lac près duquel j’ai une maison" „Este acolo un lac, aproape de care "(masculin singular)" am o
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză () [Corola-website/Science/330310_a_331639]
-
o astfel de propoziție, tema este pe primul loc, fiind de regulă subiectul, iar rema este toată partea din propoziție de după temă. Exemple: În aceleași limbi, o excepție este propoziția cu predicat nominal având numele predicativ exprimat prin substantiv sau pronume. În acestea, subiectul poate fi și la începutul, și la sfârșitul propoziției, dar tema rămâne pe primul loc, iar rema pe al doilea. Exemplu: În diversele situații de comunicare, nu toate propozițiile sunt canonice. Vorbitorii sau cei care scriu sunt
Temă și remă () [Corola-website/Science/335021_a_336350]
-
evidențiindu-i monomania și paranoia. Naratorul povestirii „Inima care-și spune taina” este presupus în general a fi de sex masculin. Cu toate acestea, unii critici au sugerat că o femeie ar putea fi cea care narează; nu sunt folosite pronume pentru a clarifica acest aspect într-un fel sau în altul. Povestea începe "in medias res", cu o conversație aflată deja în curs de desfășurare între narator și o altă persoană care nu este identificată în nici un fel. S-a
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
remarca, în plus, că limba de conversație folosită de lumea bună este nefirească și forțată. Greșelile gramaticale și lingvistice existente în scrierile Hortensiei Papadat-Bengescu sunt frecvente: dezacorduri dintre subiect și predicat, folosirea greșită a prepozițiilor și locuțiunilor, declinările greșite ale pronumelor, franțuzisme neestetice și vulgare contrare spiritului limbii române etc. Se observă că autoarea a depus eforturi neobișnuite pentru a-și autohtoniza mijloacele de expresie. Prezența greșelilor de exprimare este însă incontestabilă până și principalul susținător al scriitoarei, Eugen Lovinescu, recunoscând
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
gueule!" putând deveni cu același sens pragmatic " Ferme ton clapet!" De asemenea, ea acceptă și unele manipulări morfosintactice: trecerea la plural ("Fermez vos gueules!" „Țineți-vă fleanca!”), dezvoltarea ("Ferme ta sale gueule!" „Ține-ți fleanca aia spurcată!”), înlocuirea cu un pronume a substantivului ("Ferme-la!"), eliminarea predicatului ("Ta gueule!" „Gura!”). Alte unități frazeologice pragmatice devin practic formule prin fixitatea lor totală sau aproape totală. De pildă, o propoziție ca "C’est trop facile!" are sens compozițional dacă este o îmbinare liberă de
Unitate frazeologică () [Corola-website/Science/335187_a_336516]
-
le arată în spațiu, dar pot fi și abstracte (acțiuni, calități), despre care vorbitorul indică faptul că sunt cunoscute pentru că a mai fost vorba despre ele, ori pentru că din diverse motive sunt prezente în mintea destinatarului. Adjectivelor demonstrative le corespund pronume demonstrative care, în funcție de limbă, pot fi de aceeași formă sau de formă mai mult sau mai puțin diferită de cea a adjectivelor. Sunt în general considerate adjective demonstrative cuvintele corespunzătoare celor românești "acest(a)" și "acel(a)" (forme de bază
Adjectiv demonstrativ () [Corola-website/Science/335353_a_336682]
-
totodată și forme specifice registrelor de limbă: pe de o parte forme elevate și curente, pe de altă parte forme familiare. Aceste adjective au forme ușor diferite după cum sunt antepuse sau postpuse substantivului determinat. Cele postpuse sunt identice cu formele pronumelor demonstrative. Formele postpuse de apropiere: Formele postpuse de depărtare: Formele antepuse de apropiere: Formele antepuse de depărtare: Exemple în registrele elevat/curent: acestui om" / "omului acestuia, acest fenomen" / "fenomenul acesta, această zi" / "ziua aceasta, acel ceas" / "ceasul acela. Exemple în
Adjectiv demonstrativ () [Corola-website/Science/335353_a_336682]
-
compuse și îmbinări adverbiale temporale cu sensul „această” (astăzi", astă seară") și în altele cu sensul „precedentă, trecută” (astă-noapte", astă-vară", "aseară"), în care își pierd caracterul familiar. Acest adjectiv nu are forme familiare aparte și se folosește identic și ca pronume: Acest adjectiv este totdeauna antepus: "același om". Forme de depărtare: Există și o formă de apropiere, dar numai în registrul familiar: Adjectivele demonstrative de diferențiere au aceeași formă ca pronumele, indiferent de topică: celălalt om" / "omul celălalt. De menționat că
Adjectiv demonstrativ () [Corola-website/Science/335353_a_336682]
-
are forme familiare aparte și se folosește identic și ca pronume: Acest adjectiv este totdeauna antepus: "același om". Forme de depărtare: Există și o formă de apropiere, dar numai în registrul familiar: Adjectivele demonstrative de diferențiere au aceeași formă ca pronumele, indiferent de topică: celălalt om" / "omul celălalt. De menționat că toate adjectivele demonstrative românești antepuse determină în mod definit substantivul numai prin ele însele, dar cele postpuse o fac împreună cu articolul hotărât atașat substantivului. Formele adjectivelor demonstrative franceze sunt diferite
Adjectiv demonstrativ () [Corola-website/Science/335353_a_336682]
-
celălalt om" / "omul celălalt. De menționat că toate adjectivele demonstrative românești antepuse determină în mod definit substantivul numai prin ele însele, dar cele postpuse o fac împreună cu articolul hotărât atașat substantivului. Formele adjectivelor demonstrative franceze sunt diferite de cele ale pronumelor corespunzătoare: Observații: Spre deosebire de română, în franceză adjectivul demonstrativ determină totdeauna substantivul în mod definit fără prezența articolului hotărât. Mai este de menționat că în gramaticile tradiționale ale limbii franceze, adjective demonstrative sunt considerate numai cele de mai sus. În limbile
Adjectiv demonstrativ () [Corola-website/Science/335353_a_336682]
-
substantivul în mod definit fără prezența articolului hotărât. Mai este de menționat că în gramaticile tradiționale ale limbii franceze, adjective demonstrative sunt considerate numai cele de mai sus. În limbile sârbă și croată, adjectivele demonstrative au aceleași forme ca și pronumele corespunzătoare, indicând trei grade de apropiere/depărtare. Formele lor sunt: Aceste adjective se declină ca adjectivele nepronominale, având, în afară de forma de nominativ (cea de mai sus), încă cinci forme cazuale. Gradele de apropiere/depărtare se pot ilustra cu următoarele exemple
Adjectiv demonstrativ () [Corola-website/Science/335353_a_336682]
-
să indice apropierea și depărtarea: Exemple în propoziții: În gramaticile limbii maghiare sunt considerate adjective demonstrative mai multe cuvinte, care nu variază după gen, această categorie gramaticală fiind străină limbii maghiare. Ca adjective se folosesc aceleași forme ca cele ale pronumelor. O primă categorie sunt adjectivele corespunzătoare lui "acest" și "acel", precum și cele care le au pe acestea ca ultimul element al unor adjective compuse. Acestea sunt: Aceste adjective demonstrative constituie excepții de la regula după care în maghiară, adjectivele nu se
Adjectiv demonstrativ () [Corola-website/Science/335353_a_336682]
-
în franceza veche, plasarea atributului adjectival înaintea substantivului determinat și a subiectului după predicat, când propoziția începe cu un complement, fenomene care vor dispărea mai târziu. Este posibil ca tot sub influență germanică să fi evoluat din substantivul "om" „om” pronumele nehotărât "on" exprimând și în franceza actuală subiectul nedefinit: "on dit" „se spune”. În lexicul limbii franceze actuale sunt circa 550 de cuvinte uzuale din suprastratul germanic. (În afară de "guerre" și "hache" date mai sus, vezi mai multe exemple în Lexicul
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
mod. "carré" [kare] „pătrat”, [gɛrə] > [gɛrə] > fr. mod. "guerre" [gɛːr] „război”. De asemenea, [t͡s] > [s], [d͡z] > [z], [t͡ʃ] > [ʃ] și [d͡ʒ] > [ʒ]. Structura gramaticală a francezei vechi se caracterizează, în ceea ce privește substantivul, adjectivul, pronumele și determinanții, printr-o declinare cu două cazuri, cazul subiect (CS), pentru funcțiile sintactice de subiect, nume predicativ, atribut adjectival și apoziția subiectului, și cazul regim (CR) pentru celelalte funcții, dar numai la masculin. Substantivele și adjectivele sunt repartizate în
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
et du pain et de la viande et du vin") „pat și locuință și pâine și carne și vin” ("Viața Sfântului Alexis"); "paien chevalchent" (fr. mod. "les païens chevauchent" „păgânii călăresc” ("Cântecul lui Roland"). Genul neutru a dispărut, în afară de cazul câtorva pronume, încă în perioada anterioară, majoritatea substantivelor latinești neutre devenind masculine. O trăsătură caracteristică francezei vechi este existența adjectivelor terminate în consoană cu formă unică, mai ales provenite din participiul prezent ("luisant" „lucitor, -oare”, "vaillant" „viteaz, -ă”) dar și adjective la
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
se simplifică prin dispariția totală a declinării, ceea ce favorizează stabilizarea topicii propoziției în structura subiect + predicat + complement, și relativa regularizare a conjugării. Dispariția din pronunțare a mai multor desinențe personale duce la generalizarea subiectului exprimat printr-un cuvânt aparte. Totuși, pronumele personal subiect aton poate încă lipsi: "N’a pas longtemps" în loc de fr. mod. "Il n’a pas longtemps" „Nu are mult timp”. Pronumele "on" care deja exprima subiectul nedefinit, poate acum înlocui și pronumele "nous" „noi”, chiar cu predicatul acordat
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
din pronunțare a mai multor desinențe personale duce la generalizarea subiectului exprimat printr-un cuvânt aparte. Totuși, pronumele personal subiect aton poate încă lipsi: "N’a pas longtemps" în loc de fr. mod. "Il n’a pas longtemps" „Nu are mult timp”. Pronumele "on" care deja exprima subiectul nedefinit, poate acum înlocui și pronumele "nous" „noi”, chiar cu predicatul acordat la persoana I plural: "S’on ne sommes mors ou tués" fr. mod. "Si on n’est pas morts ou tués" „Dacă nu
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
exprimat printr-un cuvânt aparte. Totuși, pronumele personal subiect aton poate încă lipsi: "N’a pas longtemps" în loc de fr. mod. "Il n’a pas longtemps" „Nu are mult timp”. Pronumele "on" care deja exprima subiectul nedefinit, poate acum înlocui și pronumele "nous" „noi”, chiar cu predicatul acordat la persoana I plural: "S’on ne sommes mors ou tués" fr. mod. "Si on n’est pas morts ou tués" „Dacă nu suntem morți sau uciși”. La începutul perioadei, pronumele personale complemente ale
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
acum înlocui și pronumele "nous" „noi”, chiar cu predicatul acordat la persoana I plural: "S’on ne sommes mors ou tués" fr. mod. "Si on n’est pas morts ou tués" „Dacă nu suntem morți sau uciși”. La începutul perioadei, pronumele personale complemente ale unui verb la infinitiv sau cu terminația "-ant" sunt în general la forma accentuată ("Si ne sceust comment soy excuser" fr. mod. "S’il ne savait pas comment s’excuser" „Dacă n-ar ști cum să se
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
răspândită în vorbirea populară, dar criticată de specialiștii limbii. În structura morfologică, repartiția substantivelor pe genuri este fixată de către Vaugelas în secolul al XVII-lea și în general așa va rămâne și în franceza standard actuală. Încă se mai folosește pronumele demonstrativ neutru "ce" în propoziție incidentă, în construcții care în secolul următor vor fi proscrise: "ce m’a-t-il dit" „mi-a zis el”. În ceea ce privește pronumele interogative, în acest secol impun lingviștii folosirea lui "qui ?" „cine?” ca substitut numai pentru nume
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
și în general așa va rămâne și în franceza standard actuală. Încă se mai folosește pronumele demonstrativ neutru "ce" în propoziție incidentă, în construcții care în secolul următor vor fi proscrise: "ce m’a-t-il dit" „mi-a zis el”. În ceea ce privește pronumele interogative, în acest secol impun lingviștii folosirea lui "qui ?" „cine?” ca substitut numai pentru nume de persoane. "Quel ?" „care?” poate fi încă folosit nu numai ca adjectiv, ci și ca pronume, în loc de "lequel": "Quel des trois [...] faut-il que je préfère
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
ce m’a-t-il dit" „mi-a zis el”. În ceea ce privește pronumele interogative, în acest secol impun lingviștii folosirea lui "qui ?" „cine?” ca substitut numai pentru nume de persoane. "Quel ?" „care?” poate fi încă folosit nu numai ca adjectiv, ci și ca pronume, în loc de "lequel": "Quel des trois [...] faut-il que je préfère ?" „Pe care din cei trei să-l prefer?”. Structura modernă a conjugării franceze se definitivează la sfârșitul secolului al XVII-lea. Perfectul compus abia începe să fie folosit în locul perfectului simplu
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
franceza clasică se generalizează folosirea în acest caz a două cuvinte negative, "ne ... pas". În sintaxa propoziției enunțiative, în secolul al XVII-lea se generalizează complet exprimarea subiectului printr-un cuvânt aparte și ordinea subiect + predicat + complement. Mai persistă plasarea pronumelui personal aton cu funcție de complement al unui verb la infinitiv înaintea verbului regent al acestuia: "je te veux guérir" > fr. mod. "je veux te guérir" „vreau să te vindec”. În perioada francezei clasice încă mai este frecventă folosirea infinitivului pentru
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
Formele pronumelui relativ sunt: care, cine, ce, ceea ce, cât, câtă, câți, câte. Pronumele relativ cine se referă la ființe, care și ce se pot referi atât la ființe cât și la lucruri, iar cât se referă la cantitatea obiectelor. Fiecare dintre pronumele
Adverb relativ () [Corola-website/Science/335613_a_336942]
-
Formele pronumelui relativ sunt: care, cine, ce, ceea ce, cât, câtă, câți, câte. Pronumele relativ cine se referă la ființe, care și ce se pot referi atât la ființe cât și la lucruri, iar cât se referă la cantitatea obiectelor. Fiecare dintre pronumele relative poate introduce atât propoziții în relație cu un substantiv (propoziții
Adverb relativ () [Corola-website/Science/335613_a_336942]