5,266 matches
-
În timp ce În diferite domenii de producție - În comerț (mai ales cel al bumbacului și al opiumului etc.), În industrie - marile familii parse (Wadia, Tata) reușesc să dobândească poziții de prim rang În plan internațional, aducând astfel mai multă influență și prosperitate Întregii comunități. Legătura strânsă pe care parsii au reușit să o stabilească cu administrația imperială a Indiei britanice, căreia i-a oferit cadre bine specializate, a constituit un dezavantaj În perioada care a urmat cuceririi independenței de către India, față de care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de divinități minore, fiecare dintre ele (evident, cu excepția celor trifuncționale) fiind Încadrată unei anumite funcții și legată adesea de zeii majori. De exemplu, la Roma, În templul lui Jupiter Capitolinul, mai erau venerați Terminusxe "Terminus" și Iuventa, care colaborau la prosperitatea și succesul statului roman (misiune care, În general, Îi aparținea lui Jupiter), unul garantând inviolabilitatea și integritatea granițelor, cealaltă protejându-i pe tineri, care constituiau patrimoniul esențial al statului. Și În lumea germanică se Întâlnesc astfel de divinități minore (minore
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Arheologia confirmă ceea ce spun unele documente biblice și extrabiblice. Cetatea Samariei acoperă o mare suprafață și au fost găsite edificii importante și chiar unele opere de artă de mare valoare. Și alte cetăți au cunoscut o expansiune în această epocă. Prosperitatea materială a avut consecințe și pe plan internațional pentru că marile puteri ale timpului, adică imperiile Mesopotamiei care se extindeau către vest, nu puteau să nu arate interes față de regatele care controlau rutele comerciale de-a lungul coastei Mediteranei. 2. Regele
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
fermă readuse imediat calmul în rîndul celorlalți. Harriet se uită la Guy, care nu-și dădea seama de tulburarea pe care o provocase. Drucker observă acest lucru și spuse pe un ton liniștit: "Este adevărat că afacerile noastre depind de prosperitatea Germaniei. Dar legăturile noastre au fost stabilite cu multă vreme în urmă. Nu-i iubim pe nemți mai mult decît îi iubești dumneata. Dar nu noi am declanșat războiul. Trebuie să așteptăm". Soțul surorii lui Drucker interveni și el: "Un
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Iorga pentru Franța și aversiunea sa față de Germania aveau rădăcini culturale, ca și sentimentele lui față de Rusia. Care vor dura cît va trăi. "Monarhia națională a Germaniei", scria el în 1915, "încearcă să achiziționeze cît mai mulți sclavi posibil pentru prosperitatea rasei dominante". Vorbind despre socialismul german, Iorga considera că muncitorul german era îmburghezit; ca "boier" ce era, standardul lui ridicat de viață avea nevoie de truda sclavilor. Așa încît muncitorul german era împotriva "raselor inferioare", de care avea nevoie doar
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
să rămînă dincolo de disputele partinice"66, scria el. Ce perspective avea România? Să o ia spre stînga sau spre extrema stîngă? Filosofia lui Iorga se rezuma la sămănătorism. El numea fondarea Internaționalei a III-a drept un "experiment inutil"67. Prosperitatea socialistă din anii postbelici se spulberase între timp; aceasta nu mai era în veci în stare să mobilizeze masele de români; socialiștii democrați din țările Lumii a Treia (mai ales din țările balcanice) nu avuseseră niciodată o șansă reală. Problemele
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
astfel: "Atîta vreme cît granițele Statelor Unite vor rămîne unde se află ele acum, vom rămîne și noi între granițele noastre actuale"74. Care erau părerile lui Iorga în privința multiplelor probleme cu care se confrunta România? Economia era la fel de importantă pentru prosperitatea României Mari ca și orice alt domeniu. Ea era totodată cheia succesului democrației. Dar Iorga nu era economist. În ceea ce privește democrația, sub impactul performanțelor realizate de aceasta, el va deveni tot mai nesigur în privința faptului dacă ea constituia forma ideală de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
-și dădea seama de lipsa de orientare tehnică a acestui corp studențesc supradimensionat! Existau pericole inerente în numărul mare de absolvenți ai facultăților de arte liberale și lipsa de profesioniști de a căror formare depindeau atît de mult economia și prosperitatea României Mari! Iorga ignora înmulțirea alarmantă a acestei drojdii pseudointelectuale. Mentorul său, Eminescu, era conștient de problema aceasta și pomenea mereu de "proletariatul condeiului". E ciudat că Iorga nu a lansat niciodată o campanie serioasă de alfabetizare, dat fiind că
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Plus corupția lui Argetoianu, prea flagrantă chiar și pentru deceniul lui Carol II44. Argetoianu are un partizan convins al totalitarismului. Afirmînd că Argetoianu era corupt, poate că divagăm, ținînd seama că ceea ce ne imaginăm noi că înseamnă slujirea altruistă a prosperității comune. Despotismul oriental consideră corupția drept un fel de accesoriu al postului deținut, cum ar fi limuzina oficială sau contul nelimitat pentru cheltuieli. Asemenea lucruri ar putea părea de neconceput în țările în care echitatea constituia un principiu de bază
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
să le scape din mînă, cînd ar fi putut să o țină sub control și să o influențeze. Balcanii fac parte din Europa, iar europenii au căpătat o oarecare experiență în privința naționalismului balcanic în ultimii 150 de ani. Beneficiind de prosperitatea postbelică, comunitatea europeană a ignorat însă contradicțiile gîndirii sociale și politice ale Europei moderne: pe de o parte, legea internațională privind inviolabilitatea frontierelor, iar pe de altă parte dreptul la autodeterminare. (Acolo unde populațiile sînt omogene, ca în fosta Cehoslovacie
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
situația va fi luată drept o invitație de către vreo forță atotputernică să calce în picioare orice caracter național și autonomia acestuia. O asemenea contagiune va distruge în ambele cazuri și pentru multă vreme șansa realizării unei Europe unite clădită pe prosperitate și democrație. Epoca lui Iorga era și mai agitată. Motivul era atunci tot autodeterminarea națională periclitată și frustrată. Sesizăm și adesea condamnăm manifestările blamabile ale naționalismului, dar trebuie totuși să recunoaștem că naționalismul constituie un ingredient și o realitate politică
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
situația de acolo în alt mod. Ele ar fi putut preveni tragedia chiar și după 1990. Dar dacă (și acești "dacă" istorici sînt întotdeauna chinuitori), "dacă" zona aceasta ar fi beneficiat de o jumătate de secol de libertate, democrație și prosperitate, așa cum este cazul jumătății de vest a Europei, în locul vieții impuse ei de Acordul de la Yalta, ar fi existat atunci șansa ca problemele actuale să fi fost rezolvate. Rezolvate așa cum a fost rezolvată și aparent insolubila problemă a Alsaciei și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
existat atunci șansa ca problemele actuale să fi fost rezolvate. Rezolvate așa cum a fost rezolvată și aparent insolubila problemă a Alsaciei și Lorenei. Dar mulțumită Yaltei, regiunea aceasta nu s-a bucurat nici de libertate, nici de democrație, nici de prosperitate. Iorga istoricul a devenit politician "ca să împiedice să i se facă rău" României 5. Trebuie oare ca un istoric să coboare din turnul de fildeș al școlii în arena brutală a politicii? Viața lui nu dă nici un răspuns în acest
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
est-europenii care fugeau În Vest și pentru occidentalii care Întindeau o punte spre Est. Viena anului 1989 era așadar locul ideal din care să „gândești” Europa. Austria Întruchipa mulțumirea de sine a Occidentului postbelic: un stat social bine Înzestrat susținea prosperitatea capitalistă; slujbele și avantajele generos distribuite prin intermediul partidelor politice și grupurilor sociale majore garantau pacea socială; umbrela nucleară americană oferea implicit protecție și securitate externă - iar În acest timp Austria rămânea cu mândrie „neutră”. Peste Leitha și Dunăre, la numai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și apoi revirimentul statelor distincte din Europa continentală după cataclismul războiului total, absența disputelor interstatale și extinderea constantă a formelor instituționalizate de cooperare intraeuropeană, precum și redresarea susținută după 30 de ani de dezastru economic și „normalizarea” păcii, a optimismului și prosperității - toate acestea pledau pentru o reacție hiperbolică. Vindecarea Europei era un „miracol”. Europa „postnațională” Învățase lecțiile amare ale istoriei recente. Un continent pașnic și senin se ridicase, asemenea păsării Phoenix, din cenușa propriului trecut criminal (și sinucigaș). Ca multe alte
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Vest. Dar nu neapărat și ca substanță. Înainte de 1939, ungurii, românii, cehii, polonezii, croații și balticii se uitau poate cu invidie peste gard, la locuitorii mai norocoși ai Franței sau țărilor de Jos. Dar aveau propriile aspirații la stabilitate și prosperitate: românii se visau la Paris, iar economia cehă o depășea În 1937 pe cea austriacă, rivalizând cu cea belgiană. Războiul a schimbat totul. La est de Elba, sovietele și reprezentanții lor locali au moștenit un subcontinent unde ruptura radicală cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
gaz pentru gătit, bumbac pentru scutece, zahăr pentru dulceață, untură pentru prăjit, lapte pentru prunci, săpun pentru rufe. În ciuda vremurilor sumbre, cercetătorii de azi sunt convinși că reconstrucția postbelică inițială și planurile reformiste din anii 1945-1947 au pus bazele viitoarei prosperități europene. și, cel puțin pentru Europa de Vest, 1947 a fost Într-adevăr anul salvator. Dar pe atunci nu era deloc evident. Dimpotrivă. Al doilea război mondial și urmările sale ar fi putut la fel de bine să precipite declinul final al Europei. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din timpul războiului - ordine ale cărei ineficiență și rea-credință sunt grav subestimate de Kennan. Interesul pentru cooperare economică intraeuropeană era neclintit: Jean Monnet, de pildă, continua să creadă după război, ca și În 1943, că pentru a se bucura de „prosperitate și progres social... statele din Europa trebuie să formeze o «entitate europeană», care le va transforma Într-un monolit”. Iar Mișcarea pentru Unitatea Europeană creată În ianuarie 1947 la sugestia lui Churchill avea entuziaștii săi. Winston Churchill a fost de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
proastă administrație servea unei puteri străine, ceea ce a făcut Uniunea Sovietică odioasă dincolo de propriile granițe. Sovietizat, Estul european s-a Îndepărtat constant de jumătatea vestică a continentului. În timp ce Europa de Vest se pregătea să intre Într-o eră a transformărilor spectaculoase și prosperității fără precedent, Europa de Est aluneca În hău: o perioadă sumbră de inerție și resemnare, ritmată de cicluri de protest și supunere, ce avea să dureze aproape patru decenii. E simptomatic și oarecum logic faptul că, În timp ce Planul Marshall a pompat 14
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ori mai mult. Patruzeci de ani de război și criză economică apăsau asupra Europei. „Epoca postbelică” a durat, așadar, multă vreme; mult mai mult decât susțin unii istorici când Înfățișează dificila perioadă de după război În lumina avantajoasă a deceniilor de prosperitate care au urmat. Puțini europeni de atunci, informați sau nu, anticipau amploarea transformărilor ce aveau să urmeze. Experiența ultimilor cincizeci de ani le indusese multora un scepticism amar. Înainte de primul război mondial, Europa era un continent optimist: politicienii și jurnaliștii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a crescut cu procentul-record de 33%. Această explozie de fertilitate, pe un continent unde din 1913 indicatorul demografic prevalent era mortalitatea prematură, avea o importanță epocală. Nebănuită de contemporani, o nouă Europă se năștea. PARTEA A DOUATC "PARTEA A DOUA" Prosperitatea și neajunsurile ei: 1953-1971tc "Prosperitatea și neajunsurile ei\: 1953‑1971" VIIItc "VIII" Politica de stabilitatetc "Politica de stabilitate" Cei mai mulți vor fi Înțeles, chiar Înainte ca al doilea război mondial să nu lase urmă de Îndoială, că a trecut de mult
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
33%. Această explozie de fertilitate, pe un continent unde din 1913 indicatorul demografic prevalent era mortalitatea prematură, avea o importanță epocală. Nebănuită de contemporani, o nouă Europă se năștea. PARTEA A DOUATC "PARTEA A DOUA" Prosperitatea și neajunsurile ei: 1953-1971tc "Prosperitatea și neajunsurile ei\: 1953‑1971" VIIItc "VIII" Politica de stabilitatetc "Politica de stabilitate" Cei mai mulți vor fi Înțeles, chiar Înainte ca al doilea război mondial să nu lase urmă de Îndoială, că a trecut de mult vremea când țările europene se
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
prin negociere, fie prin schimbul de poziții și favoruri. Conflictele de muncă erau soluționate mai degrabă prin arbitraj decât prin confruntare, Într-un stat bicefal care Încerca să elimine divergențele incluzând părțile adverse În același sistem de beneficii și recompense. Prosperitatea fără precedent din acești ani a permis Marii Coaliții să netezească dezacordurile și conflictele de interese, cumpărând practic consensul pe care se baza echilibrul țării. Anumite grupuri din societatea austriacă au fost inevitabil excluse - micii comercianți, meșteșugarii, fermierii izolați, oricine
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu mai avea nici măcar farmecul dubios al Berlinului scindat. Majoritatea vizitatorilor găseau Viena molcomă În platitudinea ei - și aceasta e dovada cea mai clară că Austria depășise cu succes un trecut tulbure. Dincolo de fascinația discretă a „republicii alpine” de o prosperitate crescândă, Austria era și ea coruptă În felul ei. Aidoma Italiei, Își cumpărase siguranța cu o doză masivă de uitare națională. Însă, În vreme ce majoritatea țărilor europene - mai ales Italia - puteau invoca un mit al rezistenței naționale Împotriva ocupației germane, experiența
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
care Heine Îl observase la poporul german cu un secol În urmă, germanii anilor 1950 și-au atras respectul internațional printr-un devotament la fel de sincer față de eficiență, detaliu și calitate În fabricarea de produse finite. Această dăruire inedită Întru edificarea prosperității era salutată fără rețineri de către cei mai În vârstă. Chiar și În anii ’60, mulți germani de peste șaizeci de ani - categorie În care intrau mai toți cei aflați În poziții de autoritate - Încă simțeau că viața fusese mai bună sub
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]