8,125 matches
-
va veni cu cel mult o jumătate de oră înainte. Tu îți vei petrece vremea închinîndu-te Sfântului Anton de Padua. Oricine își va imagina că te rogi pentru ca nepoata, sau chiar fiica ta să se mărite." Pătrunse în catedrala aproape pustie. Cineva exersa la orgă pe un motiv de Bach. Melania Lupu își muie degetele în apa sfințită și se închină. " Desigur, acesta este un obicei catolic, dar e bine, draga mea, să-ți asiguri prieteni pretutindeni." " El este, fetițo! Puteai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
gurii puternică. Sub trenci i se vedea haina de catifea și un tricou gros de lână. ― Plouă, constată cu un zâmbet Ionescu. Celălalt îl examină câteva clipe: ― Ascultă! Ești sigur că nu sîntem nebuni? Inginerul se uită în jur. Parcul pustiu mirosea a frunze moarte, băncile ude străluceau, în spatele ferestrelor luminate ghiceai scene domestice. Era ora când se întîlnea de obicei cu Lia. Beau o cafea, se plimbau cu mașina până la Ploiești, luau masa undeva. Înainte de ea fusese Cecilia și mai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Un tânăr înalt îmbrăcat într-un balonzaid alburiu trecu pe lângă ei. Păru să-și amintească brusc de ceva și se întoarse luînd-o în direcție opusă. Cristescu îl urmări cu privirea și surâse. Ploua subțire, ploaie citadină, cu bulevarde murdare și pustii, cu câte un câine ud care trece strada pe stop, cu vitrine largi unde manechinele zâmbesc profesional. ― Mi s-a părut o clipă, doar pentru o clipă... ― Știu, făcu placid Azimioară. Semăna cu Doru Matei. Vă gândiți mereu la el
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ar fi putut stăpâni mâinile. Șerbănică veni peste el bolborosind speriat: ― Ce-a fost asta? ― Fără demonstrații, scrâșni Raul Ionescu. Ne-am înțeles? Ioniță Dragu își înghiți lacrimile: Sînt un laș! Un laș mizerabil". Mașinile goneau lăsând în urmă ogrăzi pustii, mușcate râzând rural pe perdele croșetate, birturi fără mușterii, cu firma strâmbă, o basma albastră răsărită de după niște uluci. Pe o cutie poștală, o cioară croncănea Scuturîndu-și penele ude. * Avionul cu o cruce mare roșie zugrăvită pe fuselaj aștepta la
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Meticulosul Grigore Popa nu și-ar fi rătăcit niciodată ochelarii și în orice caz n-ar fi plecat în oraș fără ei. CAPITOLUL XV " CINE L-A UCIS PE MOȘ CRĂCIUN?" Era singură. O femeie în vârstă, într-un hol pustiu, cu un serviciu de ceai și o farfurie de fursecuri în față. Deși abia 3 după-amiază, lumina devenise cenușie. "Concentrează-te, draga mea, își spuse Melania Lupu, ai doar câteva ore la dispoziție. Se va întoarce negreșit înainte de a se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fermecător. Am să mă simt foarte singură acum. Cristescu remarcă alb: ― Poate că ar trebui să vă revizuiți intențiile vizavi de domnul Van der Hoph. Bătrâna își ridică ochii uzi. Încercă să surîdă: ― Înțeleptul Ridje spune: Cînd sufletul tău e pustiu, întoarce spatele ogrăzii tale și pleacă în deșert. Acolo, răsuflarea ta nu va putea ofili obrazul florilor, cuvântul tău nu va putea întuneca fețele prietenilor, mângâierea ta nu va mai alunga surâsul pruncilor. Așteaptă ca luna cea mare să răsară
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mari, negre, îi acopereau jumătate de obraz. ― Dacă te vede Alain Delon, s-a terminat! Melania Lupu urcă într-o mașină de piață care o lăsă aproape de Cimitirul Bellu. Parcurse câteva străduțe și se opri în umbra unui copac. Trotuarele pustii, acoperite de clisă, străluceau murdar. Prin perdele, se strecurau lumini gălbui, albastre sau de un roz intens. Trecu un cuplu fără să o observe. Melania Lupu prinse frânturi de discuție. ―... e inadmisibil... Cu două salarii și împrumută tot timpul de la
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de ciocolată ascunsă în cutia cu bicarbonat. Am impresia că năzdrăvanul de Mirciulică a învățat să citească. Dacă vrei să prinzi puteri, nu cunosc nimic mai indicat decât o bomboană gustoasă..." Bucătăria cu compartimentele ei i se păru tulburător de pustie. Valerica, Paveleștii, Doru... Curând, paravanele de carton presat vor dispărea și, gând neașteptat care-i aburi privirea, între aceiași pereți vor răsuna alte glasuri. ----------------------------------------
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ȘI LAT DE VREO TREI. LA CAPĂTUL ACESTUIA ERA O MASĂ DE LUCRU CU MAI MULTE SCAUNE ȘI UN MIC FIȘIER. ÎN COLȚUL DE LÎNGĂ BIROU ERA UN ECRAN \ ALB ȘI MORT. CAMERA ERA ATÎT DE GOALĂ, ATÎT DE EVIDENT PUSTIE, NELOCUITĂ ȘI NEFOLOSITĂ ÎNCÎT HEDROCK ÎNAINTĂ PUȚIN IAR APOI SE OPRI. FĂRĂ SĂ VREA SE ÎNTOARSE SĂ SE UITE LA NEELAN. ACESTA SE APLECASE ASUPRA ÎNCUIETORII ȘI O STUDIA DUS PE GÎNDURI. RIDICĂ OCHII SPRE HEDROCK ȘI CLĂTINĂ DIN CAP
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Se prea poate să fi fost acolo, dar să poarte costume care-i făceau invizibil. Probabil că Împărăteasa ținea morțiș să nu atragă atenția observatorilor de la Arsenale asupra concentrărilor de forțe guvernamentale. Așadar, Robert Hedrock venise pe o stradă aparent pustie și intrase în cea mai grozavă dintre nave pînă să se hotărască definitiv comandantul forțelor de protecție dacă să-l oprească sau nu. Dacă acest tablou era cît de cît aproape de realitate, atunci i-ar fi fost practic imposibil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
FI MAI UTILE. HEDROCK LĂSĂ BARA DE TRANSPARENȚĂ PE SCĂRI. NU-I MAI TREBUIA. ÎȘI ÎNDREPTĂ SPINAREA, DESCHISE CEA DE A DOUA UȘĂ ȘI PĂȘI AFARĂ LA LUMINA SOARELUI. SE TREZI ÎN CURTEA DIN SPATE A UNEI CASE MARI ȘI PUSTII. EXISTA OBIȘNUITA PELUZĂ VERDE, GRĂDINA ÎNFLORITĂ, GARAJUL PENTRU AUTOAVION ȘI UN GARD ÎNALT CU POARTĂ. POARTA SE DESCHISE UȘOR DIN INTERIOR DÎND SPRE O FUNDĂTURĂ A UNUI BULEVARD, CU TROTUARE MICI, LIPITE DE ZIDURILE CASELOR. CEVA MAI DEPARTE HEDROCK VĂZU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
VADĂ CĂ NEELAN E ÎNCĂ ÎN ARSENAL, TOT CU SCRISOAREA ÎN MÎNĂ. AVEA LACRIMI ÎN OCHI, DAR CURÎND PUTU CITI IAR SCRISOAREA PÎNĂ LA CAPĂT: "...PROBABIL VOM FI COMPLET SEPARAȚI PENTRU PRIMA OARĂ DE LA NAȘTERE. MĂ VOI SIMȚI SINGUR ȘI PUSTIU. ȘTIU, DAN, CĂ MĂ INVIDIEZI, CITIND ACESTE RÎNDURI. CÎND MĂ GÎNDESC CÎTĂ VREME A VISAT OMUL CA SĂ AJUNGĂ LA STELE ȘI CUM S-A DOVEDIT ÎN REPETATE RÎNDURI IMPOSIBIL, ÎNȚELEG PERFECT CE SENTIMENTE AI. MAI ALES TU \ AVENTURIERUL FAMILIEI NOASTRE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
încarcă de un sentiment al întâlnirii cu necunoscutul. Chipurile lui Livingstone și al lui Stanley îi revin în memorie, iar harta pe care o ține în brațele sale se înnegrește de adnotări. Satele care se ivesc în luminișurile pădurii sunt pustii - ceea ce rămâne în urma lor este o masă de case părăsite, cu aer funebru, de parcă întregi caravane militare au trecut pe acolo. „Este ca și cum cineva ar duce întreaga populație de aici către o destinație necunoscută. Nu, nu, nu poate fi vorba
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Simba convoca conferințe de presă liniștitoare la sediul ministerului său, în zadar presa din Azania își informa cititorii fideli despre victoriile gloriosului mareșal repurtate în luptele cu rebelii. În zadar starea de asediu se instalase în capitală - o capitală din ce în ce mai pustie, pe ale cărei străzi fluturau stinghere portretele președintelui-mareșal. Către ea se îndrepta o armată pașnică, ce înlătura fără vărsare de sânge toate obstacolele din calea ei. Doctorul Maketero renunțase la hainele de medic, luând aparențele unui guerillero. Haddock era încins
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de această ambiguitate datorită căreia am putut trece atât de ușor de la sfidare la venerație fără să mi se pară că sar dintr-o extremă în alta sau că mă contrazic. Am putut să-mi închipui Golgota sub un cer pustiu și un Christos batjocorit, lovit, înțepat cu sulița și sfințit omenește de suferință, pentru că adversarii lui n-au avut încredere nici în școlile de corecție, nici în spitalele psihiatrice; au preferat soluția radicală, crucea, fără să priceapă, proștii, că abia
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
despre mine? m-am întrebat spionîndu-l cu coada ochiului. Că sânt un vânător cu experiență? Poate chiar un dur"... Țineam minte foarte bine vorbele individului de la care aflasem prima oară de acele locuri. "E adevărat, zicea el, țărmul e cam pustiu. Nu există nimic în jur. Doar un cătun de pescari, dincolo de o baltă pe care trebuie s-o treceți cu barca. Și chiar acei pescari sânt cam ciudați. Nu vin niciodată la azil. Își petrec timpul pe mare, pescuind, sau
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să profite de existența acelor stânci și să creeze un cimitir unic. Fiecare bătrân decedat ar fi înmormîntat lângă o stâncă pe care ar urma să fie sculptat profilul răposatului. În felul acesta, sărmanii bătrâni ar intra din viața lor pustie și plină de decepții direct în eternitate. Cu siguranță că o asemenea perspectivă le-ar îndulci ultimii ani de existență. Ar fi o operă în același timp filantropică și durabilă. Ce-și poate dori mai mult un artist?" Înșira toate
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
răspântie, între mare și cer; zidurile ei albe și acoperișul putred erau singurul accident de culoare în atâta albastru. De fapt, marea semăna cu toate mările. Nici singurătatea de pe țărm nu era foarte deosebită de cea întîlnită pe alte țărmuri pustii. Vântul sufla la fel, soarele răsărea din valuri, iar ploile (din fericire ploua rar) erau, ca pretutindeni la mare, plicticoase; întunecau orizontul și nu mai vedeai nimic dincolo de spuma albă a valurilor. Dar cum te apropiai de zona stâncilor de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pe cineva râzând în hohote, știai precis că acolo se afla el. Am râs și eu cu lacrimi când mi-a povestit cum, odată, niște hoți care-l credeau plin de bani l-au dus pe întuneric într-un loc pustiu și acolo l-au amenințat că-i fac de petrecanie dacă nu le dă tot. "Eu aveam ceva bani, își amintea vesel Siminel, dar nu la mine. Și adevărul e că, o clipă, am fost gata să le spun. Era
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
-l ia moartea, de frică să nu se otrăvească cu el". Tot Domnul Andrei s-a grăbit să le explice celorlalți că nu era în folosul lor să mă supere. Dacă plecam? Cine ar mai fi venit pe țărmul acela pustiu? Stâncile de marmură ar fi rămas neatinse, între scaieți, iar ei ar fi fost îngropați, ca morții de până atunci, între bălăriile din spatele azilului. "Bă, nu fiți proști, le zicea. Trebuie să ne punem bine cu el, să nu-și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a întors, împreună cu ea, am pornit toți trei: eu în față, ei în spatele meu. Spre nedumerirea mea, treceam pe lângă toate celulele fără să ne oprim la nici una și chiar am ieșit din închisoare pe stradă care acum era cu totul pustie. Nu se vedea nici un trecător; când am vrut să-l întreb pe gardian cum se explica acest fapt, mi-am dat seama că și el dispăruse împreună cu fetița. Am început să rătăcesc printr-un oraș pustiu în care se părea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
acum era cu totul pustie. Nu se vedea nici un trecător; când am vrut să-l întreb pe gardian cum se explica acest fapt, mi-am dat seama că și el dispăruse împreună cu fetița. Am început să rătăcesc printr-un oraș pustiu în care se părea că toți locuitorii muriseră sau plecaseră. Nici prin curțile caselor nu se vedea nimeni. Vântul trântea uneori câte o ușă, făcîndu-mă să tresar. Singurele ființe pe care le-am văzut pe o stradă întreagă au fost
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
care l-am băut fierbinte și mi-am aprins o țigară înainte de a mă duce la fereastră să privesc marea. Acesta era remediul la care apelam totdeauna când n-aveam liniște. Era de ajuns să urmăresc câtva timp legănarea apelor pustii pentru a mă relaxa. În clipa aceea am auzit un tunet puternic. M-am repezit să închid fereastra și, uitîndu-mă afară, am înțeles că nu era noapte. Deasupra mării învinețite de frig coborâse un cer negru, amenințător, de furtună. Am
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fie altceva la mijloc, un motiv ascuns, mai puternic decât simpla invidie sau decât ranchiuna provocată de ironiile Laurei care, la urma urmei, erau normale la o femeie tânără încolțită de bărbați mai în vârstă. Am ieșit pe țărm. Marea, pustie și indolentă, pescărușii care desenau în aer cercurile lor albe, ca de obicei, m-au făcut să uit de nedumerirea mea, dar cum l-am văzut pe individul cu mers de pisică am căzut din nou pe gânduri. Urmărind zborul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
întors la azil în zori. Mai aveam doar o oboseală mahmură și o senzație rea, grețoasă, de umilință nedigerată. Am făcut o baie în mare, ca să-mi revin. Apa rece m-a mai înviorat. Apoi m-am furișat pe coridorul pustiu încă, spre camera mea. Dar la colțul coridorului, m-am ciocnit de Laura. Părea nedormită și m-a mușcat șarpele de inimă. ― De unde vii? am întrebat-o înșfăcînd-o de mână. În ochii ei oblici și migdalați s-au aprins într-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]