8,590 matches
-
cu senzualitate, impresiilor și emoțiilor. O face întotdeauna dintr-o mare plăcere a comunicării intelectuale. În nomadismul acestui voluptuos al digresiunii există întotdeauna o premisă, un pretext care îl declanșează. În Câteva ore la Snagov pretextul este un pelerinaj istoric. Rătăcind pe urmele celor ce au fost, autorul alătură informației, referinței istorice savante reveria, fantazarea, interesat cu deosebire de sugestii venind dinspre figuri și scene dramatice, dinspre duhurile istoriei. Pe o altă treaptă se situează Pseudo-cynegeticos, efigie a umanismului estetic al
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
imagini obsedante (gânduri obscene, blasfematoare sau absurde: să-și dea jos hainele în public, să-l înjunghie pe vecinul meu de la masă), imagini de violență sexuală sau respingătoare („gest deplasat” față de bebelușul meu), care îl fac pe subiect să se rătăcească printre întrebările de ce și cum rămase fără răspuns sau în căutarea soluției („Il iubesc destul?”), cu ritualuri motoare puține la număr sau inexistente, dar cu ritualuri mentale cu scopul de a anula „gândurile rele”. Combinarea compulsiunilor Pacienții care suferă de
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
instituție Închisă), simpla Întrevedere dovedindu-se imperfectă În unele cazuri. Aceste dileme se amplifică În cazul cercetărilor asupra claselor superioare. Poziția observatorului În mediul acestor categorii de subiecți nu poate trece neobservată, el nu poate fi un „observator mascat”, un „rătăcit” În lumea mondenă care cultivă maniere și stiluri diferite de ceea ce a Întâlnit până atunci cercetătorul. Este nevoit să accepte atunci poziția artificială de invitat la reuniuni de grup, să Încerce să se integreze jocului social al acestor tipuri de
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
spre sine, poetul, accentuând efemeritatea vieții printr-o sentință de un nihilism evident (Nimicnicie). În contrast cu meditația gravă asupra destinului se află o parte din versurile închinate copilăriei, cu jocuri de culori și de sunete plăpânde: „Dintr-un fluture de ceară/ Rătăcit pe călimară/ A ieșit, el știe cum,/ O biserică de fum” (Joc pentru îngeri). De cele mai multe ori trecerea de pragul copilăriei este percepută însă dramatic, ca o apropiere, inevitabilă, de crepuscul. Tema vremelniciei, a timpului care nu iartă se regăsește
PATRASCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288713_a_290042]
-
dominată de ubicuitatea imaterială a Creatorului este transformată într-o legătură statornică: „Mai stai, singurătate, să bem azur din oale/ Și-n adieri de chiot să îmbătăm durerea”. Când părăsește aspirația către divin, poetul își pierde speranța, redevenind un inadaptat, rătăcit în cotidian: „Să scriu poeme negre pentru mine/ Și din vremelnicie să mă strig/ Tu, suflet jefuit de zări străine/ Te strânge ghem, că o să-ți fie frig”. Izbăvirea vine tot de sus, când va călători „ca Saul spre Emaus
PAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288720_a_290049]
-
ciclu în care vor intra Rod III (1975) și Rod IV (1977). Poet senzual și fantast, în opera căruia rafinamentele moderniste se îmbină cu inspirația folclorică și lirica trubadurescă, I. are personalitatea originală și stranie a unui aed din vechime rătăcit printre contemporani. De la semnul exclamării cu care își începe fiecare strofă la tonalitatea arhaizantă, incantatorie a expresiei și la tendința reluării versurilor în refrene, poezia sa poartă pecetea unui lirism originar, primitiv cu ostentație, în care textul nu mai este
IVANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
ce trebuie ispășit, prezentă în mai multe din nuvele, este abordată interesant și persuasiv în Troița. Iarna, pe un ger atroce, dascălul Pălălaie împreună cu doi soldați încearcă să se încălzească punând foc unei troițe de lemn găsite pe câmp. Se rătăcesc apoi în viscol și sunt înconjurați și atacați de o haită de lupi flămânzi. Obsesia păcatului, ascunsă în subconștient și defulată acum, generează resemnarea în fața iminentei ispășiri și credința că pedeapsa, consecutivă arderii sfintei troițe, este de esență divină. Nuvelele
MIHAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
prin țară, dacă plaga simoniei nu i-ar fi pus în dilemă și pe cei mai râvnitori candidați la preoție sau profesorat, dacă etnocentrismul gregar n-ar sufoca vocația creștinilor pentru universalitate și dacă zelul misionar n-ar fi fost rătăcit în sertarele cu agrafe și ștampile ale oblăduirii - atunci, da, Biserica lui Hristos ar fi cu adevărat una, sfântă, sobornicească și apostolească...1 Îi citim poate pe profeții Vechiului și Noului Testament, dar abia îndrăznim să ghicim despre ce anume
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
creadă regii pământului și toți locuitorii lumii că vrăjmașul și apăsătorul ar putea să intre pe porțile Ierusalimului! Dar s-a întâmplat, din pricina păcatelor profeților (mincinoși) și a fărădelegilor preoților, care au vărsat în mijlocul lui sângele celor drepți. Pe ulițe rătăceau pătați de sânge, și nimeni nu se atingea de hainele lor. „Păziți-vă! Un necurat!” striga lumea după ei. „Fugiți, la o parte, nu-i atingeți!” Cine oare dacă nu mustrările conștiinței ne-a învățat să înăbușim prin sofisticate tehnici
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
stinge flacăra credinței? Elanul plin de entuziasm va sucomba în bezna unei lumi conduse de reguli economice nemiloase și schimonosite de ingineria socială a corectitudinii politice. În loc să îmbrățișeze vagabondajul mistic și pelerinajul duhovnicesc întru Hristos, tinerii vor fi constrânși să rătăcească în labirintul fără ieșire al falselor întrebări și al veșnicelor amânări. Ne vom simți oare responsabili pentru imensele pierderi de mâine? Vom regreta oare că, astăzi, nu știm și nu vrem să facem mai mult? „Ce vi se pare? Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
oare responsabili pentru imensele pierderi de mâine? Vom regreta oare că, astăzi, nu știm și nu vrem să facem mai mult? „Ce vi se pare? Dacă un om ar avea o sută de oi și una din ele s-ar rătăci, nu va lăsa, oare, în munți pe cele nouăzeci și nouă și, ducându-se, va căuta pe cea rătăcită?” (Matei 18, 12) Țiganii, Biserica și statultc "Țiganii, Biserica și statul" Precum și eu plac tuturor în toate, necăutând folosul meu, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
vînătoare, încît Pip vedea cum orizontul se întinde din ce în ce mai mult în jurul lui. Printr-o pură întîmplare, corabia însăși îl salvă în cele din urmă; dar începînd de atunci, negrișorul rămase fără minte - cel puțin așa pretindeau oamenii care-l vedeau rătăcind în neștire pe punte. Marea îi lăsase neatins trupul, ca să-și bată joc de el, dar îi înecase infinitul din suflet; nu i-l înecase cu totul, de fapt, ci i-l trăsese într-un abis miraculos, unde sub ochii
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
remorca vreo balenă) de-a curmezișul punții, în spatele cazanelor. Vreo cavilă era cumva prea mare ca să încapă în locașul ei? dulgherul o vîra într-una din menghinile acelea veșnic pregătite și o răzuia numaidecît. Vreo pasăre cu penetul ciudat se rătăcea cumva la bord și era prinsă? dulgherul lua niște „balene“ bine șlefuite și o șarpantă din os de cașalot și meșterea o colivie ca o pagodă. Un vîslaș își scrîntea mîna? dulgherul îi mitocosea o alifie calmantă. Stubb își exprima
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
18 August 1950. Adresându-se unui copil poetul Îi Înfățișează Bucureștii din zilele lui 23 August, vreme În care gărzile muncitorești luptau cu hitleriștii ce-și trimiteau avioanele să toarne tone de bombe asupra capitalei. În timpul unui astfel de bombardament rătăcea un copil părăsit printre dărâmăturile dintr-o piață: «Se rătăcise. Plânsul venea adus de vânt. Vuind, căzură bombe. Să nu mai văd nimic. Aș fi voit și, totuși, prin codri de pământ Svârliți În sus, zărisem; rămase viu și mic
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Bucureștii din zilele lui 23 August, vreme În care gărzile muncitorești luptau cu hitleriștii ce-și trimiteau avioanele să toarne tone de bombe asupra capitalei. În timpul unui astfel de bombardament rătăcea un copil părăsit printre dărâmăturile dintr-o piață: «Se rătăcise. Plânsul venea adus de vânt. Vuind, căzură bombe. Să nu mai văd nimic. Aș fi voit și, totuși, prin codri de pământ Svârliți În sus, zărisem; rămase viu și mic». Amănuntul acesta nu este Însă utilizat de poet pe linia
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
poezii ca aceasta: «cititor, deparazitează-ți creierul/strigă În timpan/avion/t.f.f.-radio/ televiziune/76-K-p/marinetti/ breton/vinea etc». sau fragmente de proză ca următorul: «Ismail nu umblă niciodată singur. Poate fi găsit Însă pe la 5 1/2 dimineața, rătăcind În zig-zag pe strada Avionoaiei, Însoțit fiind de un viezure de care se află strâns legat cu odgon de vapor și pe care În timpul nopții Îl mănâncă crud și viu, după ce mai Întâi i-a rupt urechile și a stors
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
toate părțile mânia celor ce muncesc. Din toate colțurile țării se Înalță glasuri ca de tunete, care cer „plată dreaptă” pentru ucigași; iar țăranii muncitori de prin părțile locului pornesc ca un singur om În căutarea bandei de chiaburi care rătăcește prin codri, urmărită de chipul și cuvintele neînvinsului activist». E ușor de văzut cum toată risipa de adjective și toată Încercarea de exprimare lirică ascunde neputința de a dovedi În termeni clari afirmația că indignarea poporului e redată cu multă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
destinat culturii și educației noastre celei mai profunde, atunci bine educați nu putem fi decât în graiul poporului și al țării noastre; o așa-zisă educație franceză în Germania trebuie în mod necesar să educe în mod greșit și să rătăcească spiritele germane.” 7 Deosebit de clar se conturează teme și poziții ale istorismului particularist, opuse celor ale raționalismului universalist, în concepția asupra limbajului al lui Wilhelm von Humboldt. Limbajele nu sunt simple mijloace de comunicare - susținea el - ci organele formatoare ale
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
moderne, Philip Marlowe nu e întru nimic inferior personajelor Virginiei Woolf în privința capacității de autoanaliză. Între el și Clarissa Dalloway, de pildă, există similitudini frapante în tehnicile memorării și în analiza a ceea ce „fluxul memoriei” aduce la suprafață: Mintea îmi rătăci printre valuri de false amintiri, în care păream să fac la nesfârșit același lucru, mergeam necontenit în aceleași locuri, întâlneam aceiași oameni, le spuneam aceleași cuvinte, iarăși și iarăși, dar de fiecare dată lucrurile păreau reale, ca și cum s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
participarea subiectivității cititorului la marele festin final. Nu e însă necesar și nici dezirabil să-l duci de nas până la capăt pe adevăratul iubitor de literatură polițistă. Un mister pe jumătate ghicit e mai seducător decât unul în care cititorul rătăcește în plină beznă - notează Chandler (1977, p. 65). El știe ce avantaje ai, ca scriitor, atunci când ești însoțit de un partener - fie și unul virtual. La nivel de psihologie a creației, astfel de subterfugii reprezintă încercări de a crea niveluri
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
realism - un realism cu nuanțe naturaliste, în tonul vremii, departe de edulcorarea romantică ce menținuse un embargo tematic în cărțile anterioare. Privit din acest unghi, Marlowe nu mai e un simplu supraviețuitor al rigidelor norme de comportament victoriene, un purist rătăcit în nevroza modernității, ci un produs al vremii sale. Terry Lennox reprezintă oglinda radicală în care se privește Marlowe, dar în care se văd și gusturile romancierului. El apare doar la începutul și la sfârșitul cărții, dar cele peste trei sute
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
dialog intratextual, Chandler îl pune pe Marlowe să se uite în oglinda retrovizoare - ca și cum l-ar fi putut vedea în depărtare (sugestia îi aparține lui William Marling) pe Hammett însuși. Tot ce vede însă e mașina unor indivizi care se rătăciseră, neștiind că nimeriseră într-un drum înfundat. O metaforă a relației tulbure dintre maestru și ucenic? Receptarea critică a romanului Playback a fost pe cât de nedreaptă, pe atât de agresivă. Dezamăgiți că după un superb roman de analiză precum The
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
observației Annei Freud (în Sandler, 1985/1989), conform căreia cele mai multe dintre mecanismele de apărare se amalgamează între ele. „Veți găsi cinci sau șase apărări comprimate în una și aceeași atitudine”, afirmă ea, iar dacă le privim prea de aproape, ne rătăcim. De aceea, autoarea ne sfătuiește cu umor: „Ca să vedeți șaceste mecanismeț trebuie să vă scoateți ochelarii, nu să vi-i puneți”. Semnificația pentru patologietc "Semnificația pentru patologie" În pofida imaginii seducătoare pe care o conferă sublimării, Freud insistă asupra faptului că
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
perioada 1944-1948. Unele fonduri arhivistice nu sunt de găsit, de exemplu, întreaga arhivă a Consiliului Național al Femeilor Române, organizație creată în 1921, afiliată Consiliului Internațional al Femeilor și care a avut o importanță primordială în evoluția feminismului. S-a rătăcit, în mod inexplicabil, și arhiva unicei organizații de femei rămase după 1948, Consiliul Național al Femeilor din România. Din această cauză nu am putut încheia reconstituirea istoriei mișcării politice a femeilor până în 1989, așa cum intenționasem. Multe colecții de ziare și
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
ieșit din indiferența cu care de obicei, priveau faptele politice, luând atitudine dârză, antifascistă. Din inițiativa câtorva femei, s-a format și la noi o secție a Blocului pentru apărarea libertăților democratice. Faptul nu surprinde. Nicăieri astăzi, mintea nu mai rătăcește spre forme vagi și inexplicabile, ci se îndreaptă tot mai des, spre realitate. Spiritul femeii nu face excepție. Contactul cu lumea din afară, o îndrumează tot mai mult pe calea acțiunii. Când realitatea o lovește - femeia reacționează și ea. Așa
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]