11,435 matches
-
sarcinii pe care și-a asumat-o este determinată de izolarea în care se afla, de lipsa conversației cu oameni foarte învățați. Această prefață arată inițiativa și poziția traducătorului față de mesajul său teologic. Admirând pe drept cuvânt mulțimea cunoștințelor filosofice, relevă că unele gânduri bune acumulate le aprobă, iar asupra altora atrage atenția cititorului să se ferească de nocivitatea lor. Bineînțeles că cititorul nu este obligat să fie de părerea traducătorului, „știind că nimic nu este mai vrednic de respect decât
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Aceasta nu este, desigur, prima operă a autorului care și-a făcut debutul în anul 1666 cu câteva satire îndreptate asupra unor personalități ale vremii, stârnind în acest fel o reacție destul de agresivă, dar făcându-și totodată cunoscut numele. Volumul relevă încă de acum spiritul critic ascuțit al lui Boileau, care atacă doar falsele valori, snobismul găunos sau prejudecățile literare.37 Se marchează astfel trecerea spre o nouă generație clasică, a celei de-a doua jumătăți a veacului și cea care
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
poate fi subsumat categoriei eroicomicului prin stabilirea unui contrast între stilul și mijloacele abordate și subiectul avut în vedere. Prin această proiectare comică sub auspiciile grandiosului, se evidențiază și mai mult meschinăria conflictului propriu-zis. De altfel, ideea inutilității disputei se relevă și prin maniera în care sunt redate cele două tabere Anticii sunt creionați pe tot parcursul textului într-o lumină favorabilă, în timp ce Modernii sunt puși constant sub pecetea caricaturii, a ridicolului, ceea ce sugerează că laurii victoriei au fost atribuiți încă
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
care a permis o mai accentuată renaștere a unor elemente aparținând clasicismului, cum ar fi reflectarea realității, a naturii umane, tipizarea, respectarea verosimilului, trăsături pe care romanele lui G. Călinescu, de exemplu, le-au ilustrat într-o manieră reușită artistic, relevând, în acest caz, consonanța între idealurile teoretice din Sensul clasicismului și operă. În general însă, prin abordarea unei perspective diacronice se poate remarca o diminuare a reflectării neoclasicismului teoretic în substanța operelor. Astfel, în secolul al XVIII-lea, creațiile mai
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
sale în repartiția bolnavilor pe saloane și nici reacția față de o realitate elementară, aceea că singurul de care să asculte subordonații (în speță, portarul) era medicul primar. Nu putem continua cu acest gen de analize, reținând doar semnificația faptelor care relevă decăderea administrativă și medicală la care ajunsese ospiciul de la Neamț, care, abia cu 5 ani înainte, constituia o unitate exemplară. Față de lamentările lui Onicescu, care se bucură de anumite sprijine ("mâine poimâine Ospiciul va putea lua foc și nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
complete decât despre predecesorul său. Codrescu era un vechi salariat al Spiridoniei, fost medic secundar al Spitalului Sf. Spiridon între 1865 și 1867. Ca medic primar al spitalului din Bârlad, dr. Codrescu a depus o activitate meritorie, care a fost relevată de mai mulți autori. Nu știm însă care a fost activitatea sa psihiatrică de la acest ospiciu. Ne-a lăsat doar o broșură cuprinzând unele date despre sugestie și hipnoză 72, prezentate în cadrul a două conferințe la Bârlad. Nu avem referințe
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
măsură: "Cititorul rus voiește să zică că, fiind Alecsandri poet, adică mișcându-se pe un teren paralel, nu congruent cu acela al politicei, răspunsul din pana diplomatică ar fi oarecum superior adresei din pana cea ce poet. / Ne permitem a releva că acest punct de plecare, pretinsul paralelism între poezie și politică, nu este exact. Poeți se găsesc foarte rar politici cât frunză și iarbă."92 Gazeta St. Petersburg, în numărul din 2/14 februarie, ne acuza că suntem orbiți în privința
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
a vedea în ce poziție ne aflăm comparativ cu imperiul. Orbirea ar veni din îngustimea gândirii diplomaților și jurnaliștilor de la București, care sacrifică "interesul real" al României pe altarul "mândriei naționale". "Înainte de toate ne învăța binevoitoare gazeta petersburgheză trebuie să relevăm că Rusiei nici prin gând nu i-a trecut de a spolia România, că nu poate fi nici vorba măcar de pierderi materiale ale Principatului. Dacă România aprețiază fruntarii naturale și rătunzite, dacă înțelege că ignorarea acestor condiții în dezavantagiul
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
deosebirea că Eminescu avea dreptate și-n plan doctrinar. Dar să revin la oficiosul din Petersburg. Condeierul asigura pe ziaristul de la Timpul că jertfele aduse de România pe teatrul de război sunt neînsemnate comparativ cu ale Rusiei: Nu voim să relevăm întrebarea care din cele două state e datornic celuilalt; dar i-am sfătui pe confrații noștri din București să n-o reveleze nici ei." E aici o altă amenințare, oglindită în neacceptarea României la negocieri, ca parte beligerantă, și refuzul
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Astfel crampa voastră mintală a fost înlăturată și sunteți liberi să vă uitați la întregul câmp al folosirii expresiei și să descrieți diferitele genuri ale folosirii ei.“10 Aceasta este o declarație care merită o atenție deosebită deoarece ea le relevă ceva esențial cu privire la resorturile și intențiile care susțin o practică filozofică cu totul singulară. Explorând posibilități, prin imaginarea folosirilor pe care le-ar putea primi expresii ale limbajului 260 GÂNDITORUL SINGURATIC cotidian într-o mare varietate de situații și circumstanțe
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
este un englez din secolul al XX-lea. Explicațiile date de el obiceiurilor primitive sunt mai rudimentare decât însuși sensul acestor obiceiuri.“ (Op. cit., p. 8.) 65 Însemnări postumeă, pp. 94-95. Pot fi citate și alte însemnări ale lui Wittgenstein care relevă viziunea lui asupra relației dintre o experiență religioasă autentică și conștiința propriei mizerii morale. Iată doar una: „Oamenii sunt religioși în măsura în care se cred nu atât imperfecți, cât bolnavi. Orice om cât de cât cinstit crede despre sine că este într-
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
a vorbi o limbă, fiindcă această facultate nu este orientată prin natura ei către o anumită limbă. În sfirșit, nivelul al treilea, antrenat, ca și cel de-al doilea de altfel, în specificarea a vorbi o limbă de la primul nivel, relevă latura activă și rezultativă, atît a existenței facultății limbajului, cît și a manifestării acestei facultăți prin folosirea unei limbi. Avînd această latură de "rezultat", vorbirea este elementul cel mai concret pe baza căruia se pot trage concluzii asupra trăsăturilor entităților
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
investigație de tip filozofic cu un obiect bine determinat. Dacă se ia în considerație faptul că limbile și limbajele pot fi atît naturale, cît și artificiale, dar că cele artificiale se constituie și funcționează numai pe baza celor naturale, se relevă faptul că obiectul cercetării filozofice trebuie să fie particularizarea limbajului (a facultății de a comunica) în limbile naturale (sau istorice), singurele, de altfel, care creează și susțin o conștiință lingvistică. Deseori, se folosește însă sintagma filozofia limbajului atunci cînd se
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
actele de vorbire). Semnificația cuvîntului este dată de statutul lui în cadrul limbii, unde se stabilește cît din cunoașterea care stă la baza conținutului unui cuvînt este repartizat lui prin raportare la semnificațiile altor cuvinte. La acest nivel, precizează Coșeriu, se relevă perspectiva funcțională și structurală, prin semnificația limbii (Sprachbedeutung) ce instituie acest statut al cuvîntului în raport cu celelalte. În vorbire, în discurs, prin actualizarea acestei semnificații a limbii, într-o perspectivă nonstructurală, dominată de conexiunile lanțului discursiv, se etalează sensurile cuvîntului sau
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
individuale ale vorbirii, pentru creativitatea individuală, căreia sistemul îi delimitează spațiul de manifestare și evită arbitrarul 38. Fiind însușită de individ, iar nu inventată de el, dar oferindu-i în același timp mari posibilități de creație, limba pare să-și releve în mod concret esența prin răspunsul la întrebarea: "Ce învață, de fapt, omul cînd învață limba ?" Savanți ai epocii moderne, precum Wilhelm von H u m b o l d t și Benedetto C r o c e, au fost
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
sînt specifice aspectului literar al limbii. Ca atare, limba istorică (populară) are această trăsătură de a avea semnificații proprii și de a le distribui într-un mod specific formelor lingvistice (și imaginilor lor acustice), fără însă ca prin aceasta să releve altceva decît faptul că are nume pentru anumite clase de realități, pentru anumite însușiri, stări sau acțiuni pe care evoluția cunoașterii le-a identificat în cazul comunității care folosește o limbă. Fenomenul atribuirii numelor este dominat de tradiția limbii istorice
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
clasele de obiecte), operîndu-se cu noțiunile (semnificațiile) înseși. În mod obișnuit însă, vorbirea realizează o comunicare concretă, orientată spre anumite realități, iar semnificația se manifestă ca sens, ca destinație explicită spre un anumit obiect sau spre anumite obiecte 73. Se relevă astfel statutul binar al semnului lingvistic în a cărui semnificație se cuprinde deopotrivă conceptualul și obiectualul, deoarece un nume este atît denumire a unui concept, cît și denotare a unui obiect. Pe lîngă aceasta, entitatea denotată de un nume actualizat
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
85. La fel ca Gardiner, gînditorul american consideră că actele lingvistice sînt forme ale acțiunii umane și una dintre formele prin care intelectul pune în relație individul uman cu lumea exterioară înconjurătoare, și, în aceste condiții, limbajul (manifestat ca limbă) relevă o capacitate performativă intrinsecă. Searle 86 urmărește să realizeze o determinare mai riguroasă a actului ilocutoriu, propunînd, mai întîi, ideea unei reguli constitutive, care dă unei forme de activitate un caracter distinctiv. Regulile tehnice după care se realizează activitatea respectivă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
al limbii se găsește însă numai în oamenii talentați, în artiști, în vreme ce opusul lui, spiritul practic, se întîlnește la indivizii obișnuiți, participanți, de cele mai multe ori inconștient, la răspîndirea inovațiilor lingvistice realizate de primii. Analiza obiectivă a concepției lui Karl Vossler relevă faptul că ea se poate admite în mare parte pe terenul limbii literare, unde rolul marilor creatori este deosebit de însemnat, dar este inadmisibilă pentru limba populară, unde rolul comunității este hotărîtor în selectarea și generalizarea inovațiilor, deseori ele însele izvorîte
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
cînd devine cunoaștere conceptuală, în știință, în filozofie etc.131 Ca atare, în literatură (în folosirea artistică a limbii) se creează o realitate, în vreme ce în cazul celorlalte folosiri ale limbii se vorbește despre realitate. Acest lingvist stabilește că istoria filozofiei relevă două probleme de bază în legătură cu limba: 1) raportul dintre limbaj și esența lucrurilor și 2) problema intersubiectivității limbajului 132. Ca realitate autonomă, independentă de alte realități specifice umanului, limba realizează comunicarea despre ceva și comunicarea cu cineva, necesitatea de a
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
problema intersubiectivității limbajului 132. Ca realitate autonomă, independentă de alte realități specifice umanului, limba realizează comunicarea despre ceva și comunicarea cu cineva, necesitatea de a comunica cu cineva fiind originară și imposibil de a fi anulată, fiindcă esența limbajului se relevă în dialog, în vorbirea-cu-alții, iar trăsăturile dialogului sînt determinate de comunitatea celor care vorbesc aceeași limbă 133. În mod permanent, vorbirea este o continuă atribuire a eului 134, o atribuire pentru ceilalți a propriei conștiințe, a posibilității de a înțelege
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
subiect între subiecte 136. În artă se produce o captare a universalului printr-o operă individuală care se propune ca universalitate, căci arta nu se face pentru a comunica și, ca atare, nu se realizează sub dominanța alterității. Aceasta se relevă însă în mod deosebit în cazul folosirii obișnuite a limbii, atunci cînd conștiința individuală se manifestă în cadrele stabilite de conștiința universală, de tradiția istorică manifestată înlăuntrul și în jurul oricărui vorbitor. Proiectarea filozofiei kantiene asupra problemelor limbii Deși Kant însuși
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
scoaterea din ascundere, și întemeierea ființei, a faptului de a exista. Dar, prin întrebarea cu privire la ființă se etalează însăși ființarea celui care pune întrebări ca fiind ființă (Dasein). (La D e s c a r t e s, existența se releva prin îndoială, care conținea germenele gîndirii, inițierea actului de a problematiza.) Ființa celui care pune întrebări se deosebește însă de toate celelalte ființări, fiindcă el dezvoltă un raport cu sine însuși. După acest filozof, există trei momente care marchează "deschiderea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
ascultarea limbii esenței. Lingvistica, fiind o știință obiectivantă, care pune un obiect, este, de aceea, nesatisfăcătoare în acest caz, în locul ei fiind preferabilă filozofia. Rostul filozofiei ar fi în aceste condiții păstrarea forței cuvintelor celor mai elementare în care se relevă Dasein-ul (adică esența omului, gîndirea lui) și de a opri nivelarea ei, care se produce prin simțul comun. De orice tip ar fi, inteligibilitatea ființării se exprimă prin vorbire, iar întregul semnificant al inteligibilității ajunge la cuvînt și, de aici
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
a limbii nu există un paralelism și o corespondență între cele două niveluri, fiindcă, de exemplu, transformarea limbii latine populare în limbile literare romanice nu a însemnat și o transformare a latinei literare în limbi romanice literare 173. Istoria lingvisticii relevă o amplă dezbatere în legătură cu faptul dacă schimbările lingvistice se produc sau nu datorită unor cauze, iar, în eventualitatea că asemenea cauze există, dacă ele acționează din interiorul sistemului limbii sau din afara lui și dacă există diferențe între cauzele și schimbările
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]