6,018 matches
-
ale TVR, fiind inclusă în grila de programe încă din 1990, pe când se numea "Lumină din Lumină". Rubricile de marcă ce o alcătuiesc acoperă întreg spectrul comunicării media de tip religios: "Pelerin, Cronici Votive, Sfaturi duhovnicești, Hrană ca la Carte, Reporter RIR, Hramuri recunoscute, Reportaje de atmosferă, Procesiuni și pelerinaje, Catholica, Documentare, Centre istorice și culturale, Dialogurile dimineții, Mari personalități ecleziale, Mărturii, Povești de viață, Moaște făcătoare de minuni". Este îndeobște cunoscut că "Universul Credinței" s-a impus ca lider de
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
organizație este în scădere. La nivel național, organizațiile media continuă să prezinte marile evenimente, dar tindem să vedem în fiecare zi mai multe relatări ale acelorași evenimente. În cazul evenimentelor mari, observăm că acestea sunt tratate aproape în același mod. Reporterii lucrează cu surse limitate de informație și cu o presiune foarte mare din punctul de vedere al timpului de reacție. 2. În ceea ce privește presa scrisă, cea mai amenințată formă de ziar o reprezintă ziarele naționale și metropolitane, care au dominat-o
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
ziarelor, ieșiseră glume, cîțiva comersanți vindeau pălării "Cocoș" ori tabachere care pocneau ca un pistol, la restaurantele înșirate pe Moșilor se servea "plachie Cocoș" ori "mititei ca la Cocoș" în care se vîra usturoi din belșug, asta numai pentru că un reporter mai isteț inventase ori simțise de-a dreptul că banditul fotogenic duhnea a usturoi de la zece pași, "usturoiul fiind secretul vitalității marelui stăpîn al bălților". Mai scriau gazetele și despre alte întîmplări asemănătoare, ca jefuirea automobilelor ori a căruțelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cum trebuie să procedeze în concret. Acum, cînd în fiecare dimineață, cu ziarele așezate cu grijă pe birou, lîngă telefonul său, își plimba încetișor privirea peste titlurile de-o șchioapă, știind prea bine pînă unde pot să se întindă relatările "reporterilor speciali", îi venea să rîdă. Să rîdă mai ales de neliniștea care îl cuprinsese cînd se urcase în acceleratul de Constanța. Îi trebuiseră cîteva ore ca să facă rost de o legitimație de jurnalist la o foaie din Sărindar. Își păstrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
săptămînă ca să afle cît de cît ce era adevărat și ce nu în privința locurilor pe unde bîntuia vestitul Cocoș. Reușise să intre în legătură, era cam pretențios spus, pur și simplu reușise să se introducă la o bere în preajma unui reporter care fusese "prizonierul" lui Cocoș vreme de trei zile. Era acoperirea absolut eficientă a oricărui jurnalist care scrisese despre bandiți nu avusese nici o întîlnire cu Cocoș, o întîlnire "aranjată", ci, uite așa, se întîmplase ca să dea peste el banda, în vreme ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu verifica singur, cu ochii și chiar cu pielea sa nu-și putea permite că-i laie ori bălaie. Sigur că le-a scăpat. Păi nu vezi, dom'le, că nu doar Dimineața scrie despre Cocoș? Toată lumea, toate foile, zbîrnîie reporterii ca bondarii în jurul lui Cocoș și toate gazetele sînt pline ochi. Cumnatul lui Cocoș; O femeie de lume îndrăgostită de Cocoș; Trei morți după întîlnirea cu Cocoș. Un interviu cu Cocoș. Cocoș e bolnav, dar nu-i pasă de potera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
După un minut se găseau în stradă, Făinaru cu privirea împăienjenită, căutînd să se dumirească unde se află, iar el răsuflînd într-un fel ușurat, pînă atunci nu avusese nici un fel de idee de cum se va termina ,,întrevederea" sa cu reporterul. După două nopți nedormite, tot în cafele și coniace, cu mîncarea pe sponci, cîteva felii de somon roșcat și nimic altceva, Făinaru nu suporta mîncarea, "sînt bolnav, dom'le, de mîncare, băutura e singura care mă mai ține în viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
afle că pe pămînt sînt nenorociri. Gazetele scriu mai cu scamă despre asta. Lucrurile bune plictisesc sau pot trezi invidia. Nenorocirile altora sînt cele mai bune știri, ele vînd ziarele." Mehmet Ali încuviință, și el știa toate astea, atîția ziariști, reporteri din ăștia cîți au venit la Medgidia, toți au tras la hotelul lui. Altul, de fapt, nici nu este, dar el nu ține seama de asta, își ține casa curat, la cinste, cu toate că n-are concurență. A recunoscut, așa este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de presă. În același timp el a pus pe Willi Mogfescu să scrie un lung articol: "Despre un viitor roman al lui..." adică al meu, bazat, lucru senzațional pentru un tânăr autor, doar pe o simplă conversație dintre mine și reporter. Subiectul evolua în lumea de la țară, unde eu mă străduiam neapărat să descriu un Feodor Pavlovici Karamazov român. Nici nu mai vroiam să aud... Articolul a apărut în Flacăra pe o pagină întreagă, cu titlu pe cinci coloane. Nu l-
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cu ceva spart în glas, rece și agresiv... Și a rămas mut și străin. Totuși n-am rupt cu el. Cine știe, mi-am zis, poate mai târziu, când o să publice o carte... Suntem scriitori... Ne împăcăm noi... A ajuns reporter efemer, ne-am revăzut după un eșec al meu, în '50 și mi-a spus cuvinte otrăvite, ca și cei trei scriitori pe care vrusesem să-i văd după debut... Ca și ei, îmi prevedea, cu satisfacție, un viitor în
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cel puțin șapte ziare. Scria pe plombagină, în șapte exemplare, știrile despre crime, procese spectaculoase și ucideri senzaționale, le trimitea la șapte ziare și încasa șapte salarii ca de la șapte vaci grase, luând pâinea de la gură a cel puțin șapte reporteri care mâncau astfel de la vache enragee. Furioși, Ion Caraion și Virgil Ierunca s-au dus și ei la poliție după informații pentru ziarul de dimineață Poporul să culeagă fapte diverse, să câștige și ei un ban. Comisarul care împărțea știrile
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
dus și ei la poliție după informații pentru ziarul de dimineață Poporul să culeagă fapte diverse, să câștige și ei un ban. Comisarul care împărțea știrile, un coțcar și un pilangiu, nici nu s-a uitat la ei. A fi reporter de fapte diverse, ehe, asta ridica tirajul unui ziar, și lui, comisarului, ce-i ieșea de-aici? Nu-i cunoștea pe cei doi și nu le-a spus nimic. Și atunci Ion Caraion și Ierunca au născocit ei, după metoda
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
presă ideea că e chiar șic să stai în patrie și să te cațeri la cetățile dacice, să cauți aur prin Apuseni, să zburzi prin împrejurimile Călanului și Simeriei. Dacă toată snobimea dă iama în exotic ca să aibă fiori, ziceau reporterii, face toți banii să ieși din rând și să vâslești contra-curentului în căutare de senzații tari. Așa că patru ziare și o revistă și-au îmbiat cititorii la trăiri masochiste unicat, pe urmele a trei din cele șapte minuni ale României
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
gând să-și ceară scuze. — Ce cauți aici? întrebă Fran cu răceală. Nu ai de scos un ziar sau, mai nou, delegi toate responsabilitățile trepădușilor tăi? Obiceiul lui Jack de a delega responsabilitățile era bine cunoscut. Îi făcea pe tinerii reporteri să se strângă în jurul lui ca muștele, aspirând la șansa de-a se afirma, dar Fran bănuia că obiceiul izvora, cel puțin parțial, din lene. — Ai vorbit ca o adevărată fiică de șef ce te afli. Tu una, desigur, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
câtuși de puțin curtenitor, dar, pe de altă parte, Express încerca întotdeauna să le fure poveștile obținute cu greu. — Articolul despre compania aia dubioasă de autobuze, desigur. A fost un reportaj foarte bun. — Nu mulțumită ție, ținu să precizeze Fran. Reporterul tău era atât de dornic să obțină povestea înaintea noastră, că a fost cât pe-aci să o ratăm amândoi din cauza lui. Jack zâmbi. — E greu să-i ții în frâu pe tinerii ăștia năvalnici. Ar face orice pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
dornică să se dovedească mai mult decât fetița lui tati, se folosise într-adevăr de șarmul ei și de doisprezece centimetri de piele neagră ca să obțină informații de la poliția locală. Mulțumită acestora îi convinsese în cele din urmă pe ceilalți reporteri de la Citizen că era capabilă de șiretlicuri și mai mârșave decât ale lor, astfel încât fusese acceptată ca una dintre ei. Nu și de Jack, desigur. Oricum, ar muri de rușine dacă ar vedea fusta aia acum. Îi oferise aspectul decent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
că nu vei găsi niciodată un bărbat ca tatăl tău. — Știu, încuviință Fran. Nici tu, de altfel. Un zâmbet fugar pecetlui complicitatea lor. Stevie se întoarse din nou spre biroul aglomerat. — Bun, voi doi, zise, întorcând privirea spre cei doi reporteri aflați cel mai aproape, care se prea poate să fi auzit totul, n-aveți altceva mai bun de făcut decât să trageți cu urechea la conversațiile altora? — Dar, Stevie, se plânse Mike Wooley, cel mai tânăr și mai cocoș dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
chiar și așa, tot te simțeai ca ultimul om când cineva zbiera la tine prin telefon. Ba mai rău chiar, știind că lăsai niște oameni pe drumuri. Era gata să izbucnească în lacrimi. Slavă Domnului că nu era nici unul din reporteri prin preajmă. Fran simți o mână pe umăr și tresări. —Te-ai descurcat minunat. De asta suntem aici, Fran. Nu uita asta. Cineva ar fi putut să fie ucis. Fran fusese atât de copleșită de emoții, încât nu-l auzise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Fran, simțindu-se vinovată. Mă întrebam pur și simplu dacă n-am putea face un reportaj despre secția lui, atâta tot. — Iar încântătoarea domnișoară redactor-șef de la Woodbury Citizen ar putea să scrie articolul ea însăși în loc să trimită vreun tânăr reporter necioplit? Apropo de tinerii reporteri neciopliți, tonul lui Stevie deveni deodată serios, cred că e momentul să ridici moralul trupelor. Ține-le un discurs à la „Boadicea înaintea bătăliei“. Au auzit cu toții zvonul despre Jack Allen și ziarul gratuit. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
întrebam pur și simplu dacă n-am putea face un reportaj despre secția lui, atâta tot. — Iar încântătoarea domnișoară redactor-șef de la Woodbury Citizen ar putea să scrie articolul ea însăși în loc să trimită vreun tânăr reporter necioplit? Apropo de tinerii reporteri neciopliți, tonul lui Stevie deveni deodată serios, cred că e momentul să ridici moralul trupelor. Ține-le un discurs à la „Boadicea înaintea bătăliei“. Au auzit cu toții zvonul despre Jack Allen și ziarul gratuit. După șmecheria lui cu compania de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Allen și ziarul gratuit. După șmecheria lui cu compania de autobuze, se întreabă dacă mai are rost să vină la lucru. Fran fu șocată de propria-i lipsă de reacție. De obicei, era prima care detecta orice neliniște în rândul reporterilor. Primul lucru pe care-l învățase de la Ralph fusese să țină ușa larg deschisă și să asigure că își petrece tot atâta timp în afara biroului, cu echipa, pe cât își petrecea în birou, ca redactor-șef. — Mulțumesc că mi-ai spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
o ședință în care se hotăra ce subiecte vor fi abordate în numărul din acea săptămână și o alta în care se discuta pe ce pagină va apărea fiecare articol și unde ar trebui așezate fotografiile pentru fiecare. Mike Wooley, reporterul cel mai recent angajat și cel mai îndrăzneț, se prefăcu că era prins într-o conversație de viață și de moarte. Keith Wilson, redactorul sportiv, își luă cu el termosul cu ceai. Dezaproba cu tărie faptul că Fran introdusese în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
lui Stevie era plin de ironie, nu ne-ai spus cine mai era nominalizat. — Așa târziu s-a făcut? tresări Fran. Iau cina cu ai mei. Ne vedem mâine. De la bar, Jack Allen o privi plecând. Francesca Tyler era un reporter al dracului de bun, dar, dacă avea un defect, era acela de-a fi mai catolică decât Papa. O prinsese în sfârșit cu mâța-n sac și se simțea foarte bine. Între cârciumă și casa părinților ei era mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
dat deja numerele de telefon pentru câteva povești cu final fericit și pe cel al unei femei în cazul căreia tratamentul a dat greș, așa că pot să mă pun pe treabă — Te las atunci, mă duc să-i bat pe reporteri la cap. Bănuiesc că ai nevoie de puțină intimitate. Stătea în prag, gata să tragă ușa în urma ei. — Vrei un Garibaldi? Am dat iama prin stocul lui Keith. Fran prinse biscuitul cu stafide și își dădu seama că era lihnită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
mișcat. Era un articol minunat; plin de implicare și trădând o vie emoție. De fapt, era atât de plin de trăire, încât bănui că autoarea trebuie să fi trecut ea însăși prin tratamentul împotriva infertilității. Cercetă ziarul în căutarea numelui reporterului. La un reportaj de asemenea anvergură și calitate te-ai fi așteptat să vezi numele autorului scris cu litere de-o șchioapă. Cu toate astea, nu se zărea nicăieri. Ce ciudat. Răsfoi restul ziarului până când găsi indexul pe versoul primei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]