6,509 matches
-
cei de la Knopf au angajat un bodyguard jamaican care să stea cu ochii pe mine. Uneori era ușor să-l evit; alteori nu. Asemeni multor stimabili (deși cam neglijenți) consumatori de droguri, de cele mai multe ori pudra de cocaină mi se revărsa pe haină, trebuind să-mi scutur reverele ori de câte ori ieșeam de la toaletă sau să trag câteva bobârnace picățelelor albe de pe pantalonii noilor mele costume Cerutti, așa încât uneori devenea într-adevăr vizibil că nu eram total nepătat de droguri, ceea ce a dus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în lume, trebuia s-o faci costumat, în așa fel încât să arăți asemănător morților, să-i păcălești ca să te lase-n pace. Dădeam din cap și repetam, „Morții, aha, morții.“ Puteam auzi acordurile cântecului stafiilor Time of the Season revărsându-se din casă. - Adios, amigo, zise Pete, călcând accelerația. - E întotdeauna o plăcere să te văd, i-am spus, bătându-l cu mâna pe spate, apoi mi-am șters-o pe blugi și m-am strecurat în casă, închizându-mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de marijuana, pasând-o de la unul la altul, iar alt grup se târa în jurul pietrelor de mormânt, urmărindu-se unii pe alții. Deasupra pietrelor de mormânt am văzut desenul lunii, lumina selenară prelingându-se pe câmp, iar dinspre pădure se revărsa spre noi un văl de ceață. Mi-a venit pe loc chef să trag o linie masivă, ca apoi să mă alătur lor, dar chiar atunci ceva pâlpâi în spatele meu, apoi se stinse - era o aplică de perete, din fier
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
acolo. Când m-am întors să ies din camera lui Sarah, se auzi un soi de cântat, clar, o voce subțire care se transformă într-o cotcodăceală guturală - venea din pat - și un val de adrenalină îmi străbătu trupul, se revărsă din mine și inundă dormitorul cavernos. N-am privit înapoi în timp ce am alergat pe coridor, aplicele pâlpâind și stingându-se în timp ce treceam pe lângă ele, iar când am năvălit în jos pe scările curbate care duceau spre sanctitatea biroului meu, mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Se opri, respirând sacadat, să se calmeze. - Nu am chef de asta acum. Hai s-o lăsăm moartă. - Mi se pare rezonabil, am murmurat, amabil, întorcându-mă la ziare. Am încercat să sorb o înghițitură bună, dar sucul s-a revărsat peste buza paharului, așa că l-am pus pe masă cu mâna tremurândă. Înfuriată de tonul meu relaxat, Jayne se dezlănțui încă o dată. - E ilegal, Bret. Doar pentru că s-au consumat în casa noastră... - O reședință privată! am urlat și eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
care am auzit sunetul distinct al unui chicotit. Am scos un geamăt. Chicotul de dincolo de ușă continuă să răsune. Însă era un chicotit lipsit de umor. Aplicele nu mai pâlpâiau și singura lumină de pe coridor era a lunii care se revărsa prin fereastră mare care dădea spre grădină. Îl vedeam pe Victor cu urechile ciulite, privind fix spre casă, ca și cum ar fi stat de pază (dar împotriva cui?), iar în spatele câinelui nu era decât câmpul, și sub luciul luminii lunare semăna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
din cauza lianelor care se strângeau tot mai restrâns în jurul nostru. Dintr-o dată, mi s-a făcut teamă. Pierdeam semnalul visului. Și am realizat că purtarea Nadinei nu era provocată de alcool, ci de o angoasă specifică ce părea să se reverse afară din albie. - Chestia e - luă o gură de vin apoi își țuguie buzele - că nici unul dintre ei nu se va întoarce vreodată. - Nadine, cred că trebuie să-l găsim pe Mitchell, bine? era tot ce puteam spune. - Mitchell, Bret
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
-mă intens, ținând mâna întinsă, și știam că dacă aș fi atins mâna aceea ar fi fost la fel de rece ca a mea, iar gura lui se mișca întruna, de unde mă aflam reușind să aud numele pe care îl repeta mereu, revărsându-i-se insistent de pe buze. Robby. Robby. Robby. Cineva bătu la ușa biroului și tata dispăru. Donald Kimball părea obosit și atitudinea lui interogativă de sâmbătă se evaporase; acum părea înfrânt. După ce i-am dat drumul înăuntru mă privi făcu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de minute cât îmi luase din Elsinore Lane până la câmpul din dreptul autostrăzii. Ridicând-o pe Terby de o aripă din portbagaj, mi-am întors privirea în timp ce păpușa urina descriind un arc galben ce pornea din trupul negru și se revărsa pe pavaj. Scriitorul mă îndemnă să observ ciorile aliniate pe firele telefonice de deasupra mea, iar eu am azvârlit păpușa pe câmp, unde a aterizat imobilă. Frunzele moarte săltau în briza care vălurea câmpul. Auzeam ropotul unui râu, sau erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de sugaci. Electricitatea a revenit atât de brusc încât am fost orbiți de lumină. Alarma de incendiu piuia incontinent. Tot ce fusese stins înainte de culcare era aprins acum. Fiecare lumină din casă ardea. Televizorul reverbera asurzitor. Din combina stereo se revărsa o versiune a The Way We Were. Computerul meu pâlpâia. Casa explodase cu lumină. Lumina ne-a împiedicat să vedem dispariția arătării. - Tati, îți curge sânge. Asta a fost Sarah. Mi-am atins buzele. Degetele mele s-au înroșit. Cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
După care urmă huruitul camerelor video. Apoi s-a auzit un sunet care m-a tulburat mai mult decât bătaia ritmică sau sunetele emise de detectoare. O voce cânta. Muzica începu să răsune în toată casa. Un cântec din trecut revărsându-se de pe una din acele casete cu 8 piste pe care o ascultam în timpul expedițiilor cu mașina de-a lungul coastei californiene spre un loc care se chema Pajaro Dunes. ...amintirile, aidoma acelor colțuri ale minții... - N-am scos combina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
sunt invizibil. Scâncetul lui Victor se metamorfoză brusc în mârâit. M-am oprit, sperând că asta îl va calma pe Victor. Răsuflam adânc, sacadat. Câinele, încă ghemuit pe marmura holului, începu să facă spume la gură. De fapt, spuma se revărsa pur și simplu din gura lui într-un jet continuu. La început galbenă, de culoarea fierei, spuma se coloră apoi înspre roșu, apărând resturi de pene în timp ce continua să-i curgă din gură. Apoi spuma se înnegri. În momentul acela
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Avenue, cam la cincizeci de metri de apartament, și am plutit în Kiehl’s să-i cumpăr lui Mike un șampon special pe care de care mi-am amintit că folosea când era la mine. Prin difuzoarele din magazine se revărsa melodia lui Elton, John Someone Saved My Life Tonight, iar cântecul a rămas în urechile mele pe Third Avenue. Un cântec pe care tata îl îndrăgise și într-o noapte, când treceam cu mașina prin Westwood, în timpul verii lui 1976
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
sfârșitul întâlnirii un manifest împotriva „extremismului și terorismului internațional”, asigurându-ne că nu e nimic politic în acest gest (adică nici o aluzie la Cecenia). „Bardul” cântăreț - un neamț rus, de vreo 45 de ani, îmbrăcat neglijent, cu plete negre, cârlionțate, revărsate peste umeri -, dornic să-mi pună niște întrebări in privacy, atras, pesemne, într-o mai mare măsură de alteritatea mea decât de afinitățile colegilor bieloruși. A interpretat, apoi, la chitară, în stil Vîsoțki, precedat de prezentarea flamboiantă a directoarei (care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
o mie două sute în cartierul armenesc. Nici în partea exterioară a zidurilor n-ai nevoie de hartă pentru a afla unde te afli. Partea arabă a "Ierusalimului reunificat" este acolo unde ai gropi în asfalt, bene-pubele al căror conținut se revarsă, becuri sparte pe stâlpii de iluminat, trotuare nemăturate, nori de fum negru ieșind din țevile de eșapament ale autobuzelor și ale maxi-taxiurilor, pungi de plastic atârnând pe cablurile electrice, deșeuri de tot felul umplând șanțurile. Trotuare pline de lume în timpul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ajutorință și un șfert la mucareriu." ... și s-au mântuit această cinstită jivină omul ... "au făcut paretesis" "paretesis" = demisie "cu acest smerit harzuhal, în chip de magzar, cad la pragul prea înălțatului scaun al prea puternicei împărății, pe unde se revarsă izvoarele tuturor milelor..." "vechi obiceiu și pronomion al pământului nostru" "nesăvârșita cătră noi milostivire a strămoșilor împărăției tale, ocrotindu-ne subt umbra prea puternicului și nebiruitului acoperământ și purtării de grijă, ne-au miluit să ne adăpăm în toată îndestularea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
am umblat în ziua când căutam cu Mihail Andreici Lobacev loc de pescuit, n-am văzut păsărelele obișnuite câmpurilor de la noi. Astăzi după ce am străbătut Țimleanscaia mare vreme de 14-15 ceasuri trecând zăgazul și întrând în tihii-Don, cum s-a revărsat ziua, am fost surprins de peisajul familiar al apelor și al luncilor bogate. Parcă ași fi fost la Siret. Am auzit cucul cântând (întăia oară în aceste ținuturi). Apă maiestoasă și adâncă; din loc în loc pescari cu undiți de fund
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
miori Ciobănaș de la miori, cum ți-a fost soarta să mori? Sus în vârful muntelui subt cetina codrului. Și de ce moarte-ai picat? Fulgerul a fulgerat, trăsnetul m-a detunat! De spălat cin' te-a spălat? Ploaia când s-a revărsat. De-npânzit cin' te-a împânzit? Luna când a răsărit. Făclioară cin' ți-a pus? Soarele când a fost sus. De-ngropat cin' te-a îngropat? Brazii când s-au dărâmat. Cine ți-au fost bocitoare? Vânturile călătoare. Fluerașul un' l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
din Muntele Athos. Este un bazorelief săpat pe pisania așezată pe zidul arsanalei. Chipul domnului se aseamănă cu cele pictate la Voroneț, la Pătrăuți și la Dobrovăț, fără barbă, cu nasul drept și cu sprâncenele frumos arcuite, cu plete bogate revărsate pe umeri. Este singurul portret săpat în piatră, realizat în afara Moldovei. La mânăstirea Zografu se mai află două portrete ale domnului. Unul se află în nartexul bisericii mânăstirii, realizat în secolul al XVIII-lea, care poartă inscripția: “Chipul lui Ștefan
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pentru care mitul constituie viaductul cu semnificații. În trăirea magică, nici spațiul și nici timpul nu au uniformitate: „spațiul nu este omogen, ci reprezintă rupturi și spărturi”, din care emerge sacrul, iar timpul se întrerupe pentru a lăsa să se reverse „Timpul creat și sanctificat de zei”. Prin această fisură a simțirii ontologice vom privi la gesturile întemeietoare, aduse în prezent prin tinerii supuși inițierii. Diferențierea unui spațiu de restul este dată de încărcătura lui temporală: „alegerea locului sacru se face
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
câștige, aici, soția cea mai potrivită, o „zână,/ Să-i fie împăratului cunună!” (Cristești - Botoșani). Debutul incursiunii mitice este acordat cu ritmul cosmic atât temporal, la răsărit, cât și spațial, urmând drumul astrului pe boltă, ceea ce implică o ascensiune: „Pe la revărsat de soare/ A plecat la vânătoare,/ Ș-au vânat în țara de sus,/ Despre apus” (Borca - Neamț). Funcție declanșatoare a procesului eroic, absența miresei constituie și ea un indiciu de solaritate prin atributele pe care le presupune aleasa. Idealul feminin
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
are un traseu similar în toate speciile folclorice în care apare. Mișcarea, ca dominantă a semnului dinamic masculin, este de ieșire din cercul magic al casei către frontiera lumii, spre spațiul populat de ființele malefice. De acolo haosul se poate revărsa în momentele de cumpănă dintre timpi, așa cum sunt sărbătorile de iarnă, ca intermezzo al ritmului cosmic, sau trecerea de la copilărie la adolescență în planul uman. Din punct de vedere compozițional, drumul este considerat un fundament al construcției basmului, epopeii sau
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
acest loc neatins de civilizație și de el are nevoie voinicul ca să găsească cealaltă dimensiune. Funcția imperfectului este aici de actualizare a faptelor exemplare din trecut. Deși întâmplate de curând, gesturile flăcăului intră odată cu imperfectul sub semnul miticului care se revarsă. Timp de baladă prin excelență, imperfectul creează la nivel poetic nedeterminatul. La nivel stilistic, acest timp imperfectiv al trecutului a câștigat în limba română implicația atemporalității. După pregătirea calului htonian și psihopomp, flăcăul își continuă traseul inițiatic: „De trei ori
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
este postliminară pătrunderii în sacru, dar intenția acestui statut nubil creează contextul rupturii de nivel existențial. Plecarea lor, similară cu cea a dalbului de pribeag, are și o explicație pragmatică; numeroase plante de leac necesită recoltarea înainte de răsăritul soarelui: „În revărsatu de zori,/ În glasu de cântători,/ Ele mi-a plecat/ Și mi-a mânecat/ Cu roua nescuturată,/ Cu ceața neridicată” (Idem). Asemenea chinuitei nurori a babei Dochia, fecioara de 15 ani dintr-un basm cules de G. Dem. Teodorescu este
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
feminin, prin valoarea estetică înaltă, ce implică și o conștiință de sine acută. Efortul capturării este redat sacadat, prin flash-uri dinamice. Seria lor, înscrisă în durată de perfectul compus indicativ, începe printr-o deschidere a timpului sacru care se revarsă asemenea fluviului prin valoarea durativă a imperfectului. Repetiția de cinci ori a verbului a veni, din care de patru ori la imperfect, dilată momentul mitic printr-o percepție hiperbolică a hierofaniei avimorfe și construiește, prin emfază, proporții sacre. Considerată o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]