6,798 matches
-
Pășunat a Urbariaristilor din Comuna Crivina. A ținut foarte mult la oamenii din zonă. Fiul ei a murit într-un duel pentru salvarea onoarei unei românce. A fost înmormântat într-o cripta în apropierea satului Poieni. Și astăzi se văd ruinele castelului și ale criptei. Moară a fost reconstruită în anul 1972 de către Danciu Iosif ginerele lui Oprescu Ioan. Tot aici se află și o peșteră situată pe versantul estic al satului. Sfinxul "Casă de Piatră" este cunoscut de către localnici că
Crivina de Sus, Timiș () [Corola-website/Science/301354_a_302683]
-
15 km est de orașul Recaș și circa 23 km vest de municipiul Lugoj. Satul Ictar este cel mai vechi dintre cele două. A fost atestat documentar pentru prima dată în anul 1365, ca proprietate a familiei nobiliare Bethlen. Câteva ruine ale conacului Bethlen se mai pot vedea și astăzi. Totuși, pe teritoriul satului s-au descoperit mai multe mărturii arheologice care atestează o locuire mult mai veche. Conscripția din 1717 arată satul valah numit "Iktar", aparținea de districtul Făget și
Ictar-Budinț, Timiș () [Corola-website/Science/301368_a_302697]
-
German a fost unul dintre primele așezări din Banat colonizate după cucerirea Banatului de către Imperiul Hapsburgic. Primele colonizări cu populații germane (șvabi) au avut loc la 1717, al doilea val de coloniști la 1808. Așezarea însă s-a format pe ruinele satului Sillach, coloniei fiindu-i dat numele de "Rauthendorf" de la numele lui Rauth, un funcționar care a jucat un rol important în procesul de colonizare. Ulterior localitatea a luat numele de "Deutschsanktmichael", echivalentul german al numelui actual. În 1977, la
Sânmihaiu German, Timiș () [Corola-website/Science/301394_a_302723]
-
german până la începutul anilor '90. Germanii au început să plece după al doilea război mondial. Ultimul mare val a emigrat imediat dupa 1990. Biserică Romano-catolică a funcționat până în data de 12 iunie 1991, când un cutremur a transformat-o în ruină. Satul se gaseste într-o zonă cu grad ridicat de seismicitate. În data de 12 iulie a avut loc un cutremur puternic, cu epicentrul în Banloc-Ofsenița, cu o intensitate de 7-8 grade pe scara Mercali. Cutremurul a produs pagube însemnate
Ofsenița, Timiș () [Corola-website/Science/301382_a_302711]
-
Castelul Huniade este un monument istoric și cea mai veche clădire din Timișoara, construit între anii 1443 - 1447 de către Ioan de Hunedoara, pe ruinele unui vechi castel din secolul al XIV-lea (construit în timpul domniei regelui Carol Robert de Anjou). Astăzi adăpostește Muzeul Banatului. În contextul frământărilor politice din Regatul Ungariei al secolului XIV, regele Carol Robert de Anjou a decis, în urma unei vizite
Castelul Huniade din Timișoara () [Corola-website/Science/301419_a_302748]
-
același rege, printr-o punte mobilă. A cunoscut refaceri importante în timpul comitelui Pippo Spano. Între 1441 și 1456, comite de Timișoara a fost Ioan de Hunedoara. Acesta și-a stabilit aici reședința și a dispus edificarea unui nou castel, pe ruinele vechiului palat-castel regal, grav avariat de un cutremur. O contribuție la edificarea lui a fost adusă de arhitectul italian Paolo Santini de Duccio, aflat în acea perioadă în serviciul lui Iancu de Hunedoara. Atât castelul cât și fortificațiile orașului au
Castelul Huniade din Timișoara () [Corola-website/Science/301419_a_302748]
-
la sfârșitul secolului al XIV-lea de Petru I Mușat, a fost fortificată în secolul al XV-lea de Ștefan cel Mare și distrusă în secolul al XVII-lea (1675) de Dumitrașcu Cantacuzino. În prezent, Cetatea Sucevei se află în ruine. Cetatea de Scaun a Sucevei a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015, având codul de clasificare și fiind alcătuită din următoarele 4 obiective: La acestea se adaugă un sit arheologic, Platoul din fața Cetății de
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]
-
a prăbușit în urma unui puternic cutremur, printre care ""“... și turnul cel mare din cetate Sucevei, ce-i dzice turnul Nebuisăi”". Cei care au trecut prin preajma cetății în următoarele secole au constatat faptul că din aceasta nu mai rămăseseră decât niște ruine. La sfârșitul secolului al XVII-lea, trupele polone de sub comanda regelui Ioan III Sobieski (1674-1696) au ocupat Suceava, stabilindu-și cartierul general la Mănăstirea Zamca în timpul campaniei antiturcești din anii 1690-1691. El a fortificat Zamca, transformând-o într-o adevărată
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]
-
la Mănăstirea Zamca în timpul campaniei antiturcești din anii 1690-1691. El a fortificat Zamca, transformând-o într-o adevărată cetate. În anul 1700, aflat în trecere spre Istanbul, solul polonez consemnează în însemnările sale că în Suceava se mai păstrau doar ruinele Palatului Domnesc. Timp de peste două secole, Cetatea Sucevei s-a aflat în părăsire, ruinându-se și mai mult. Abia la începutul secolului al XX-lea, arhitectul austriac Karl A. Romstorfer a efectuat lucrări de restaurare a Cetății de Scaun. El
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]
-
s-a aflat în părăsire, ruinându-se și mai mult. Abia la începutul secolului al XX-lea, arhitectul austriac Karl A. Romstorfer a efectuat lucrări de restaurare a Cetății de Scaun. El a efectuat primele săpături arheologice (1895-1904), a degajat ruinele și a consolidat părțile amenințate de prăbușire (1897-1903). Printre altele, arhitectul austriac este autorul primei monografii a Cetății Sucevei, intitulată ""Cetatea Sucevii descrisă pe temeiul propriilor cercetări făcute între anii 1895-1904"" (Institutul de Arte Grafice "Carol I", București, 1913) - 170
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]
-
care se prăbușiseră în urma cutremurului din anul 1684. În încăperea pulberăriei s-a intenționat amenajarea unui muzeu al cetății. Pentru a conserva zidurile cetății și a împiedica prăbușirea lor, au fost înălțate zidurile cu câțiva metri. Pentru delimitarea zidurilor vechilor ruine de cele înălțate de restauratori a fost trasată o dungă albă, ce șerpuiește în exteriorul zidurilor. În anul 2004, cu prilejul comemorării a 500 de ani de la moartea lui Ștefan cel Mare, s-au finanțat din bugetul statului unele lucrări
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]
-
1944, ca urmare a apropierii frontului, osemintele domnitorului au fost scoase din biserică de către un soldat din Ruginoasa și duse la Mănăstirea Curtea de Argeș. Biserică a fost distrusă parțial în timpul celui de-al doilea război mondial, rămânând mai mulți ani în ruine. În consecință, după terminarea războiului, osemintele lui Cuza au fost strămutate în anul 1946 în Biserică Trei Ierarhi din Iași, unde s-a amenajat o cripta. a fost reparata între anii 1955-1958 cu purtarea de grija a preotului Constantin Enache
Biserica domnească din Ruginoasa () [Corola-website/Science/300075_a_301404]
-
000 km de cale ferată, 46 porturi bine organizate (din care 24 oceanice) și 62 aeroporturi civile (din care 22 internaționale). Actualmente, se află în desfășurare o multitudine de proiecte în domeniul transportului multimodal. În superbul oraș Alcantara, alături de impresionantele ruine datând din perioada Imperiului, se înalță azi o construcție care contrastează puternic cu vestigiile trecutului. Este vorba de legătura Braziliei cu viitorul: Centrul de Lansări din Alcantara (CLA), poarta către stele a gigantului latino-american. Inaugurată în 1983, baza spatială de la
Economia Braziliei () [Corola-website/Science/300093_a_301422]
-
În 1968, ea a trecut la județul Iași, preluând și satul Vascani de la comuna Hărmănești. Patru obiective din comuna Ruginoasa sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Iași ca monumente de interes local. Două dintre ele sunt situri arheologice ruinele hanului de la Ruginoasa din secolul al XVIII-lea; și situl de „pe Platou” aflat în marginea de sud-vest a satului Vascani, sit ce cuprinde urme de așezări din perioada Latène (cultura geto-dacică), secolele al II-lea-al III-lea e.n.
Comuna Ruginoasa, Iași () [Corola-website/Science/300091_a_301420]
-
alte liste de limitări procentuale (25 % din producția din oțel din 1938).La pierderile economice se adaugă alte pierderi materiale. Peste 2.3 milioane de locuințe, de clădiri distruse. Orașe precum Berlinul, Dresda, Hamburg, Koln, Nurnberg erau toate grămezi de ruine.La Berlin se culitva cartoful în centru. Pierderile teritoriale erau la fel de grele,oricum mai grele și mai puțin justificate din punct de vedere etnic decât în Primul Război Mondial.Nu doar că au fost pierdute teritoriile anexate din 1938, ci
Istoria Germaniei () [Corola-website/Science/300128_a_301457]
-
al doilea război mondial. Palatul a fost grav avariat de luptele purtate în apropiere în perioada celui de-al doilea război mondial, din el rămânând doar câteva ziduri de incintă și bucăți ruinate de pereți. În următorii 20 de ani, ruinele au stat în ploaie și zăpadă, iar locuitorii au luat piatră din ruine. Complexul de la Ruginoasa a fost reconstruit în perioada 1967-1978, fiind refăcut palatul propriu-zis, o parte din zidul de incintă și doar un bastion în partea de nord-vest
Palatul Cuza de la Ruginoasa () [Corola-website/Science/300152_a_301481]
-
apropiere în perioada celui de-al doilea război mondial, din el rămânând doar câteva ziduri de incintă și bucăți ruinate de pereți. În următorii 20 de ani, ruinele au stat în ploaie și zăpadă, iar locuitorii au luat piatră din ruine. Complexul de la Ruginoasa a fost reconstruit în perioada 1967-1978, fiind refăcut palatul propriu-zis, o parte din zidul de incintă și doar un bastion în partea de nord-vest. S-a reușit integrarea în ansamblul muzeistic a doar 13 ha din cele
Palatul Cuza de la Ruginoasa () [Corola-website/Science/300152_a_301481]
-
regulamentului școlii. Are totuși timp suficient pentru a seduce o servitoare italiană, după care refuză să ia în căsătorie fata care rămăsese însărcinată, tulburând cu fapta sa imorală viața liniștită a bursierilor Academiei. În anul 1779, David vizitează Napoli și ruinele de la Pompei. Această călătorie va avea un rol decisiv pentru viitoarea sa dezvoltare artistică : va deveni fără umbră de îndoială adeptul neoclasicismului. În 1780 revine la Paris iar la expoziția Salonului din anul 1781, prezintă "Belizarie cerșind" și este primit
Jacques-Louis David () [Corola-website/Science/300176_a_301505]
-
și Moshava Germanit din zilele noastre, loc cunoscut ca „Haifa cea veche” (în arabă „Haifa al Atika”). Așezarea oamenilor în zona Haifei a început încă în Epoca Bronzului Târziu. La Tell Abu Huam, în zona golfului Haifa, s-au găsit ruinele unui oraș care a servit drept port începând din secolul al XV-lea î.e.n. și până în perioada elenistică. De cealaltă parte a Haifei se află colina Tel Shikmona, unde s-au găsit ruinele unui alt oraș, care a existat, chiar dacă
Haifa () [Corola-website/Science/300200_a_301529]
-
în zona golfului Haifa, s-au găsit ruinele unui oraș care a servit drept port începând din secolul al XV-lea î.e.n. și până în perioada elenistică. De cealaltă parte a Haifei se află colina Tel Shikmona, unde s-au găsit ruinele unui alt oraș, care a existat, chiar dacă nu în mod continuu, începând din secolul al XIV-lea î.e.n. și până în secolul al VII-lea. La Khirbet Kastra s-au găsit și urmele unui oraș din epoca bizantină și din epoca
Haifa () [Corola-website/Science/300200_a_301529]
-
campaniei sale pe continentul american,(1519-1521) Cortés s-a întâlnit cu Montezuma, unul dintre ultimii împărați azteci, care a murit în timpul revoltei aztecilor împotriva spaniolilor în capitala Tenochtitlan. Cortés a cucerit capitala azteca și a construit Ciudad de México deasupra ruinelor. Coloniști au fost aduși din Spania, iar orașul a devenit cel mai important oraș european din Lumea Nouă. După ce a cheltuit sume importante din averea sa personală pentru a finanța expediții, Cortés a acumulat datorii importante față de creditori. În februarie
Hernán Cortés () [Corola-website/Science/300214_a_301543]
-
veteranul Titus Flavius Rufus. Inscripțiile au fost studiate de marele istoric român Nicolae Iorga. 4. În punctul „Valea Caselor“ s-au descoperit piese ornamentale din bronz (?) și o fibulă romană. 5. La 5 km de sat, pe un câmp cu ruine numit „Biserica Albă“, s-au observat resturi de ziduri, elemente sculpturale și ceramică romană. 6. Din locuri neprecizate de pe teritoriul satului mai provin: două monede grecești de bronz din perioada Traian și, respectiv, Antoninus Pius, două tuburi din lut de la
Răhău, Alba () [Corola-website/Science/300267_a_301596]
-
colonizată cu "oaspeți germani", iar populația română a fost izolată la mărgini, unde și-a construit colibe, de unde și denumirea de colibari. Unele dintre cele mai importante obiective istorice de pe raza localității sunt turnul fostei biserici și zidul fostei cetăți. Ruinele turnului-clopotnița se află astăzi în mijlocul cimitirului evanghelic, fosta curte a cetății medievale de stil romanic. De jur împrejur s-a păstrat și curtină (zidul) de piatră care înconjura odinioară biserica. Satul a dat numele cunoscutei culturi neolitice cu a sa
Petrești, Alba () [Corola-website/Science/300263_a_301592]
-
fost plătit pentru salvarea urbiei de invazia șobolanilor. Și tot ei fac legătura între peșteră și Dracula. Pe la 1290, la Sângiorgiu Trăscăului, pește culmea Bedeleului, la numai 8 km de Huda a fost ridicat castelul nobiliar Thoroczkay (Cetatea Trăscăului) pe ruinele vechiului castru român. Construcția a fost făcută de sașii aduși din Austria și de secui care au rămas până în ziua de azi în cele două sate: Colțești și Rimetea. Din istoria zbuciumata a castelului se remarcă faptul că Matei Corvin
Sub Piatră, Alba () [Corola-website/Science/300275_a_301604]
-
de apărare ale regatului maghiar, în Transilvania. Dacă atribuirea și datarea sunt corecte, atunci castrul de la Uioara de Sus trebuie să fi arătat aproximativ la fel cu cele de la Dăbâca, Cluj-Mănăștur ori Morești. Explicația numelui a fost extrasă în raport cu o ruină antică, care trebuie să fi fost originată în antica "Salinae". Acolo trebuie să fi fost "Vetus Castro" ori "Óvár" (ca în cazul Napoca-Cluj). Interesul pentru un astfel de obiectiv este și pare ciudat de suspect. Explicația, simplă, este doar aceea
Uioara de Sus, Alba () [Corola-website/Science/300277_a_301606]