6,619 matches
-
și saxofonul, urmate de o suită de imagini cu Michel discutînd prin studiouri de Înregistrare, bătut pe spate de ingineri de sunet, rîzÎnd Împreună cu mari muzicieni, apoi așezîndu-se la pian cu firescul unei respirații și devenind muzică, jucîndu-se pe clape senin și canicular, purtînd după cîteva secvențe un basc roșu imens, făcînd pe mortul pe plajă, cîntînd pe acoperișul unui zgîrie-nori din New York, filmat din elicopter, o pală de vînt smulgîndu-i pălăria de pe cap, „mi-e frică de moarte”. Oscar Matzerath
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a diversiunii. Cei care-ar fi putut răspunde unor Întrebări existențiale despre moarte, de pildă moartea a mie de oameni trași pe sfoară cu pușca, n-au răspuns ori au scris altceva În stilul realismului magic, descriind fictive volute verbale senin, arogant, pe toate vocile, căutînd numai octavele de sus Într-un sudat cor patriotic. Acești oameni nu-l interesează pe Dinu. El se mulțumește să constate folosind o comparație cu Intermezzo că „nici Hitchcock n-ar fi putut imagina un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
din clădirea gării, sala de așteptare clasa a II-a, și a tăbărît asupra viitorilor emigranți fără nici o vorbă, grimasă ori răcnet național de luptă. Să te pomenești pe Întuneric, Într-un oraș străin, pocnit din senin, era o noapte senină, de-un pîlc de cetățeni necuvîntători, lîngă o fîntînică, constituie o situație remarcabil de cinematografică și, Într-un fel, jenantă. După fiecare pumn primit În zona sensibilă și-abia vindecată a chipului, cei doi ingineri Întrebau În diferite limbi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pășește ușor Iar doare cumplit omul din mine Setos de firesc și prea plin de sine Se-așterne umbra de jalnic suspin Plânge povara pe umăr divin Inima poartă poem de nescris Dor printre stele pe aripi de vis Noapte senină tu sfetnic sfios Poartă-mi iubirea spre cer luminos Și-n liniștea nopții ruga îmi duce Obolul iubirii la poale de cruce
Ascunsa durere by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83270_a_84595]
-
gaură de glonte În craniu, o mînă scheletică ieșită dintr-o mînecă. Pe haină - monograma „D.C.“ Se tîrÎ afară și inhală lacom aerul proaspăt. Hilda Lefferts era acolo. Ochii ei spuneau „Te rog, Doamne, nu asta!“ Aer proaspăt. Lumina zilei senine aproape că Îl orbea. Lumina albă Îi dădu ideea - cum să i-o tragă lui Exley. Informații scurse către o revistă de scandal. Un tip de la Whisper Îi rămăsese dator. Era o fițuică de doi bani, cu vederi liberale. Tipii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
seară Mâna Ta să mă susțină Peste ochi toarnă-mi lumină Iartă-mi gândurile rele Urcă-mă mai sus de stele Peste inima-mi rănită Lasă-Ți mila înmiită Și balsam de bucurie Șoapta dulce s-o învie Cu privirile senine Seara-n văluri negre vine Ușurel o prind de mână Când cu ziua se îngână
Drumul inimii by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83313_a_84638]
-
vrând să-și întoarcă privirea -, dacă ajungi să te obișnuiești, poți să mergi și mai departe, adică să accepți ideea. Nu să aștepți sfârșitul, ci să-l accepți. Or, ea nu-l acceptase niciodată până atunci. Acceptându-l, ești mai senin. Obosit, desigur, dar teama de dinainte, care e zadarnică, era la fel de obositoare, ba chiar mai rău. „Asta e cel mai important“ - zicea Andrei Vlădescu și doamna Marga Pop a înțeles, trezită, că, de câtva timp, nu-l mai ascultase. „Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
două luni în urmă, se bucuraseră de bunătățile pregătite în clipele de alinare - femei țepene ce se încăpățânau să-și ascundă cartea de riduri sub creme și culori violente, bărbați târându-și anevoie picioarele anchilozate, cu chipuri trase și priviri senine. A văzut-o pe doamna Caliope Teodorescu, retrasă într-o parte, să facă loc tuturor celorlalți, ținându-și, ca întotdeauna, geanta într-o poziție nefirească, în dreptul cordonului rochiei de vară, în timp ce cu batista din mâna cealaltă își ștergea foarte des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cât de înțeleaptă a fost această strategie se poate judeca prin prisma îngrozitoarelor evenimente care au urmat morții lui Godfrey. Cu puțin timp înainte de a pleca în acea misiune fatală, Godfrey se bucurase de câteva zile de odihnă în atmosfera senină din Winshaw Towers. Mildred îl însoțea, desigur: era însărcinată în câteva luni cu primul și unicul lor copil (un băiat, după cum s-a văzut ulterior) și se presupune că perspectiva de a-i vedea pe membrii preferați ai familiei o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Tabitha Winshaw. N-am mai văzut-o de atunci. Findlay privi în gol. Părea cuprins de un val de profundă tristețe și, pe moment, nu găseam nimic de spus. Era o dimineață splendidă, continuă el brusc. Soarele strălucea, cerul era senin. Frunzele începeau să devină aurii. Cunoști zona aceea, Michael? Uneori îi duc dorul, chiar și acum, Winshaw Towers se află la marginea mlaștinii Spaunton și pentru că nu mă simțeam în stare să mă întorc în oraș, am mers până la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
vrea să vină cu el în America, nu în calitate de secretară, ci în calitate de soție. I-au trebuit trei zile să-și revină după șoc; după care a acceptat. Au trăit confortabil într-o casă de pe plajă lângă Sarasota, până ce au murit senini, la două luni unul după celălalt, în iarna lui 1986. Mildred n-a mai vorbit cu fiul ei după ce a părăsit Anglia. Ultima lor conversație, la dejun, a avut loc într-o după-amiază la Oxford și amândurora le-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
se sprijină de ea cu toată greutatea, și la intervale dese expira cu un scurt pufăit. Putea fi bunicul ei, se gîndea ea. Toată treaba asta cu Duncan făcuse din el un moșneag. Ziua aceea de februarie era rece, dar senină. Era cinci fără un sfert, iar soarele apunea: pe cer erau cîteva aerostate de baraj - singurele lucruri care reflectau lumina, alunecînd rozalii, sprințare, pe cerul care se Înnopta. Viv și tatăl ei se Îndreptau spre Wood Lane. Acolo, lîngă stația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Helen i se alătură venind mai Încet. Se așeză, aplecîndu-se Înainte și privind Încruntată și concentrată la oraș. — Nu-i așa că-i spectaculos? zise Kay. — Așa-i, dădu Helen din cap. Ar fi fost bine dac-ar fi fost mai senin. — Dar atunci n-ar fi fost atît de Încîntător. Acum e romantic. Helen se uita atent. — Aia-i gara St Pancras, arăta ea cu degetul. Vorbea Încet, privind În jur, dorind să verifice dacă nu era cumva vreun băgăreț. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În urmă. Viv Își ținu batista peste gură un minut-două, apoi lăsă mîna moale. Bucata de material, la fel ca hîrtia pe care Reggie o scosese din buzunar pe drum, părea luminescentă În razele de lună, dar, privind la cerul senin se simți prea slăbită, chinuită de durere și disperată pentru a-i fi teamă. Începu să-i fie foarte frig și i se păru că tamponul de tifon intrase În ea, deplasîndu-se de la locul lui. Marginile tamponului igienic se frecau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
șiret lângă vechiul gard Zăpada sclipește - două inimi desenate pe fereastră Solstițiu de iarnă - ascultând rapsodia la vechiul gramofon Noapte cu lună - felinarul din poartă spart de un bulgăre Om de zăpadă fără nasturi la haină - noapte fără lună Noapte senină - doar omul de zăpadă fără căciulă Dacia veche sub un troian cât casa - liniștea nopții Noapte geroasă - cântecul greierului în dosul sobei Miezul iernii - un cocoșar ciugulește ultimul măr Flori de gheață-n geam - ghionoaia lovește ramura de măr Noapte
MIEZUL IERNII by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83881_a_85206]
-
doar omul de zăpadă fără căciulă Dacia veche sub un troian cât casa - liniștea nopții Noapte geroasă - cântecul greierului în dosul sobei Miezul iernii - un cocoșar ciugulește ultimul măr Flori de gheață-n geam - ghionoaia lovește ramura de măr Noapte senină - pisica se pitește în cojocul vechi
MIEZUL IERNII by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83881_a_85206]
-
de lemn După amiază - rămasă pe o creangă doar o cireașă Somn de-amiază - vântul răsfoiește-un ziar prin geamul deschis Nici un nor pe cer - doar cumpăna fântânii se leagănă rar Vacanța mare - alergând după fluturi cu plasa goală Noapte senină - doi copii își dispută un licurici Îndemnându-se cu roua în picioare - copii după fragi Ciripit în zori - nepotul nu găsește nici o frăguță Nici un greier în noaptea fără lună - numai bătrâna Cântec de greier - între doi nori cenușii numai o
VACAN?A MARE by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83876_a_85201]
-
Vântul șuieră - prin urdiniș nu trece nici o albină Ploaie de seară - fetița colorează o buburuză Târziu în noapte - un cărăbuș zboară în jurul lămpii Plouă în noapte - în plasa păianjenului doar o petală Un fluture dă târcoale cănii de ceai - zi senină Echinocțiu - vrăbiile țopăie în cuibul berzei Nuc înmugurit - un pițigoi îngână alt pițigoi Zi ploioasă - pe lespedea de piatră mâțișori de nuc Plouă peste-oraș - guguștiucii clocesc fără umbrelă Pisoiul agață ghemul bunicii - flori pretutindeni 6Mijloc de mai - pianista ascultă sunetul
SEMNE DE PRIM?VAR? by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83875_a_85200]
-
și “pelinul” sunt invers proporționale și totuși strâns împletite (“prin”). Ploaia care face ca vegetația să se înalțe și să rodească, macină mereu satul. Unde totul se dărâmă încet dar neîncetat, crește doar pelinul. Și amarul. Corneliu Traian Atanasiu Noapte senină - pisica se pitește în cojocul vechi O legătură nespusă, ingenios mascată, între noaptea senină și gestul autoprotector al pisicii - noaptea cu cât e mai senină, e mai geroasă. Tot sub surdină este și jocul de cuvinte dintre abandonat (ca uzat
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]
-
vegetația să se înalțe și să rodească, macină mereu satul. Unde totul se dărâmă încet dar neîncetat, crește doar pelinul. Și amarul. Corneliu Traian Atanasiu Noapte senină - pisica se pitește în cojocul vechi O legătură nespusă, ingenios mascată, între noaptea senină și gestul autoprotector al pisicii - noaptea cu cât e mai senină, e mai geroasă. Tot sub surdină este și jocul de cuvinte dintre abandonat (ca uzat) și intim, familiar pentru că e folosit de multă vreme de pisică - perspective diferite asupra
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]
-
totul se dărâmă încet dar neîncetat, crește doar pelinul. Și amarul. Corneliu Traian Atanasiu Noapte senină - pisica se pitește în cojocul vechi O legătură nespusă, ingenios mascată, între noaptea senină și gestul autoprotector al pisicii - noaptea cu cât e mai senină, e mai geroasă. Tot sub surdină este și jocul de cuvinte dintre abandonat (ca uzat) și intim, familiar pentru că e folosit de multă vreme de pisică - perspective diferite asupra aceleiași vechimi a cojocului. Poemul spune puține. Sugerează însă mult. Corneliu
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]
-
de atac“. Cu două ore Înainte de prezentare, Momo vine În camera mea. Poartă un costum albastru de mătase și are părul prins la spate, strâns lipit de cap. Poate că are emoții În interior, dar la exterior e atât de senină Încât ar trebui creată o nouă religie În numele ei. Azi, cu toate acestea, trebuie să fiu sigură pe mine cât pentru două, să eman bonomia spulberătoare a unui prezentator de emisiune-concurs care știe că i se va reînnoi contractul. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Însă, scrierile acestea arată și pasiunea pură a lui Rosmini pentru binele Bisericii și al societății, dragostea și fidelitatea lui față de Dumnezeu pe care l-a slujit cu adînc spirit de îndrăzneală și de jertfă, de încredere nemărginită, de umilință senină, de bucurie interioară de nezdruncinat. Toate acestea capătă un ecou aparte în cuvintele pe care i le lasă Rosmini lui Manzoni, prietenul său; pe patul de moarte îi scria acestuia trei cuvinte ca testament spiritual: A ADORA, A TĂCEA, A
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
las să-și dea seama că n-am nici unul, nici altul. Și, în plus, că urăsc din toată inima realismul brutal al lui Martin Scorsese. Aș prefera doar să mă uit la film, mă refuză el. — Sigur! i-am răspuns senină. Fii Nicole Kidman, mi-am spus. Oferă-i o reprezentație demnă de-un Oscar, jucând rolul Prietenei Drăguțe Perfecte, în ciuda situației traumatizante. Mi-am pus pantofii Manolo decupați, cu toc cui foarte înalt. Mi-am dat jos blana de șinșila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
foarte mult vizitele la prieteni, petrecerile, mereu îl trage pe tata după ea și de fiecare dată mă mir cum reu șește, pentru că tata e mai posac de felul lui și mai solitar. Dar, de data asta, și tata e senin. Mă bate vesel pe umăr, apoi se descalță și se duce catapultat la baie. — Nu, a trecut repede, îi răspund, cu o indiferență căutată. Nici nu mi-am dat seama ce repede a trecut timpul! N-am fost mereu singură
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]