8,304 matches
-
pe care-i prind ei, n-au nici o scăpare, și n-avem nici onoare, nici patrie și se cacă pe noi toți, până la ultimul, și pizda mă-sii pe deasupra. Auzind toate astea, Prodan s-a făcut roșu de furie, a smuls foaia din mâna lui Jancsi și, după ce a mototolit-o, a aruncat-o pe jos, călcând-o în picioare și spunând că Frunză ăștia de-aia scriu d’alde astea pentru că nici n-au avut mamă, tatăl lor i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mi-am retras mâna repede, era prea târziu, palma mi se mânjise de o mâzgă neagră de la o dâră de rășină, sau poate de catran, care străbătea lanul, i-am atras atenția și lui Puiu, apoi cu cealaltă mână am smuls din pământ un mănuchi de grâu, încercând să-mi curăț palma, se ducea greu, a trebuit să-mi frec mâna și de pământ, iar când am început să ne târâm mai departe, am avut grijă să nu nimeresc din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de sânge, și am vrut s-o las naibii de minge, să rămână acolo unde e, dar atunci m-am gândit că nici de-al dracu’ n-o s-o las, și m-am ridicat și am alergat la lance, am smuls-o din pământ, am luat sacul de plastic din vârf, am aruncat lancea cât colo și, cu sacul în mână, am început să alerg înapoi, spre Marele Copac. În timp ce alergam, am simțit cum din sac țâșnește un jet gros de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
vedea că acuși-acuși leșină, baioneta îi scăpase jos și se înfipsese în pământ, la picioarele lui, uitându-mă mai bine, am văzut că lama era plină de sânge, a văzut pesemne și tatăl lui Prodan, căci s-a aplecat, a smuls-o din pământ, a șters-o de una din mânecile cămășii, întrebând apoi pe unde dracu’ s-au ascuns procleții ăia de frați Frunză, iar Prodan a făcut semn spre pădure, zicând c-au fugit, și atunci tatăl lui Prodan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
decât văzută de-afară, aerul era jilav și mirosea a mucegai, la început n-am prea văzut nimic, doar prin ușă pătrundea o geană de lumină, iar eu stăteam chiar în ușă, acoperind-o pe jumătate, dar când Zsolt a smuls prelata veche de la geam, s-a putut vedea destul de bine, în baracă era, într-adevăr, o harababură de zile mari, în mijlocul încăperii, pe un taburet, trona un gramofon cu o pâlnie uriașă, în jur podeaua era plină de ziare mototolite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și pe mine cu ea, împingându-mă înainte, am simțit cum îmi cade din buzunar șurubul, până să-l prind, se și rostogolise printre picioarele mulțimii, muncitorul de la uzină urla în gura mare că asta nu-i dreptate, și a smuls lădițele din mâinile lui tanti Ani, trântindu-le cu atâta putere de pământ, de s-au făcut țăndări, iar așchiile au zburat prin aer, risipindu-se în toate direcțiile, pe asfalt, între timp oamenii se împingeau spre ușa de la intrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
trăgeau de ea, lacătul zăngănea tot mai urât, și atunci am văzut cum un alt muncitor își face loc prin mulțime, strigând că nu așa se procedează, o să le arate el cum trebuie procedat, și s-a aplecat și a smuls cu amândouă mâinile capacul de fontă al unui canal și l-a ridicat și, pe deasupra capetelor celorlalți, a dat cu el de-azvârlita-n vitrina cea mai mare. Geamul uriaș de sticlă groasă s-a făcut țăndări, pârâind, stivele de bulion de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
geamului s-a desprins, întreagă, din perete, una foarte-naltă și subțire încerca să-și deschidă drum cu-o scândură de raft, cu cealaltă mână strângea la subsuoară un borcan mare de măsline verzi, dar oamenii începuseră deja să-și smulgă unul altuia capturile din mână, sub ochii mei două hoaște jumuleau un ciorchine uriaș de banane, învelit în plastic, amândouă scrâșneau din dinți, și ciorchinele s-a rupt, și o banană mare și frumoasă a căzut fix în fața mea, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
atunci o să se reia proiecția filmului, iar care n-o să fie la locul lui când or să se aprindă luminile, pe-ăla o să-l tragă-n țeapă, o să-l spânzure în curtea școlii și, cu propria-i mână, o să-i smulgă inima din piept, pentru c-a sosit vremea ca această gașcă de imbecili și nesimțiți ce suntem să învețe odată pentru totdeauna ce-i aia disciplină, știam că-n timp ce urlă, tovarășul director se plimbă-n sus și-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
am văzut că era o vrabie de câmp obișnuită, leșul i l-a aruncat pe jos, apoi a luat un pumn de noroi, mi l-a băgat sub ochi, mi-a spus să scuip, eu am scuipat, el mi-a smuls brusc un fir de păr din cap, l-a așezat peste bulgărele de noroi, a scos pe urmă acul cel mare din mosor, mi l-a pus în mână și mi-a spus c-ar mai fi acum nevoie numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
despre el nu mai știe cine e, ei, și atunci am auzit-o, lângă mine, pe mama scâncind, încă-l priveam pe tata, îmi doream să-și revină, să mă observe, să mă observe și să spună ceva, să-și smulgă mâinile din cătușe, să vină la noi, să ne îmbrățișeze, să mă îmbrățișeze pe mine și s-o îmbrățișeze și pe mama, să nu mai stea acolo așa inert, să-și revină, să-și revină în simțiri, numaidecât, și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Marie descoperi obiectul poftei lor, despre care știa deja că nu era un delfin. Deși deprinsă cu vederea cadavrelor, n-avea să uite niciodată oribila imagine a ochiului care atîrna, pe jumătate ieșit din orbită, nici adînciturile sangvinolente cu carnea smulsă de ciocul ascuțit al pescărușilor. Reflexul portocaliu provenea de la eșarfa pe care bărbatul, căzut pe spate, o purtase și În seara din ajun. Gildas. Marie se lăsă să cadă În genunchi alături de el, copleșită de o durere care cobora departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lucru și fiecare lucru la locul său, repeta Întruna Jeanne. În realitate, nimic nu se clintise din loc. Și cu toate astea, totul se schimbase. Privirea ei pierdută se Întoarse la maică-sa Într-o chemare mută: copilul ei fusese smuls de lîngă ea, primul ei născut, cel pe care Jeanne Îl ocrotea mai mult decît pe ceilalți, căci nu se pricepuse să-și găsească o soție care să aibă grijă de el. Chiar nu voia să știe cine i-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
La fel ca pasărea aceea mare. Era stîngaci și neîndemînatic pe uscat, nu era cu adevărat el Însuși decît pe mare, În osmoză cu natura, și știa mai bine cum să se comporte cu elementele decît cu oamenii. Telefonul o smulse din gînduri, era Loïc. - Cum?... Hainele lui Nicolas... Unde?... Vocea i se frînse. - SÎnge? Așteaptă, nu te atinge de nimic, liniștește-te, liniștește-te, repetă ea, ca să Încerce să stăpînească neliniștea care o Îngheța și ca să nu mai sporească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ajuta distrugera hainelor lui Nico! lansă ea alergînd spre fratele ei. Mai ales dacă e nevinovat! Dar Loïc nu păru s-o audă și nu-și dădu seama cu adevărat de prezența ei decît atunci cînd ea Încercă să-i smulgă bidonul din mîini. Întoarse spre ea un chip cu trăsăturile deformate de ură - o imagine care avea s-o obsedeze vreme Îndelungată pe tînăra femeie -, la fel ca vorbele pe care le azvîrli cu violență. - Șterge-o de aici, Marie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lui Loïc se topi. Brusc. Înlemnit, hipnotizat, urmări din ochi limba de foc care o Încercuia deja pe sora lui, ajungîndu-i la marginea hainelor. - Fir-ar să fie! Nu sta ca de lemn! Du-te să cauți un extinctor! Lucas smulse o față de masă care se usca pe o frînghie, Îl Împinse la o parte pe Loïc care Îi bara trecerea și, sărind În cercul de foc, o aruncă peste Marie ca să Înăbușe flăcările, În timp ce Loïc, În fine ieșit din amorțeala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o Întreba pa mama ei de la cine era apelul pe care-l primise Înainte de a părăsi cafeneaua. - Telefonul ăla te-a contrariat destul ca să te facă să pleci imediat. Nici măcar n-ai vrut să vin cu tine. De ce? Yvonne Își smulse electrozii cu un gest sec. - Mă obosiți toți cu Întrebările voastre! tună ea. Șterge-o! Afară! Afară! repetă ea văzînd-o pe Gwen că șovăie. Arătă spre Pierric, ghemuit mereu Într-un ungher. - Și ia-l de aici pe cretinul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Luminile de serviciu tremurară, apoi se stabilizară cînd Fersen apăsă pe Întrerupător. Cei doi polițiști deschiseră ușile unele după altele, verificînd interiorul Încăperilor, goale. Dr. Pérec se citea pe o plăcuță din alamă de pe ultima ușă. Era Întredeschisă, sigiliile fuseseră smulse. Fersen Împinse canatul ușii cu piciorul, intrară. Întreg cabinetul era răscolit, sertarele biroului vechi fuseseră Întoarse cu fundul În sus, dosarele deschise, Împrăștiate, umpleau podeaua. - Cineva ne-a luat-o Înainte, bombăni Lucas. Marie suspină, descurajată. - Va fi nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Kersaint... - Fie că vizitatorul care ne-a precedat n-a găsit ce voia, fie că a fost Întrerupt Înainte să găsească. Morineau apucă atunci un registru vechi care se deschise singur. Deveni atent. - Ia te uită, aici parcă au fost smulse niște pagini... Marie i-l luă din mîini și-l frunzări. - E registrul personal al bătrînului Pérec... S-ar zice că... Cercetă mai atentă și veni să-i arate un amănunt lui Lucas. - Are dreptate, toate paginile sînt Îngălbenite, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
frunzări. - E registrul personal al bătrînului Pérec... S-ar zice că... Cercetă mai atentă și veni să-i arate un amănunt lui Lucas. - Are dreptate, toate paginile sînt Îngălbenite, dar la Îndoitură, uite-aici, se poate vedea că au fost smulse două file, e ceva recent, hîrtia e mai deschisă la culoare acolo unde a fost ruptă... Lucas răsfoi registrul. - Ceea ce lipsește ajunge Înapoi În 1960 și se referă la Yvonne Le Bihan. Nu ne costă nici cît o bucățică de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mai fi prelungit conversația, dar Gwen Întorsese deja capul. Tocmai văzuse că, la poarta cimitirului, polițistul parizian o oprise pe mama ei. Fersen o atacă pe Yvonne fără delicatețe. - Există vreo legătură Între moartea gemenilor dumneavoastră În 1960 și paginile smulse din registrul bătrînului doctor Pérec? Yvonne Îl fulgeră cu privirea. - Asta nu privește nicidecum poliția. - Dar nu tăgăduiți legătura. Așadar e un răspuns. Fersen se Îndepărtă, lăsînd-o pe fosta brutăreasă să-și Închipuie cum Îi Înfige pe tăcute un cuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În Atlanticul de Nord... Încă mai șovăia, cînd Fersen Împinse ușa cafenelei și Îi făcu semn să-i lase singuri. Văzînd-o ghemuită În colțul ei, Lucas avu brusc pornirea de a lăsa totul baltă - ancheta, ucigașul, menhirii -, de a o smulge pe Marie de pe insula asta de smintiți, de a o duce cu el departe, de a face să dispară suferința care o distrugea pe zi ce trecea mai mult. Se mulțumi să se așeze În fața ei și avu senzația că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În mînă. - Hotărît lucru, nu e ziua ta norocoasă, biata de tine, decretă Philippe, cu un aer fals compătimitor. După amantul găsit Într-un năvod, e rîndul maică-tii să cadă În plasă. - Nu știam că te interesează bîrfele. Îi smulse ziarul din mîini și-l azvîrli pe scaunul de lîngă ea În timp ce se așeza la volan. - Mișcă-te! El ținu portiera pe care Gwen se pregătea s-o trîntească. - Mama ta e un monstru, Gwen, și a făcut și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
i-o Înapoieze. Sirena bacului răsună din nou. Minutele erau numărate. - El este cel care nu s-a purtat corect cu dumneata! Cuvintele erau de acum slobozite. Nu mai putea da Înapoi. - Tipul ăsta e un netrebnic, Marie. Ea Îi smulse geanta din mînă și o porni pe pasarelă cînd vorbele pe care el le rosti o făcură să Înlemnească. - El e cel care a furat cabin-cruiser-ul, care a pus busola la bord, care s-a dus să ascundă anexa la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
unul, ecranele se Întunecară. În clipa următoare, părăsea jandarmeria pustie și sărea În mașina de teren. Cu căștile bine fixate pe urechi, ascultă soneria telefonului răsunînd și numără În minte pînă la șapte Înainte ca Morineau să răspundă. Era vizibil smuls cu forța din brațele lui Morfeu. - Se petrece o chestie ciudată la sit. SÎnt pe drum. - Și Îmi Închipui că vreți să vin și eu... mormăi adormit Stéphane la celălalt capăt al firului. Lucas Își ridică ochii la cer. - Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]