6,281 matches
-
o țară fără profeți, adică o țară în care nimeni n-a trăit realități viitoare ca prezențe efective, ca actualități vii și imediate, în care nimeni n-a vibrat de obsesia unei meniri. Și ar trebui ca, în acest gând solemn, să jurăm a fi altfel, să ardem într-un fanatism orb, să ne înflăcărăm într-o altă viziune și în noi gndul unei alte Românii să fie singurul nostru gând. A continua consecvenți liniei istoriei noastre este a ne destrăma
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și imanent, atunci viața este convertită într-o valoare echivalentă transcendenței. Este ca și cum toate aspectele realității ar fi străbătute de un suflu divin și s-ar împărtăși, în diversitatea lor, din același izvor absolut. Din pietate se naște un sentiment solemn al vieții. Toate actele se desfășoară și se consumă ca oficieri, într-o gravitate elegantă. Pietatea dă un sens etern zădărniciilor. De aici, farmecul ei discret. Lumea catolică reprezintă atâta seriozitate gravă și atâta responsabilitate istorică deoarece, ca nici una, a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Bocitoarele din umbră Pământului/ Ieșeau din izvoare să Întunece lumea/ Caii fugeau speriați pe acoperișul cerului/ Că tunetul fără sfârșit/ Pe marea Întindere a uitării/ Trecea umbră fără trup a căpcăunului fosforic/ Cavalerul trac Împărțea fete pătrate/ Cămășilor În frac solemn”. Faximil dintr-o corespondență a redactorului de carte Liviu Antonesei cu Alex Tăcu, tatăl lui Malin ,,Alexandru Malin Tăcu este probabil ,,Călătorul profund” al generației sale, o generatie care acum apare, Începe să-și facă simțită vocea după ce, În decembrie
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
cinci („ia pe cinci și nu mișcă!”...) și urmată de comandă primului brigadier: ,,Colonie!... pentru numărătoare, dreepți!”, care, Întorcându-se soldățește și bătând pas de defilare, se oprea la câțiva metri de Ghinea Înconjurat de statul sau major, impunător și solemn (Stan, Dobrescu și alții) - precum Napoleon La Austerlitz - raporta, țipând: „Să trăiți, domnule comandant, colonia de muncă Peninsula este gata pentru numărătoarea de seară!”..., la care Ghinea mormăia ceva, si toti, afară de el și Dobrescu, se năpusteau spre noi și
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
străinii din Occident, care sunt legăturile sale cu mică disidenta ieșeana (Dan Petrescu și ceilalți), dar cu redactorii de la ,,Europa Liberă” și ,,Vocea Americii”, ce are el cu George Palade etc. după tot acest calvar; i se promite - firește, numai solemn - că va primi vizele de plecare până la sfârșitul anului. Promisiunea această eră făcută cu vreo lună Înainte de moartea fiului Malin. ,,Dosarul dumneavoastră, i s-a mai spus, se află pe masa ministrului de interne”. Al. Tăcu știa că firul telefonului
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
s-a petrecut după festivitatea de primire a Titlului de Doctor Honoris Caussa din partea a trei Universități:de Medicină și Farmacie „Grigore Ț. Popa”, Universitatea „Al. I. Cuza” și Universitatea de la Chișinău, moment oferit de studenții care așteptau cu emoție solemnă numele În autograf depus de savantul George Emil-Palade pe carnetele universitare sub armoniile avântatului „Gaudeamus igitur”. I-am pregătit ospitalitatea În Copou, Într-o casă din cerdacul căreia admira Moldova de la Ceahlău până la Prut, contemplă colinele Iașului și o livadă
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
la drumul mare pacienți distrofici Întrebând pe târfa morgana unde este drumul spre trecut. - Vigneta „legilor de atunci ale statului socialist” domnule Conescu, purtau Însemnele piraților sadici: un craniu pe două tibii. Cine mișcă În front era Învesmântat În toga solemnă a corabiei, cum spuneau cu cinism cârmacii: o felie de pâine, economie pe zi. (III) - Prin educație, anturaj și cultură personală am Înclinat conștiința spre obligația morală cuvenită oricărui român: nu am respectat „legile țării de atunci” care aglutinau Într-
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
barbișonul măcar pentru încă o zi. — Toga, mârâie enervat Augustus. Dar, întâi, mai pune-mi vreo două tunici pe mine. Se zgribulește. Mi-e frig. Toga, bineînțeles, suspină Livia în sinea ei. Singurul veșmânt demn de stăpânul lumii. Bufantă, elocventă, solemnă. Dar atât de complicată în aranjarea bățoasă și emfatică a pliurilor. Eroul anticei frugalități își roagă din priviri soția să-l ajute pe cubicular. Suspină sub mâinile experte și îngemănate ale celor doi. Greu e să-i păstrezi echilibrul în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lui taică-său. Îl pregătește pentru a îmbrăca toga virilă. Îl inițiază, zice el. Mâine-poimâine o să-l îndemne să umble cu efebi, ca să stârnească invidia ibovnicelor. Își aruncă ochii roată prin sală. Nici Aeserninus nu e aici, deși a promis solemn că vine. Deh! Asta e educația pe care o dă fiul lui Asinius Pollio nepoților marelui om de litere. Nu, în zadar îi caută. N-are cum să dea de ei. Altceva îi captează însă atenția. Atitudinea amorțită a publi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
capete umane nu se poate zări decât partea superioară. N au avut însă cum să dispară de sub ele scenele războinice împrumutate din istoria Romei și a zeilor. De cum depășesc grilajul parcului, se izbesc de un zid compact de oameni. Procesiunea solemnă, care adună în jurul Marelui Altar al Păcii preoții, magistrații Cetății și poporul, este pe punctul să înceapă. — Să ne grăbim, spune Nero scurt. Distanța până la ziduri nu e mare, dar pare imposibil de stră bătut. Unii îl recunosc pe fiul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
șapte ani petrecuți În așteptarea unei judecăți? Regăsește el curajul Înaintașilor săi? Hotărăște oare că, fiind ca și distrus acum, cu perspectiva de a-și sfârși zilele zidit de viu și dezonorat, e mai bine să Înfrunte curajos moartea? Mărturisește solemn nevinovăția lui și a fraților lui. Templierii nu au comis decât un singur delict, spune el: din lașitate, au trădat Templul. El nu va face același lucru. Nogaret Își freacă mâinile: la delict public, condamnare publică și definitivă, cu procedură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
sau oamenii să se schimbe, dar e o prostie, nu-i așa? Pentru că nici oamenii și nici lucrurile nu se schimbă. Nu prea. Trebuie să te obișnuiești cu ele. Expresia ei era acum lipsită de orice artificiu și atît de solemnă Încît Helen Întinse mîna și-i atinse brațul. — Viv, zise ea. Arăți Îngrozitor de tristă. Viv Își reveni. Culoarea Îi apăru din nou În obraji și rîse. — Vai, nu mă lua În seamă. În ultima vreme mi-am plîns de milă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și Îi căzură pînă la vîrfurile degetelor. Stătu oarecum rușinată pentru a fi examinată de Kay. — Ce elegant arăți! fluieră Kay. La fel ca Greta Garbo În Grand Hotel. Totuși, nu arăta prea stilată; dar părea tînără, mică și destul de solemnă. În cameră era frig, satinul era rece, și ea tremura și-și sufla În mîini. Încercă din nou să-și ruleze mînecile, aproape iritată - uitîndu-se, În timp ce o făcea, În oglindă, și apoi Întorcîndu-și iute capul. Kay o urmărea cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și ei. Ah, OK, Înțeleg. Numai că a fost foarte bizar să aud telefonul sunînd imediat ce-am intrat În casă și să realizez că mama ta, În mod evident, știa. Dan Își duse mîna la inimă cu un gest solemn. — Jur că dacă ne mai logodim vreodată, n-o să mai afle nimeni Înaintea ta. Cum sună asta? — Ridicol. Dar cuvintele lui avuseseră efectul dorit. Am zîmbit cu gura pînă la urechi și m-am lăsat luată pe sus, Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
o trag eu de mînecă, Încîntată că, În sfîrșit, pot să-i Împărtășesc cuiva bucuria mea. Nu au trecut decît cîteva săptămîni, așa că Încă nu vrem să spunem nimănui. — Nu-ți fă griji. Secretul tău e În siguranță. Își duce solemn o mînă la inimă și-apoi mă ia iarăși În brațe. 8 Trag cu ochiul prin ușa Întredeschisă a camerei de zi, la grupul de oameni adunați ca să toasteze În cinstea noastră și să ne ureze noroc la nuntă, pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
e prima care află vestea. — Doamne, mie-mi spui? Nu-ți face griji, nu suflu o vorbă. — Emma, o avertizez eu, conștientă că discreția nu a fost niciodată unul dintre punctele ei forte, juri pe ce ai mai sfînt? — Jur solemn. Poate că nunta nu a fost cum o voiam eu, sau, mai degrabă, n-o fi avut ea prea mult de-a face cu mine, dar a fost cu siguranță minunată. Florile (bujori și calle) au fost extraordinare În simplitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
OK, OK, rîde ea. Iartă-mă. Promite-mi doar că n-o să ai o aventură cu el, pentru că am auzit că frînge inimi la ordinea zilei. În plus, Dan e un om de ispravă. Crede-mă, știu ce spun. Promit solemn că n-o să am o aventură cu el. Știi ce cred despre așa ceva. Nu aș risca În nici un caz să pierd ce am Împreună cu Dan. Lisa mă Îmbrățișează și ne Întoarcem amîndouă În camera de zi, unde Dan stă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
are încrețituri sau păr în exces. Are întotdeauna la îndemână o bucată de săpun încă în ambalaj, la care poate ajunge întinzând mâna. Lasă ambalajul lângă cadă, se săpunește și-și spală corpul cu o serie de mișcări precise și solemne, ca la înaintarea unui cortegiu militar in timpul unor funeralii. Bărbieritul în sine, presupune să-i fie adusă apa caldă exact la momentul potrivit, iar servitorii săi consideră asta cea mai importantă îndatorire a zilei. Lama aparatului de bărbierit trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cinema, va promulga o lege prin care va spune că toată lumea trebuie să poarte pantaloni și să creadă în metodele industriale moderne. Yasmin pare foarte ambalată, dar apoi începe să se controleze. Nu va fi bine deloc, declară până la urmă solemn, pentru că lui Firoz îi plac doar acele lucruri care sosesc ambalate din Europa și dacă va deveni nabab își va cheltui banii pe acestea și tradiția Fatehpurului va pieri. Dar nababul nu poate numi moștenitor pe altcineva? — Ar vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
la nivelul orașului. Când intră la colegiul Barabbas, are tendința de a se angaja cu cel mai apropiat tânăr brunet în ceea ce se poate numi acțiune de mângâiere, pentru că-i amintește de ceva ce s-a întâmplat la o ocazie solemnă din 1902. Există un loc anume în parcul universității, unde, în 1897 a dat peste un cuplu care se giugiulea. Acum evită locul, conștient că exercită o atracție nesănătoasă asupra lui. Asta a fost o perioadă neagră a vieții sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sergent? Mașina fu împinsă de pe container și acum stătea cu roțile din spate gata de atac. Orice ar face un sergent în situația dată, hotărî ea, nu e relevant în situația dată. Modul în care acționă ea fu o încuviințare solemnă din cap. - Mersi, băieți. După un scurt moment de deliberare, continuă: - Nu împușca pe nimeni, altfel vin personal după tine. Ai înțeles? Răspunsul fu un zâmbet strălucitor. Gata, viteza întâi și cauciucurile mușcară din asfalt. În câteva secunde, Amelia Sachs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Washington... În sfârșit raportul despre frangmentele de metal din geanta Magicianului. Spun că semnele găsite sugerează o conexiune cu mecanismul unui ceas. - Păi, nu e un ceas, spuse Rhyme. E evident. - De unde știi? întrebă Bell. - E un detonator, spuse Sachs solemn. - Așa zic și eu, confirmă Rhyme. - O bombă cu gaz? întrebă Cooper, arătând spre batista pe care Weir o lăsase drept suvenir noaptea trecută și care era îmbibat în gaz. - Probabil. - E obsedat de foc și are o provizie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Bang... Bang... Fețe mascate, fețe pictate cu alb sau negru sau argintiu sau auriu, fețe pudrate cu sclipici. Mâini ce jonglau cu mingi, mâini ce purtau globuri sau artificii sau lumânări sau lanterne, mâini ce împrăștiau confetti ca zăpada sclipitoare. Solemn, regal, jucăuș, grotesc. Bang... Medievală și futuristă deopotrivă, parada era hipnotizantă. Iar mesajul ce era transmis nu putea fi înțeles decât într-un fel: tot ceea ce exista în afara cortului era lipsit de valoare înăuntru. Ai putea uita tot ce ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
o repetiție generală pentru a stabili ordinea în care vorbitorii vor lua cuvântul, locul unde vor sta pe parcursul dezbaterilor și alte amănunte care, la prima vedere, par nesemnificative. În ziua procesului, sala va trebui să aibă o înfățișare cât mai solemnă. În față, în centru, se va afla masa la care va lua loc completul de judecată (președinte, procuror, doi asesori). Ea va fi flancată de două mese mai mici. La una dintre mese, va lua loc grefierul care, într-un
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Sorina Onceanu, clasa a VII-a C O călătorie în munți Noaptea azurie se lasă peste natura amorțită, iar luna ca într-un candelabru de stele pășește pe bolta cerească, oglindindu-se în șiroaiele de apă purpurie sau în bălțile solemne și ascultând șuietul acestora îmbinat într-o atmosferă de nori zgomotoși ce-și varsă lacrimile pentru măgurile umbrite de brazi peste câmpiile întinse, peste dealurile cu livezi înmiresmate, ocupând întreaga regiune a Moldovei. Licăriri gingașe ca lumina unei stele polare
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]