5,479 matches
-
1875), un imn adus iubirii pure, care nu ar putea exista decât într-o altă lume, a morții. Iubirea ia forma invariabilă a obsesiei, senzualismul fiind însă unul convențional, de sorginte livrescă. Legenda Nurului (1877) preia, stângaci, simbolul prezent în stihurile lui Costache Conachi, pe care îl transpune în experiența proprie. „Nurul” reprezintă o iubire spiritualizată prin durere și suferință, ale cărei tărâmuri încep dincolo de rațional. Împotriva labilității destinului P. a încercat să se apere prin cultivarea stăruitoare a idealului feminin
PETRINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288796_a_290125]
-
spaima față de imprevizibilul destinului uman, întotdeauna supus hazardului, constituie și substanța versurilor din Zaruri de apă (1999). Dar registrul imagistic se modifică și, de asemenea, sintaxa poetică. Metaforele, abstracte și oarecum reci la început, devin mai concentrate și mai sensibile. Stihurile, arborescente inițial, își diminuează entropia, urmând, în șerpuirea multiplă a ingambamentelor, paradigmele semantice ale textului. Dintre ele, cu precădere Eros și Thanatos, această asociere bipolară, fundamentală pentru poezia lui P., se manifestă ca o figură de sursă expresionistă. SCRIERI: Lebede
PETROVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288801_a_290130]
-
vin,/ anii se duc și-mpreună devin,/ aripi de fluturi pe mlaștini de cer./ Norii că insule mici ce se cern.” Peste ani, în Rare Ploi Rare, P. se desprinde vag de această formulă, rimând doar când și când. Asemenea stihuri se lasă citite în intimitate, dar nu produc vreun ecou și nici nu atrag prea mult atenția criticii. Că și pictură, poezia pare să fi fost aici mai mult un exercițiu de sensibilitate, o demonstrație pentru sine a capacității proprii
PINTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288821_a_290150]
-
doi sunt mereu pe traiectorii paralele ori într-un tragic contratimp. Jubilația viitoarei împliniri e copleșită mai totdeauna de durerea veșnicei amânări, dar mai ales de teama ratării întâlnirii, prin nerecunoaștere reciprocă, la momentul mult așteptat. Sub anodinul titlu Alte stihuri, al treilea ciclu, compus doar din șase piese, purcede din aceeași angoasă în fața morții. Așteptarea exasperată până la revoltă din poemul În umbra nimicului este urmată de viziunea hibernală a nonexistenței în Viziune de iarnă și Copilul gerului, alternând cu alta
PETRE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288779_a_290108]
-
purcede din aceeași angoasă în fața morții. Așteptarea exasperată până la revoltă din poemul În umbra nimicului este urmată de viziunea hibernală a nonexistenței în Viziune de iarnă și Copilul gerului, alternând cu alta, oarecum fatalist împăcată, ca în Eterna chilie și Stih adormitor, aceasta repede înlocuită însă de tabloul întâlnirii cu „Îngerul morții”, terifiantul mesager al incomunicabilei taine supreme. Exigențele ideologice ale regimului comunist au făcut ca în volumul din 1974 să fie eliminate o serie de poezii prezente în cel antum
PETRE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288779_a_290108]
-
și mai ales Grigore Alexandrescu: „Să ne gândim la mica, lovita noastră țară,/ să ne gândim la lume, la patrie din nou,/ să-i fie dreaptă calea, aicea și afară,/ să ne gândim la țară, acum de Anul Nou”. Cadența stihurilor din piese ca Mere și rouă, Veac de tăcere o amintește pe cea din macedonskienele Stepa și Prietenie apusă. Totuși, e de precizat că autorul nu urmează poezia veacului al XIX-lea și în materie de lexic. Vocabularul său, minus
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
este acela de a găsi „bobul de perlă rătăcit în cine știe ce scoică”, adăugând: „Este, într-adevăr, unul din exercițiile cele mai pasionante și una din satisfacțiile rare, aceea și acela de a dibui în vraful unor alexandrini zvârliți cu lopata, stihul, emistihul, imaginea sau numai cuvântul în care zac puteri închise și a căror vrajă n-așteaptă decât să fie trezită la viață.” Opinia că, în ipostaza de cronicar, P. adoptă numai atitudinea elogios-ceremonioasă și evită să-și exprime judecățile negative
PERPESSICIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]
-
spunea G. Călinescu - a provinciei martirizate: „Basarabia/ Cuvânt cu patru a/ ca o biserică/cu patru turle albe/ pe zările istoriei/ căria nu știu cine/ i-a furat clopotul...”. Versul se înscrie într-un registru calm, până și revolta e transpusă în stihuri în care „ecoul luptei mai stins va răsuna”. Ușoara revigorare din Versuri despre mine cel adevărat este vizibil marcată de realitatea războiului și de eșecul iubirii („De-acuma ne vor despărți/ și fluvii late de tăceri/ cu țărmuri joase de
PLOP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288854_a_290183]
-
tălpi. Sunt scene și imagini zugrăvite cu o ciudată voluptate, autorul zăbovind pe îndelete asupra chinurilor și zvârcolelii celor osândiți. Eminescu, necunoscând autorul, a fost reținut de această poemă, pe care a transcris-o cu grijă, intervenind în manuscris. Unele stihuri prevestesc pasaje din Scrisoarea I, alte ecouri fiind de regăsit în articolele politice ale marelui poet. Ca și C. Aristia, P. încearcă unele creații lexicale: „samuroblane”, „aniscrielnic” (letopiseț). O „facire epic-comică împrotiva întrunirii grecilor asupra Porții otomanicești” urma să fie
POGOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288872_a_290201]
-
titlu gingaș, Floricele de primăvară, versuri naive, în care poza meditativă sau suspinătoare nu prinde contur, dispoziția fiind una evident senină, nonșalantă. Alte poezii (unele de inspirație patriotică), fabule, epigrame îi apar în „România”, „Revista contimporană”, „Dâmbovița”, „Resboiul” ș.a. În stihuri searbede, alternând cu proza, O. confecționează un șir de broșuri, Misterele mahalalelor (1857-1858). E, în fapt, „cronica scandaloasă a orașului”, îndeosebi a cartierelor mărginașe din București, unde la tot pasul se iscă certuri, bârfe, intrigi. O lume pestriță se perindă
ORASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288565_a_289894]
-
literatura română” (G. Călinescu), pentru cărțile epocii lui Matei Basarab, au avut în practica tiparului din Țările Române și implicit în literatura română o descendență remarcabilă. Raportate la tradiția poetică în limba slavonă - câteva tropare, imnuri ori rugăciuni ocazionale -, aceste stihuri heraldice, alături de care trebuie amintite, spre a întregi averea „poetică” a scriitorului, epitaful pentru Mateiaș, compus, se pare, în trei versiuni: latină, slavonă și română, și, probabil, o „recapitulare” în slavonă a conținutului scrierii despre Varlaam și Ioasaf, impun prin
NASTUREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
baroc polon și ucrainean. Mai mult, versurile imprimate în 1647 (semnate de N. ) și cele ce apar în Triodul Penticostar (atribuite lui) depășesc chiar tiparele compunerilor consacrate emblemei voievodale și afișează o factură complet diferită. Anticipând compunerea din Triod Penticostar, stihurile slavone din Carte despre urmarea lui Hristos încearcă o descifrare a numelui invocat prin aluzii sugestive („A tot binecinstitoarei stăpânei noastre/ Făcătoarei de bine vădită în toate lăcașele [...] care asemenea/ Cu har împărătesei aceleiași cu același nume”) și fac pași
NASTUREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
în limba poporului, codicele de legi și lucrările de edificare apar tot cu sprijinul și prin eforturile sale. Înțeleptul umanist selectează textele potrivite (Pravila mică, 1640), supraveghează munca de tălmăcire (Evanghelie învățătoare, 1642), scrie predoslovii și împodobește aceste tipărituri cu stihuri. Intelectual de ținută, slujitor devotat al cărții, în care vedea „bogăția cea mai de preț și mai cinstită decât toate bogățiile pământești”, el compune versuri emblematice, precum cărturarii barochizanți, cultivă cu pasiune latina și se ocupă de educarea în același
NASTUREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
închinând cartea Domnului, ctitor al mănăstirii (în slavonă), în Antologhion, Câmpulung, 1643; reed. și tr. în BRV, I, 129-132, tr. în LRV, II, 275-277; Preacuvântare către cititori (în slavonă), în Antologhion, Câmpulung, 1643; reed. și tr. în BRV, I, 133-135; Stihuri în stema domniei Țării Românești, neam casei Băsărăbească, în Evanghelie învățătoare, Mănăstirea Dealu, 1644; reed. în BRV, I, 145; în LRV, II, 273, în Poezia românească de la începuturi până la 1830, București, 1996, 32; A tot binecinstitoarei stăpânei noastre (în slavonă
NASTUREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
Basarabia, Podgoria, Salcâmii sorb), portrete ale celor dragi (tatăl, mama, iubita), episoade ale copilăriei lui „Sârghi al lui Maftei Popa al lui Profir Vasile” (Botez). O completare, în registrul unui lirism direct, fără mască, trimițând uneori la Serghei Esenin, aduc stihurile din Scrisori pentru mine, mai ales Copilărie, Iubire, Capușoanele ș.a. Ultimul ciclu, Brazde însângerate, transpune într-o manieră precumpănitor obiectivă, cu inserții epice, experiența războiului (Noi ne-am rugat, Fata dintre linii, Închinare pentru un teterist). Paradoxal, când nu e
NICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288428_a_289757]
-
de vedere formal a autorului, matca stilistică folclorică este supusă unor prelucrări și distilări de mare subtilitate, la capătul cărora versurile se ordonează într-un palimpsest muzical ce rezumă, în spirit postmodern, o întreagă evoluție literară, de la exuberanța bahică a stihurilor antonpannești („! Nu mă-mbăt de beutură/ De durerea mea mă-mbăt/ Beau otravă și pe gură/ Vorbe dulci ca mierea scot!”) la tonalitatea gravă și monocordă a lirismului bacovian („! merg și scriu - și scriu! -/ și că te caut nu-ți
IVANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
M. a fost statornică, dar versurile lui elegiace sunt naive și convenționale. Ele anticipă totuși - dacă nu cumva îi vor fi servit chiar de model - lirica erotică a lui Costache Conachi. Tânguitoare, întretăiate de suspinuri și de oftaturi grele, aceste stihuri se resimt de înrâurirea manierei anacreontice, cum și de aceea a liricii galante franceze. M. citea și pe Voltaire, din care traduce o scurtă cugetare. În epocă nu apare ca o figură veche, anacronică, câteodată el arătându-se receptiv la
MILU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288150_a_289479]
-
bizară, cu situații artificiale căzând în ridicol, de un ilogism agravat de încărcătura de patologic. Spectacolul a stârnit reacții de ilaritate. Norocos s-a arătat a fi, în schimb, parteneriatul cu Radu Gyr. Povestea pentru copii Căciulița roșie (1926), în stihuri sprintene, de rostiri încântătoare, s-a pus în scenă la Teatrul Național din Craiova (1925-1926), la cel din Cernăuți (1930-1931) și, mai târziu, la Teatrul Muncă și voie bună din București (1939). O versificație fără cusur, melodioasă, străbătută de o
MILCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288137_a_289466]
-
și cele mai vechi documente creștine), respectiv Evanghelie. Se știe poate mai puțin faptul că, în cazul lecturii apostolului, diaconul sau citețul rostește mai înainte un „prochimen” (pe unul din cele opt glasuri bisericești), fiind urmat în general de două „stihuri” (sau versuri) extrase din Vechiul Testament (în general din cartea Psalmilor), plus un triplu „aliluia” (în traducere: „lăudat să fie Domnul”)2. Această relație între „tip” - care exprimă o speranță și deschide un orizont - și realizarea sa istorică sau eshatologică reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
slăvita Ta Înviere”. Oricât de solemnă ar fi simbolica răstignirii, în actul comemorării se ivește un moment de anticipație. Învierea nu este foarte departe. Aceeași îndrăzneală, izvorâtă dintr-o putere a dragostei care „pe toate le nădăjduiește”, transpare în primele stihuri ale Prohodului: „Dar cum mori, Viață/ Și cum șezi în mormânt/ Și împărăția morții Tu o zdrobești/ Și pe morții cei din iad îi înviezi (exanistas)?” (Starea I, 2). Intensitatea acestei nerăbdări cunoaște un crescendo în care entuziasmul intersectează bucuria
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
vârstă a poeziei și-a vrut anotimpul ei, din care-și culegea simbolurile și culorile preferate. A fost o epocă polară, când poezia era invadată de ghețuri și zăpezi nemiloase. Fie că scriau În mansarde friguroase, fie că-și compuneau stihurile pentru a fi cetite În saloane glaciale pentru un public cu sânge de reptilă, poeții au preferat În acel timp temperaturile joase. Alții, dornici, poate, de compensații lirice, au stors În cântecele lor febrile, pârgul fierbinte al verii, și au
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
sa, - altădată de cruntă Încleștare cu asupritorii, astăzi, de cucerire falnică, dar nu fără greutăți și sânge, a vieții noi, de clădire a socialismului În țara noastră. (Ă). Tovarășe Dan Deșliu, poate că pe alocurea poporul s-ar exprima În stihuri mai tăioase decât noi poeții aceștia; poate că unele din versuri ni le-ar uita, nedesmințind lipsa lor În urzeala cântecului. Dar pe acelea care dau glas avântului său de luptă, luptei sale pentru o viață mai bună Împotriva acelor
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
să-l fure și să-l asuprească, pe acelea nu le uită niciodată și mai cu seamă nu le uită pe acelea Întocmite pentru fala fiilor săi celor mai buni căzuți În lupta cu dușmanii lui. Dumneata ai Închegat În stihuri statura de luptător cu credință față de Partid și de poporul muncitor a lui Lazăr de la Rusca și Lazăr de la Rusca va fi cântat tot așa cum dumneata l-ai cântat. Eu te fericesc pentru acest Început visat și de mine și
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Vulturul răzbunării și În Chivără roșie. Dar câți eroi ai clasei muncitoare, căzuți la Lupeni, la Grivița, omorâți și putreziți prin Doftana și În atâtea și atâtea locuri și colțuri ale pământului țării noastre, n-au fost Încă pomeniți În stihurile poeților?” * Poezia anului 1949 ar fi incompletă dacă n-am reține și alte teritorii lirice aflate În atenția poeților, alte direcții tematice de oarecare tradiție, după cum demonstrează Mihnea GHEORGHIU 40 În amplul studiu: Revoluția din Octombrie, U.R.S.S., Lenin și
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
părăsiți colacii și să judecați săracii» În care, În direct, apare ceva din atitudinea autorului față de felul cum se Împărțea «dreptatea». Sunt valorificate de asemenea și alte versuri reușite prin bazarea lor pe elemente culese din viața reală precum și acele stihuri originale «scornite» de Dosoftei pentru a da glas unor tendințe de asemenea caracteristice vremii: năzuința spre un stat unitar centralizat, puternic și independent: «Cine-și face zid de pace turnuri de frăție duce viața fără greață ’ntr-așa bogăție. Că-i
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]